Ce să vă mai spun despre concursul de dans? Adică nu ştiu ce-aş putea spune în plus faţă de partenerul meu. Citiţi şi vedeţi poze la el, nu de alta, dar simt o nevoie teribilă de-a mă lăuda, aşa că-l las doar pe el, măcar pare mai modest. Acum că am câştigat tangoul se ştie, ce-am mai câştigat tot de la el aflaţi. Am strâns şi noi trei medalii, dar nimic la Cha-Cha? Sufletul meu plânge.
Dar să nu îi uit nici pe jumătatea mea şi Fluturaşul care au luat locul întâi la merengue. Ei, nu suntem noi cei mai tari după doar patru luni de dans? Suntem!
Eh, dar să trecem la lansare. Pentru prima oară în viaţa asta Tritonicul merge la Curtea de Argeş unde se va lansa „Sărutul Morţii”, adică eu şi Andra Pavel. Acum ne dăm şi noi mari pe unde apucăm 😀
În curând o să vă anunţ o altă lansare şi, sper eu şi nişte cărţi pentru copii, dar vă ţin la 220 😉
Cam atât, pentru că trebuie să mă întorc la Dansul Florilor, urmează semifinalele.
Ieri, câţiva membrii ai juriului, stimabili, desigur, s-au întâlnit, alături de iniţiatoarea concursului Blog de Blog cu Corina Creţu. Să mai stăm şi noi la o bârfă, la o vorbă. Logic, dintre fete – eu, Lucia, Simona şi Corina – nu putea lipsi George Şerban – imaginaţi-vă voi că l-aş fi strigat ca pe Florin Călinescu.
Între o mie de subiecte documentate, bine puse la punct şi serioase, mai apare unul. Adică, cu mare bucurie, GS ne întreabă dacă am văzut „Crima de la Cernavodă”. Eu cu Lucia, din lumea AXN-ului, eram pe lângă. Aşa că GS ne povesteşte.
Iată ce am înţeles eu – nu am citit ziarele şi n-am urmărit ştirile – cu un unic neuron.
Am aflat aşa că el şi ea, căsătoriţi, au probleme. El suspect de cancer – mama zice că de aia are şi ea şi nu e cancer – prietenul lui cel mai bun – folosesc exprimarea GS-eană – se cere la ea. Ea acceptă. El află. Eu vor să divorţeze, dar nu prea vor aşa că decid să se sinucidă împreună. Zis şi făcut. Îl iau pe fratele ei de 14 ani drept martor. – Nu înţeleg, în ziua de azi ca să te sinucizi legal ai nevoie de martor? – Ambii se duc la gârlă, gârla rece. Ea zice ceva de genul e al dracului de frig, nu mă pot sinucide decent în condiţiile astea. Vrei să mor îngheţată? Deci ea se răzgândeşte. El, om serios, cu mintea acolo unde trebuie, zice, neah, ai zis, o faci. Aşa că, văzând că ea e cam friguroasă decide s-o ajute şi o sinucide el. Între timp, prietenul lui cel mai bun, ăla de s-a cerut la nevasta friguroasă se duce şi îi omoară pe părinţii ei. Nu de alta, dar aşa sunt prietenii buni, nu împart numai neveste, ci şi crime. Bun. N-am înţeles de ce. Partea cu părinţii n-am înţeles-o, ca să nu avem discuţii. Acum, omul, adică prietenul, furios, bagă de treizeci de ori cuţitul în fiecare părinte, doi la număr. Cică şi-a ieşit un pic de fire. Adică cam de 60 de ori. Din alte surse aflu că prietenul, după ce-a comis dubla crimă s-a dus acasă la el – de ce nu ştiu – şi apoi s-a întors la morţi şi i-a pitit în nişte covoare. Pe unul l-a băgat sub pat, iar pe celălalt în dulap. – Adică i-a ascuns bine 😉 –
Acum, sursele mele îmi zic că, de fapt, ea nu avea nici o aventură cu prietenul, dar că ea era înfiată şi ea şi alţi doi sau trei.
Scuze, deja m-aţi pierdut. Iar sinucigaşul principal nu s-a sinucis de fapt, doar a dispărut. Iar fratele care nu îi era frate…
Majoritatea cunosc, dar unii poate au aterizat mai de curând, aşa că vă informez eu. La începutul fiecărui an Lucia Verona, dramaturgul nostru bloggeristic, organizează concursul Blog de Blog, unde voi propuneţi şi juriul votează, cât poate el de subiectiv. – Uneori merge şi cu bani, să ştiţi. Vă spun asta pentru că fac parte din juriu. Nu vă înghesuiţi toţi la Adrian Năstase că mai sunt şi eu, da? – Pe lângă faptul că e distractiv avem şi ocazia să înmânăm premii şi să ne cunoaştem personal. Ba chiar am de gând să dau şi eu un premiu, dar asta după ce vorbesc mâine cu Lucia.
Ca să vă spun cum stă treaba: Juriul îl vedeţi aici. Nu de alta, dar să mituiţi bine. Atenţie, nu accept argint sau alte tinichele, numai de la aur în sus, ştiţi că sunt alergică. Aşa, ziceam? A, da, juriul. Ohooo, aveţi ceva de mituit. Şi cel mai frică îmi e de George Şerban pentru că mereu vrea şi partea mea. Eu nu-l pot înţelege. Pe cuvânt de pionier. Şi toate astea după ce am stabilit că ne oligarhizăm. Aşa sunt în general bărbaţii, se dau prieteni până îţi fură şi cămaşa după tine. Ăăă… da, vorbeam despre altceva – cred că a intrat Lala peste mine.
Aşadar, până luni, 10, aveţi posibilitatea de-a propune categoriile fix aici. Normal, ţinând cont că e criză şi categoriile vor fi cu 25% mai puţine. Ştiu, e nedrept. Dar vorbiţi la Cotroceni.
Ca şi anul trecut, probabil, iar ne vom bate – juriul adică – pe câştigători. Iar vom avea chestii de genul: „Dacă nu câştigă cutare la categoria cutare o chem pe Iolanda”. Acum o chem pe Anastassia, na!
Am zis că va fi subiectiv? Nu de alta, dar n-am chef de ţipete că nu-i corect. Am o veste pentru voi: viaţa nu-i corectă! Aşa că va trebui să acceptaţi deciziile juriului. Fie că vă place, fie că nu.
Bun, v-am spus, acum mă duc la treabă că am ceva. Ne auzim în curând cu alte poveşti.
Lansări pentru cei mici, pentru cei mari şi pentru cei foarte mari 😀 V-am spus doar că Ivona a avut parte de un succes nemărginit. Ei bine, acum avem poze şi cu ilustratorul, fiul Ivonei Ştefan Georgescu. Da, va trebui să ghiciţi care e. Apropo, primul care-l va indica corect pe Ştefan va primi o carte. Hei, dar nu numai pe Ştefan, trebuie să-l găsiţi şi pe Tudor, celălalt fiu al Ivonei. Hai să vă văd la treabă.
Da, da, grădina cu pisici chiar există. Cum unde? La Candice acasă. Cine e Candice? Mai întâi o puteţi cunoaşte de aici. Da, ea e mama pisicilor british de toate felurile şi toate culorile. Are casa plină de pisici ca şi grădina 😀
Nu ştiu dacă să vă spun mai întâi despre Sofisticat, concursul adică, sau despre carte. Aşa că, pentru început, fiind sigură că despre concurs ştiţi deja, ţinând cont că anul ăsta au fost înscrise 300 de pisici în concurs, printre care şi Pufo 😉 , am decis să vă povestesc totuşi despre carte.
„Povestiri din Grădina cu Pisici” e, zic eu, prima carte profesionistă pentru copii, fireşte asta după 1990. Înainte poate că mai existau astfel de cărţi, dar nu bag mâna în foc, pentru că nu eram prea amatoare. Dar, acum, datorită meseriei, să zic, am fost nevoită să învăţ şi din astea. Când am văzut cartea lui Candice mi-am dat seama imediat că e altceva. Când am văzut grafica, deja am fost sigură că în România nu există un produs atât de bun.
„Povestiri din Grădina cu Pisici” se va lansa la Sofisticat. Aşa că eu zic să nu o rataţi. Anul acesta Sofisticat va avea şi un stand de carte, iar Candice m-a invitat şi pe mine să-mi expun măreţele opere, fireşte că măreţe, cum altfel 😛
O să vă las cu comunicatul oficial al cărţii, iar zilele următoare voi reveni cu detalii.
„
” Povestirile din gradina cu pisici ” sunt rodul iubirii mele fata de copii si animale.Sunt niste povesti cu talc , ce dezvaluie lumea fabuloasa a unor pisici năzdrăvane, care , prin şotiile şi poznele lor îi vor învăţa pe cei mici cum sa fie mai buni.
Este un univers hazliu, rotund şi egal cu sine însuşi , asemenea ghemului de sfoara cu care se joacă o pisică…
Despre mine cateva cuvinte :
– filolog si fost profesor de literatura romana si universala ( povestile cu morala tradeaza vocatia de dascal )
– de peste 10 ani creste pisici de rasa si lupta pentru drepturile animalelor.
In anul 2006 impreuna cu niste prieteni a pus bazele : ” Asociatiei Feline Sofisticat”, care este acum un club puternic, cu peste 200 de membri. Clubul realizeaza doua expozitii de pisici anual, de mare notoritate( peste 10 000 vizitatori ).
In comunicatul de presa vorbesc despre ce inseamna o expozitie felina si ce se va intampla pe 25- 26 septembrie.
Despre carte ce as mai putea adauga :
Cartea are o grafica exceptionala, ilustratiile de genul vintage ne poarta direct in lumea fabuloasa a basmului. ” Eu cred in semne si premonitii. Intalnirea mea cu pictorita Anca Sarbu a fost definitorie pentru cartea mea.Prin penelul ei personajele cartii mele au prins contur, culoare, viata ” ne marturisteste Candice Luana Dragota.
Opiniile scriitoarei Oana Stoica Mujea despre cartea mea ( care vor fi scrise si pe coperta IV )
Coperta IV
” Fascinată de lumea felinelor , Candice Luana Dragota aduce un suflu nou în literatura pentru copii. Povestirile din grădina cu pisici sunt amuzante , insa au si morală, astfel încât, micul cititor să poată face diferenţa dintre Bine şi Rău. Ilustratiile sunt cu adevarat speciale si pun in valoare intamplarile.
Dacă această carte ar fi apărut în oricare altă ţară ar fi fost bestseller încă de la anunţarea ei pe piaţă. Dar eu am convingerea că într-o lume în care părinţii nu mai au timp să-şi audă copiii, cartea aceasta va veni ca o adevărată revelaţie.”
Romanian Crime Writers Club şi Crime Scene Publishing vă invită la concurs.
Aţi visat vreodată să deveniţi scriitor? Acum e momentul să ieşiţi din anonimat. Trimiteţi până pe data de 15 octombrie 2010 un manuscris al unui roman poliţist şi puteţi să vă vedeţi visul cu ochii. Manuscrisul dumneavoastră ar putea deveni noul roman din colecţia Crime Scene, iar numele dumneavoastră va sta lângă cei mai importanţi scriitori ai genului.
Ce trebuie să faceţi?
Mai întâi de toate, trebuie să aveţi o idee, un punct de pornire. O crimă, o răpire, un furt. Mai apoi, trebuie să aveţi cel puţin un personaj dornic să rezolve un mister. Dacă până aici sunteţi pregătiţi, apucaţi-vă de scris. Aţi început deja? Foarte bine, acum nu vă opriţi pentru nimic în lume. Vor fi zile mai bune şi zile mai proaste, dar puteţi duce proiectul până la capăt. Ştim că veţi reuşi.
Care sunt regulile?
Manuscrisul dumneavoastră trebuie să se încadreze între 160-250 pagini, adică 300-500 mii semne (cu spaţii şi semne de punctuaţie). Nu se acceptă manuscrise sub 300 mii semne. (In uzanţa internaţională, romanul este o lucrare de minimum 300 mii semne.) Dacă nu ştiţi cum să număraţi semnele, vă ajutăm noi. În Word, la opţiunea „Tools” aveţi butonul „word count”- characters with spaces.
Naraţiunea trebuie să se încadreze în genul mystery and thriller.
Nu se acceptă manuscrise care au mai fost în vizorul altor edituri. Declaraţi pe propria răspundere că aşa ceva nu s-a întâmplat. Că nici un alt editor nu a intrat în contact cu ceea ce aţi trimis Asociaţiei RCWC.
Nu se acceptă manuscrise care au fost deja publicate pe internet sau în alte medii.
Manuscrisul trebuie să fie la prima vedere.
Manuscrisele primite nu vor fi returnate.
Data limită până la care puteţi trimite manuscrisele este 15.10.2010.
Autorul (autorii) acceptat (acceptaţi) va (vor) dona drepturile de autor aferente romanului cu care a (au) participat la concurs asociaţiei RCWC pe o durată de cinci ani de zile.
Manuscrisele vor fi trimise prin poşta electronică la adresa: oanastoicamujea@yahoo.com cu specificaţia: „Concurs RCWC”.
După citire, fiecare manuscris va fi notat de membrii juriului.
Ataşat manuscrisului vă rugăm să puneţi un CV care să conţină numele şi datele dumneavoastră de contact şi un sinopsis de cel mult două pagini A4.
Câştigătorul va fi anunţat în cadrul unei festivităţi de premiere ce va avea loc în luna noiembrie 2010.
Pot fi şi mai mulţi câştigători, dacă juriul decide astfel.
Premiile sunt următoarele:
Premiul I – publicarea cărţii şi prezentarea ei în cadrul Târgului Gaudeamus, în prezenţa autorului. Dacă va dori, câştigătorul va avea dreptul să se înscrie în asociaţia RCWC fără să achite cotizaţia pe anul în curs.
Premiul II – o serie completă Crime Scene şi posibilitatea de a se alătura asociaţiei noastre.
Toţi participanţii vor fi menţionaţi într-un articol din revista Flacăra.
Membrii juriului: Preşedintele Asociaţiei RCWC George Arion şi Vicepreşedinţii: Oana Stoica Mujea, Alexandru Arion, Adrian Onciu şi Bogdan Hrib.
Nu contează dacă sunteţi debutanţi sau nu, tot ceea ce contează e să aveţi un manuscris nou, pe care să îndrăzniţi să-l trimiteţi. Fiecare participant are şanse egale. Vă dorim succes!
Şi să nu ziceţi că încep cu mine şi că iar mă laud sau mai ştiu eu ce, o să încep cu alţii. Şi anume cu doi trăsniţi de sătmăreni care au conceput eu şi au muncit şi au… mă rog… S-au dat cu capul de pereţi, dar eu zic că le-a ieşit. Aşa că Darius şi Trexel acum nu mai sunt Darius şi Trexel pentru că împreună fac HelloSM. Şi dacă vreţi părerea mea, chiar arată bine.
Apăi, că nah, e cu apăi. Mai întâi nu uitaţi să cumpăraţi luni „Săptămâna Financiară”. Apoi, că tot cu apoi dar de fapt e cu înainte…
Datorită lui Andrei Crivăţ, again, avem eveniment la Cluj. Am fi avut oricum la Universitate pe comunicare şi media, dar acum avem şi pe LIT că aşa e frumos. O să vă mai bat la cap cu treaba asta, dar înainte de toate să vă explic:
Marţi 25 ora 19 la Irish Pub în salonul de nefumători (asta s-o scrie cu litere mari? Nu contează 😀 ) Lucia Verona, Bogdan Hrib şi subsemnata vă vor vorbi. Vă vor deschide ochii şi vă vor îmbia să citiţi, asta dacă nu vă vor împuşca.
Dar, pentru cei ce vor fi prezenţi vom avea şi un concurs – fireşte că vom explica şi acolo despre ce e vorba, dar încerc să vă conving şi aici – Pe fiecare masă se vor afla nişte flyere cu nişte întrebări, dar şi altele cu nişte surprize. Dar pe noi ne interezează alea cu întrebările. Vă spun eu, momentan alea vă interesează.
Nu sunt întrebări grele şi îs doar trei ca să fie cu noroc. Voi răspundeţi, eu le citesc şi aşa aveţi posibilitatea de-a câştiga. Sigur că voi fi subiectivă şi mă va interesa mai mult umorul decât omorul. Ce puteţi câştiga?
Dar astea nu sunt singurele surprize. Veniţi alături de noi să vorbim despre cărţi, în special de cele din categoria LIT şi în mod deosebit despre „Labirint obligatoriu”. Fireşte, vă aşteptăm cu întrebări. Puteţi să le puneţi pe hârtie şi să tăbărâţi pe noi.
Şi ţinând cont că suntem şi doi oameni ai crime-ului acolo, puteţi avea curiozităţi şi în ceea ce priveşte literatura poliţistă. Aşa că nu fiţi timizi dragi clujeni şi încercaţi să ajungeţi să ne vedeţi. Zău că suntem memorabili şi o să vă ofticaţi dacă nu ajungeţi 😀
Se numeşte Cosmin şi e student la Comunicare, în cadrul UBB Cluj. Participă la Festivalul de Publicitate Cluj, la categoria Spoof (e super comic 😀 ), organizat de Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice.
Deoarece clipul făcut de el – v-am zis că e foarte comic? – e pe trilulilu, iar blogul meu nu vrea nici de nebun să publice aşa ceva, vă rog daţi click pe link şi vizionaţi-l. Hei, chiar e comic. Din fericire facebook-ul suportă. Aşa că cei care mă ştiţi de acolo îl puteţi viziona în cel mai scurt timp. Ceilalţi, dacă vreţi, dacă credeţi că merită, etc, faceţi puţină promovare pe blogurile voastre că nu doare. Şi ce am fi noi fără publicitate? V-am spus că e comic? Mda, din cauza oboselii excesive fac aşa.
Vedeţi că număr clickurile. Nu l-aţi vizionat, vă şterg din blogroll 😛