Mă pregătesc sufleteşte…

Pentru asta: Antalya

Am vorbit destul…

 

 

 

 

 

 

Eu mă plictisesc, voi?

Am început ziua cu doi delfini super inteligenţi, pot spune că ştiu oameni cu o inteligenţă sub media celor doi.

Apoi am continuat cu foca Taşa. Mno, e plin de ruşi, ce să-I faci? 😀

Ne-am gândit să încercăm toate drăciile alea dintr-un aquapark. Le-am încercat.

 

Şi am continuat cu nişte brazilieni.

 

Mâine mă duc la diving, adică scufundări. În nişte golfuri. Nu vă recomand, e naşpa. Aşa că nu fiţi trişti, eu mă plictisesc tare 😀

Paaa!

Mai vin, Cella, mai vin 😀 Ca să răspund şi eu unui comment.

Da, plec! Da, vorbim de acolo! Da, sunt obosită. Deci da, mă duc să dorm 😀

Şi da, vă ţin la curent imediat ce mă acomodez cu climatul.

Fără nemulţumiri!

Dap, m-am şi „concediat”, dar, după orice concediu de bun simţ, trebuie să vii acasă să te odihneşti. Cel puţin aşa am aflat eu. Dacă nu o fi aşa, atunci nu ştiu cum o trebui să mai fie 😀

Crina, săru’mâna şi piciorul pentru blogul cărţii, arată super şi Cella a zis. Deci eşti bună 😉

Acum, eu nu prea am multe de spus. Hmm… mă rog, de spus ar fi, dar o să vă las cu nişte poze. Ce s-a întâmplat unde am fost, cum mi s-a părut, dacă am sau nu obiecţii, vă spun mâine. Nu de alta, dar şi mâine e o zi, iar eu, ca de obicei, mă simt epuizată 😛 Aşa că Enjoy!

 

Am fost aici!

Erau noroioşi

N-a căzut nimeni! Dar terenul era periculos 😀

Am cunoscut-o pe ea!

Aproape zece luni, dar cât mine de mare

Ne-am descurcat cum am putut 😛

Inainte de plecare

Cella mi-a amintit de surpriză. Ei bine, da, pentru voi nu va fi una, dar pentru cumnaţii mei zău că a fost. Nepoata mea e creaţă şi îşi urăşte părul. Face tot felul de nebunii pentru a-l avea cât mai drept. I-am cumpărat şi placă, dar aia nu e bună, arde părul. Aşa că muma-sa nu o lasă să se facă atât de des cât ar vrea ea. Normal. Nici eu nu aş lăsa-o. Dar, gândindu-mă că mergem împreună în concediu şi că nepoata mea e foarte cochetă – dracu’ ştie cum de-a ajuns să semene cu mine – ei bine, am decis să o duc la coafor. I-am făcut şuviţe, nu, nu vă speriaţi, nu sunt prea evidente, totuşi începe şcoala şi i-am îndreptat părul. Apoi, ca să nu zică copilul că l-am făcut frumos degeaba, am dus-o la Mall, unde eu am ras o cafea, iar ea a băut un Pepsi. De la Mall, s-a dus acasă cu Xreder. Că na, aşa a fost să fie. Eu m-am dus singurică… ăăă… nu chiar acasă 😛 Ei bine, cumnatul meu a avut o reacţie destul de drăguţă. Sunându-mă: „Pizda mă-tii şi a întregului tău neam”. 😆 Cumnată-mea mă întreaba: „A, mai ai curaj să îmi răspunzi?”. Hmm, dar, desigur, le-a plăcut ambilor. Mă rog, că dacă nu le plăcea lor, muream eu, ce să-ţi spun. Una peste alta, nepoţica mea a avut zi grea azi. Să stai trei ore pe un scaun nu e uşor. Păi nu?

 

Partea a doua sună aşa: Rex, v-am spus eu de el, căţelul din faţa blocului, mare şi agresiv. Sufletul meu. E bolnav. După una bună, vine una rea. L-am dus la doctor. Are probleme la plămâni. Mă prăpădesc de mila lui. Îmi vine să-l jelesc non-stop. I-am făcut perfuzie şi vreo cinci injecţii. E cca drogat. Vreau sfaturi. Poate ştiţi vreun tratament băbesc care să dea rezultate. Orice, orice ar fi de folos. Nu mai vreau să-l duc la bază. Vreau să se facă bine. Îl ador pe Rex, e un suflet şi cred că dacă el moare, mă duc şi eu.

 

Ei, bine, vine şi treiul. Da. Mâine ştiţi şi voi, bagaje, extraveral pisicii care a înnebunit şi plecat la bulgari. Cu sufletul îndoit: Rex, Piţi… ufff. Parcă nici nu îmi mai vine să plec. Am aşa un nod în stomac, mai ales când mă gândesc la Rex. Dar sper să fie bine. Vecina de la patru se îngrijeşte de el. Sper.

Aşadar, de plecat tot plec. Fără pisoi. Cu bagaj o groază, că eu aşa plec, cu toate alea după mine. De, ce să fac, sunt nebună, dar sunt un geniu. O să-i las lui Vania câteva materiale. Cu toate că mai are din Sărutul Morţii. Vania, eu zic să mergi cu Sărutul mai departe. Cât o mai fi, apoi, îi trimit eu de acolo. Nu cred că mai am timp mâine, dar să vedem, poate las mai multe materiale. Unul pentru fiecare zi. Cella şi Crina, chiar dacă Vania e cu parola, am nevoie de voi să fiţi acolo, pe blog, gata de sărit la beregată. Voi ştiţi cel mai bine să întreţineţi atmosfera. Oricum, o să mai auziţi şi de mine din când în când, sper că cel puţin o dată pe zi.

Cum cadouri văd că nu vreţi, ce să mai zic eu? A, desigur, să nu uităm. Chiar nu trebuie să o facem. A fost ziua Corei, aşa că să-i urăm cu toţii: La mulţi ani! Cerul vieţii să rămână mereu senin şi plin de speranţe! Tot ce îţi doreşti Cora!

Şi cu asta, mă îndrept spre pat. Mâine voi fi un zombie 😀

UPDATE:

Naşa eu 😛

Mai vrei in blogroll?

Crina pleacă în concediu. Normal, nu ne-a zis că ne-ar aduce ceva. Dar eu şi Vania am luat o hotărâre, dacă nu ne aduce, o ştergem din blogroll. Aşadar, am început şantajul. Şi, pentru că sunt sigură că fiecare îşi doreşte câte ceva, imediat după ce Crina ne va spune în ce colţ de ţară se va duce, vă dau voie să spuneţi ce v-aţi dori. Şi nu, nu vă uitaţi la bani. E directoare de gazetă… ei, păi cum? 😀