Fără maşină viaţa e pustiu

Tocmai ce mi-am limitat de una singură liberatea de mişcare. Nici nu pot scrie reportajul, pentru că gândul meu e tot la biata maşină, singură, părăsită, abandonată – fireşte, eu, maşina e bine. Aşa îmi trebuie dacă am vrut s-o fac mai frumoasă decât e şi am lăsat-o la polish. Acum mă uit lungggg pe fereastră şi simt că înnebunesc.

Sigur, nu pot zice că m-am plictisit. Am mai făcut o înregistrare pentru Radio România Cultural – mulţumesc Anca Ionescu – am mai citit două pagini dintr-o carte, am mai conceput în capul meu un nou capitol pentru Sărut, dar reportajul nu-l pot termina decât pe malul apei. Şi cum să mă car eu cu ditamai laptopul şi cu materialele aferente o sută de metri pe jos? Cum? Spuneţi voi. Nu sunt în stare fără maşină nici să respir. Nu-i aşa că e cumplit de cald? Nu-i aşa că nodul ăla din gât e din pricină de stat ca într-o colivie?

Oare aşa se simte şi Piţi? Sau el s-o fi obişnuit după nouă ani de existenţă între patru pereţi. Bine, exagerez, sufrageria mea are cinci pereţi sau a avut că acum am făcut tot patru.

Neaţa soare, îmi vreau maşina înapoiiiiiiii. Nu mă pot mişca, parcă aş fi handicapată. Vreau, vreau, vreau. Cât mama mă-sii durează un polish?

Vreau şi pe malul apei ca să mă pot concentra la ce am de făcut. Cum să scrii despre Veneţia dacă n-ai apa lângă tine? Nu-i aşa că practic e imposibil? Vă spun eu că e. Vreau o gondolă ceva care să mă ducă până la Zahana. Şi, la dracu’, tocmai acum a rămas şi Max fără permis. Deci nimeni pe lumea asta nu-mi poate oferi un mijloc de transport. Fireşte, nu pot chema taxiul să mă ducă până la Zahana, decât dacă n-am fost bătută în ultima vreme.

Şi ştiţi ce aş mai vrea? Dacă tot suntem la capitolul „vreau”. Vreau să vină mai repede întâlnirea bloggerilor că iar am strâns în geantă o tonă de biscuiţi pentru Foin şi deja o simt grea şi apăsătoare. Dar nu numai de asta vreau întâlnire, ci şi pentru că aş avea chef de oamenii ăia nesuferiţi. Ce e mai mişto pe lume decât să-l ai pe Canguru’ (pro putere) între mine şi Geoger (anti orice)? Normal, cireaşa de pe tort e Ema, dar nu vă spun de ce, trebuie să veniţi şi să vedeţi cu ochii voştri.

Concluzia: fără maşină viaţa-i tot mai pustiu.

Reclame

Şi câte mi s-au întâmplat…

Şi ce lene îmi e să vă spun, poate mai târziu. Dar între timp vă anunţ că piteştenii şi-au făcut club. Club real era deja, dar acum avem şi blog, adică clubul bloggerilor din Piteşti. Ce se întâmplă acolo? Intraţi de vedeţi. Momentan Raluca se ocupă singurică, dar imediat o să-i explic cum se face să nu se mai ocupe de una singură. E? Hai că începem şi noi să ne mişcăm 😉

Da, da, vă spun mai târziu ce mişto a început ziua şi ce nasol s-a sfârşit. A dracului treabă. Scârba îmi e de unii oameni.

Mai bine vorbim de club

De al bloggerilor care citesc. Asta pentru că aseară greaţa mea politică s-a intensificat la maxim. Dar cu toată greaţa anunţ că voi vota anti Băsescu. Cu toate că nu-mi face nici o plăcere, asta-i viaţa.

Dar să trecem la lucruri mai frumoase şi mai serioase, că politicienii ăştia tot cu răzgândeala şi furtul rămân. Pentru noi nimic bun în viitor.

Pentru cei ce vor să afle lansările Tritonic de la Gaudeamus îi trimit fuga la Vania. Nu ştiu de unde are domnul menţionat programul, pentru că eu n-am reuşit să-l aflu de la editură, iar aseară Iulia nu-l ştia. Oricum, vor fi mici modificări pe care vi le voi anunţa la timpul potrivit.

Dar a fost vineri. În fiecare săptămână există vineri, se ştie, dar vinerea trecută a fost vinerea noastră, a bloggerilor care citesc. De data asta am avut un om în plus, nepunându-l la socoteală pe Xreder care vine când are domnia sa chef 😀 şi nici pe prietenul Emei, al cărui nume l-am uitat dar citeşte foarte mult. Acum vorbeam despre Mişu, care vrea ori ba, tema lui pentru data viitoare e tot romanul ăla mic cu ochi galbeni „Indicii anatomice”.

Dan Badea, normal, a venit cu tema nefăcută la fel ca Mişu, dar a furat o carte de la cineva. L-am iertat. Ioana, Raluca, Ema, Cangurul şi Geocer au citit Indiciile. Adi Enache abia începuse la ea. Sunteţi cam în urmă băieţi. Vă scad nota la purtare 😛

Ca de obicei Geocer a avut de obiectat. Nu, nu mă deranjează, el obiectează tot timpul 😀 Dar ăsta e farmecul lui. Ioana a fost avocatul meu, în timp ce Ema şi Raluca încerau să alfe despre carte, dar şi să fie atente la Mişu care le ţinea lecţii politice.

Important e că am aflat ce scrie Cangurul. După ce m-am gândit vreo două zile, mi-am dat seama că acea carte chiar ar putea avea un succes răsunător. Reţeta e bună, personajele sunt suculente, îi rămâne doar să găsească o „împachetare” atrăgătoare. O va găsi cu siguranţă. Şi voi fi mândră să-i dau îndrumări chiar dacă nu mă pricep la subiect, dar la rândul meu le cer şi eu mai de sus.

Pentru data viitoare avem de citit „Adam şi Eva” a lui Rebreanu şi „Foamea” a lui Knut Hamsun. Şi cu toate că îmi place recenzia de pe bookblog a romanului Foamea, eu nu găsesc cartea. Aşa că cineva trebuie să sară repede cu o carte de împrumut. Altfel iau notă mică 😀

Acestea fiind spuse, vă avertizez că zilele astea am treabă. Aşa că vorbim când apucăm. See you!

UPDATE:

Şi o iniţiativă foarte mişto a lui Adrian Ciubotaru, cred. Să-mi dea două dacă nu îi aparţine, dar eu aşa ştiu.