Se întâmplă deseară

Şi da, tot nervoasă sunt.

Şi da din nou, a apărut partea a III-a din Inocentul. La prwave.

 

Ce se întâmplă deseară. Doi tineri talentaţi au intrat în competiţia „Premiile Lili”. Culmea e că îi cunosc pe amândoi. Chiar dacă unul e din Satu Mare (că nu o mai fi vreun secret pentru nimeni că ştiu o groază de sătmăreni), iar celălalt din Curtea de Arges.

Vorbim despre Adrian Matus şi Răzvan. 19, respectiv 16 ani. Textele lor pot fi citite aici. Pentru critici constructive vă aşteptăm la ora 22 pe blogul Luciei, pentru a vedea ce, cum şi când.

Recunosc că textul lui Răzvan l-am citit în urmă cu vreo săptămână, poate puţin mai mult. Textele lui Adrian, pentru că sunt mai multe, printre care şi poezie, le-am citit azi. Şi mi-a luat ceva timp. Aşa că apucaţi-vă de citit să fiţi gata până la 22.

Rebeliuni adolescentine

Începem cu UPDATE: Geocer a avut concurs, cu premiul cel mare AICI si două premii mai mici, adică două Parfumuri cu văduvă neagră cu tot. Câştigătorii celor două premii sunt: Iulia şi Ema Hateg. Aşa că, domnule Geocer, aştept să-mi dai adresele pe mail pentru că le voi trimite eu. Să nu avem discuţii, clar?

 

Aşadar, vă spuneam cum vă spuneam, dar trebuie să o anunţ pe Lilick că s-a făcut, adică am un ciorap negru şi unul mov, plus eşarfă de pus la fustă. Să nu ziceţi că nu m-am chinuit 😉

 

Şi cum spunea şi titlul, cred că adolescentul din mine îşi începe rebeliunile. Da, poate că azi n-ar fi trebuit să ies din casă, că numa’ tâmpenii îmi vin în cap. Dar nu m-am putu abţine când am văzut – cum să-i zic – cabinetul de piercing. Şi mi-aş fi făcut pe loc, dar nu eram convinsă că nu sunt alergică la titan. Am aflat că nu sunt, dar cum m-am luat cu alte treburi nu m-am mai întors. Dar m-am programat pentru miercuri.

Da, mama a făcut un atac în direct la telefon. Spunându-mi că numai fufele îşi pun cercei în nas. Ei, na, asta este. Vedeţi cum şi la vârsta asta vrea să-mi ştirbească personalitatea? Ceea ce n-a înţeles nimeni e că n-am cerut voie să fac chestia asta şi că o voi face pur şi simplu. Indiferent de părerea oricui. Îmi pasă puţin spre deloc. Vă aştept cu un infarct. Nu-i bai. Miercuri o să-mi pun şurubul ăla în nas şi gata. Mă puteţi tăia de Crăciun dacă vă simţiţi mai bine aşa 😀

A, da, şi nici părerea cititorilor acestui blog nu mă interesează. Decizia e luată. Programarea făcută. Deci o să fac ce am zis că o să fac. Şi cu ocazia asta o să-şi facă şi Lala piercing, numai aşa de nebună. Să vedem ce zice poliţia română. Or s-o dea afară? Eu zic că nu. E prea bună pentru a-şi permite s-o piardă 😀

Următorul pas e să fac bumping jumping. Adică la modul serios. Chiar vreau să fac asta. Mai aveţi propuneri? Sunt în faza de rebeliune, aşa că nu mă dau la o parte de la nimic. Ştiu, ştiu, sunt nebună. Eu nu ştiu de ce a avut senzaţia cineva vreodată că nu aş fi. Deci da, s-a hotărât. O voi face. Data viitoare când ne revedem vă rog să-mi admiraţi piercingul, până atunci…

 

Nu uitaţi că mâine sunt la Buzău. Afişul e mai jos. Doar că i-am indus în eroare. Le spunem că lansăm „Indicii anatomice” când, de fapt, noi vom lansa „Parfumul văduvei negre”. Sau nu? Adică eu ce fac acolo? George Arion e clar ce face, că dacă nici el nu ştie „ce” şi încotro se îndreaptă romanul poliţist românesc, e clar că nu mai ştie nimeni. A, era şi Bogdan pe afiş. La naiba, cum mi-o fi scăpat? 😀

Aşadar mâine vă ţinem de vorbă, ba chiar ne vom şi împuşca. Doar puţin aşa, promitem să nu lăsăm vânătăi prea mari.

Dacă nu veniţi nu ştiţi ce rataţi.

 

Şi cam atât momentan. Dacă-mi mai vine vreo idee o adaug, dacă nu, nu.

 

P.S: Mai pe seară veţi avea recenzia romanului „O viaţă împreună” fix aici. Da, ştiu, lăsaţi-l pe Dorian Gray şi aşa e la recitite după mulţi ani, mai exact, fix 12. Mamă, câţi ani.

UPDATE: DECI CAM ASA 😉

Criminală zi…

Adică tot aştept să pic. Aşa, de tot. De oboseală, în primul rând, apoi de ce o mai fi. Dacă o mai fi. Că momentan nu pot gândi dincolo de oboseală şi mai nasol e că ziua nu s-a terminat. În plus, nu ştiu ce au toţi astăzi, că fără mine parcă nu le iese nimic. Degeaba spun eu că am scris toată noaptea la o piesă de teatru şi că am dormit doar trei ore. Nu, nimeni n-are nici o treabă. Toţi dau nepăsători din umeri. Cică tot trebuie să fac ce trebuie să fac. Dacă eu zic că nu există acest trebuie iese rău. Aşa că nu mai zic nimic şi fac.

Că nu-i uşor cu ochii în gură şi gândul oriunde în altă parte, doar la ce trebuie nu, să scrii o piesă de teatru. Dar, deh… oameni simpli. Cu minţi simple, gânduri simple, probleme simple.

Şi totuşi am o consolare (vă jur, noroc că am citit ieri piesa de teatru, că azi nu mai văd bine), şi anume începerea concursului Premiile Lili, care debutează cu o piesă de teatru foarte… (nu spun cum, că influenţez juriul, spun diseară), aşa cum a debutat şi anul trecut cu piesa mea de teatru. Frumos. Aşadar, diseară la ora 22 vă aştept pe toţi să comentaţi piesa. Am dat link, da?

Sper doar ca până atunci să-mi revin. Măcar de-aş apuca să dorm. Recunosc că am aţipit puţin cu laptopul în braţe în timp ce făceam corectura şi Tudor Gheorghe îmi zicea „Adio, doamnă!”. Păi, adio. Şi pac, am adormit. Aşa că nici de corectură n-am fost în stare. Am dormit vreo cinci melodii până mi-a sunat telefonul.

Dar cică am treabă. Şi mai trebuie să ajung şi la zece bănci. Eh, până la 18 e timp. Destul chiar.

În cazul în care piteştenii aud o bubuitură e doar maşina mea ajunsă prin vreun zid, asta pentru că am adormit la volan. Dar nu vă faceţi griji. Eu o să scap teafără.

Şi încă n-am chef să râd. Că încă nu prea am de ce.

Aşadar, tot acolo vă aştept diseară.

Jesus, voturile astea

Dacă la PSD s-a votat întreaga zi, de ieri fiind vorba, azi e ultima zi de referendum bloggeristic. Aşa că dacă aţi terminat de votat într-o parte, de susţinut, dacă v-aţi bucurat ori ba (nu că i-ar păsa cuiva), puteţi da fuga să vă votaţi bloggeri favoriţi. Până azi la 12 noaptea. Că la fără un sfert ne reunim noi, ăia de votăm peste referendum, că ne-o zis Lucia. Şi nouă ne e frică de Lucia. Pentru că ne ameninţă şi ne bate. Uneori vrea şi să ne omoare. Dar rezistăm. Aşa e cu grupurile de interese. Iar Lucia, categoric, şi-a făcut grup de interese. Că doar de aia i-a ales pe cei mai buni. Iar noi o ascultăm pentru că de aia ea e cea mai bună.

Dar şi voi puteţi fi cei mai buni dacă poporul bloggeristic decide. Sau dacă decide juriul. Mno. Cum mită n-am primit, o să fac exact cum mă taie capul. Şi nu mă prea taie, la drept vorbind.

Eheee, să vedeţi în seara asta bătaie între membrii juriului. Noroc că mi-a împrumutat Lala pistolul ăla Smith&Wesson, calibru 44, model rusesc clasic.

Să curgă sângele!!!!!!!!!!!!!!

Cabina de vot

După muncă grea. După ce ne-am tras de păr. Ne-am bătut. Ba chiar ne-am şi ameninţat cu moartea. Am reuşit să facem listele cu bloggeri şi categorii. Desigur, vorbesc despre concursul de bloguri iniţiat de Lucia Verona. Aşadar, ce trebuie să faceţi. Intraţi aici şi veţi fi îndrumaţi. Vă rugăm să votaţi pentru toate categoriile. Vă mulţumim!

 

P.S: Iolanda Ştireanu e în pauză, aşa că m-a luat şi pe mine.

Yap, m-am liniştit!

De tot. Şi sunt aşa de liniştită că preved cum o să fac cea mai mare prostie din viaţa mea. Culmea e că îmi convine de minune. Decizii, oarecum, ferme. Interesant mai e şi capul omului.

Şi nu, nu e de vină concursul de bloguri, aş fi vrut să pot da vina pe el, dar nu „poc”. Eh, ce ştiţi voi ce înseamnă să iei fiecare blogger care a propus cel puţin treizeci de oameni şi să faci liste 😀 Pentru asta mita va fi foarte mare 😆

Bine, să preluăm leapşa de la Bogdan, nu de alta, dar oricum nu vă spun ce mi-a trecut prin cap. Că mi-a trecut ar fi una, dar că a rămas e surprinzător 😉

 

Principala trăsătură a caracterului meu: Durerea în dos 😀

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Să mor care s-a gândit vreodată

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Inteligenţa

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Ăia doi? Adică ăia doi care ştiu mai multe decât ceilalţi cinci sau şase? Faptul că mă fac să mă simt bine oricât de rău aş fi.

Principalul meu defect: Aroganţa

Ocupaţia mea preferată: Scrisul, cititul

Visul meu de fericire: Mno, pentru asta trebuie să mă mai analizez vreo trei ani.

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Să trăiesc prea mult.

Ce-aţi vrea să fiţi? O pisică mare şi neagră

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Nu e pe planeta asta

Culoarea preferată: Negru

Floarea preferată: Trandafirul albastru

Pasărea preferată: Vulturul

Prozatorii mei preferaţi:Sunt prea mulţi

Poeţii mei preferaţi: Eminescu, Coşbuc, Labiş, Minulescu.

Eroul meu preferat: Moartea lui Pratchett

Eroina mea preferată: Depresia 😆

Compozitorii preferaţi: Enescu

Pictorii preferaţi: Şi aici sunt prea mulţi

Eroii din viaţa reală: Cred că sunt prea arogantă pentru a avea aşa ceva

Eroinele din istorie: Ioana D’arc

Bautura şi mâncarea preferate: Pepsi se pune la băutură? Spaghetti

Numele preferat: Anasstassia (sigur că sunt bolnavă cu Romanovi)

Ce detest cel mai mult: Ipocrizia

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Nu m-am gândit niciodată la asta

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: Să zbor

Cum aş vrea să mor: Repede

Starea de spirit actuală: Nervoasă

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: Eheee, voi să fiţi sănătoşi

Deviza mea: Nu îmi ghidez viaţa după devize

***

Care este cuvântul favorit: Pisici, pisici, pisici….

Care este cuvântul pe care îl deteşti cel mai mult: Cine dracu’ detestă cuvintele?

Ce îţi face plăcere în mod deosebit: Să dorm

Care este înjurătura favorită: Jesus!

Ce sunet îţi place cel mai mult: Al ploii ce se loveşte în fereastră

Ce sunet îţi displace: Urăsc claxoanele

Ce altă profesie ţi-ar plăcea să practici: Nu mi-ar plăcea o profesie, ci doar să am suficienţi bani pentru a călători

Ce altă profesie nu ai practica nici în ruptul capului: Eh, multe.

Dacă te-ai putea transforma, la dorinţă, într-un animal, care ar fi acela: Pisicăăă…

Dacă Raiul există, ce ai dori să îţi spună Dumnezeu când ajungi la Porţile Raiului: Un bine ai venit ar fi satisfăcător.

Îţi lipseşte ceva: Da, unii din prietenii mei

Chiar oricine poate să fie artist: Nu!

Susţii vreo cauză: Multe…

Ce ai fost capabil să faci din dragoste: N-am idee, nu m-a pus nimeni în situaţia de-a face ceva anume.

Ce ţi se reproşează: Că sunt prea nepăsătoare

Scrie-ţi epitaful: Lasă, prefer să mi-l scrie alţii.

 

Cu toate că ştiu că nici nu mă va băga în seamă, îi pasez leapşa lui Darius în speranţa că o să pot citi şi eu ceva să înţeleg ce nu are legătură cu Satu Mare.

Mulţumesc pentru atenţie! Bye

O luăm de la capăt.

Pentru că punctul 18 va fi premiat de Lucia, si pentru că oricum trebuia să completez, iată varianta finală:

1.         Marele premiu – Pentru ca-mi place – George Cernătescu, sigur, sigur, sigur

2.         Cel mai bun blogger dintre scriitori  – Rămân totuşi la părerea mea: Hobbitul

3.         Cel mai bun scriitor dintre bloggeri  – Aici îmi e uşor, ca să fiu sinceră: Adrian Suciu

4.         Blogul cu cel mai mult umor  – Ei, şi aici rămân la părerea mea: Ioan Usca

5.         Cel mai bun critic literar – No, aici sunt în ceaţă. Eu zic că tot Hobbitul şi-ar merita un loc

6.         Cel mai bun cititor – Dacă are blog se pune? Adrian SM, garantez pentru el.

7.         Cel mai bun blogger dintre politicieni – Fără doar şi poate că ăsta e AN-ul, dar cum a câştigat deja anul trecut, nu ştiu, cred că locul lui îi revine lui Darius Filip, chiar dacă e un politician mai mic, dar peste câţiva ani va fi la cârmă. Ştiu eu.

8.         Cel mai bun politician dintre bloggeri  – Răspunsul ar fi Corina Creţu. O fi câştigat anul trecut? Nu mai ştiu.

9.         Cel mai informat blogger  – Io pe ăsta nu-l cunosc, dar dacă îmi vine vreo idee revin

10.  Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – adică Cella şi ca să fie şi un domn îl adaug pe Canguru’

11.  Cel mai gustos blog  – Cum Hadean nu intră în joc zic eu că Laura Frunză.

12.  Cel mai bun blog al unui ziarist  – Clar că Ciutacu .

13.  Cel mai bun blog anti-băsist – Mă rog, mă gândisem eu la cineva, dar a mai câştigat, aşa că io zic că Alexandru sau DSN. Nu mă pot decide.

14.  Cel mai fericit blogger  – Dacă Isabella zice, zic şi eu că Dan e cel mai fericit. Şi cred că e

15.  Blog de criză sau blogger crizat  – Sibilla şi Dan Badea

16.  Cel mai artistic blog – Mirela zic eu. Zic iar eu, zic tot eu  Şi Alex Maziliu ar mai intra aici, pentru minunăţia de poze pe care le face.

17.  Cel mai bizar blog – Nu am dat de el până acum

18.  Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu)

19.  Cel mai bun comentator politic – Sigur, el era cel mai cel comentator politic, cel puţin pe vremea când eu urmăream comentariile politice. Ştiam pe cine am în cap, dar nu îmi mai aduceam aminte exact cum se numeşte, pentru că n-am mai urmărit fenomenul. Da, el, Bibliotecarul.

20.  Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Mana Ciutacu

21.  Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Habar n-am

22.  Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Io? Nuuu. Atunci să fie… Andrei Crivăţ?!

23.  Cel mai bun blogroll – Ăsta clar e al Isabellei, fără doar şi poate. Alţii nu mai ştiu cu un blogroll atât de bogat.  

24.  Cel mai bun blog de sport – Sigur că am uitat de Sportlocal, aşa că-l nominalizez.

25.  Cel mai schimbător blog – Ăsta e tot popa, că el e dus cu creirii capului. Adică Husca

26.  Cel mai luptător dintre bloguri – Aici sunt două, şi mie îmi e clar că nu merge unul fără celălalt: Isabelle şi Simona Ionescu, pentru ceea ce fac pentru copiii aceia amărâţi şi bolnavi.

27.  Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – Eva.ro s-o încadra aici? Eu zic că da. Poate.

28.  Cel mai activ blogger – PrWave

29.  Cel mai prost blog – Ei, na, la câte sunt…

30.  Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Ăsta nu o mai fi câştigat şi anul trecut? Adică Mordechai.

31.  Premiul “Pixelul albastru şi flacăra violetă” – Dannnnn Voiculescu

32.  Premiul de popularitate – Tot Dan Voiculescu pentru că e super haios pe blog.

Şi cu asta, basta. Nu mă mai răzgândesc. E ultimul şi cel din urmă clasament. Cu toate că ar fi meritat mulţi să fie nominalizaţi, nu-mi fac griji, am văzut că i-au nominalizat alţii. Aşa că las alegerea destinului şi fiecăruia în parte.

Pe toţi cei nominalizaţi îi rog să preia acest post şi să facă nominalizări. Data limită e 1 februarie.

Când ţi se pune pata

Există oameni, fiinţe, creaturi, ascunse în spatele unui ip, id, etc. Oameni pe care nu îi afli niciodată. Şi te întrebi, cum să nu te întrebi, cine sunt ei în realitate. Uneori afli, alteori nu. Ceea ce e enervant. De fapt, sinceră să fiu, doar o singură persoană m-a interesat cu adevărat, un id, să zic aşa. În cele din urmă am aflat cine e şi cu ce se ocupă. De ce e şi prost omul respectiv, nu m-am prins.

Dar există şi altfel de id-uri, care nu sunt proaste, doar precaute.

Id-ul Secrete fără Stăpân , cum îşi spune el sau ea. Evident că ne-am cunoscut pe facebook. Adică id-ul mi-a cerut prietenia, eu i-o dădui şi m-a apelat pe chat-ul respectiv. Vorbesc rar cu oamenii pe chat-ul facebook, asta şi pentru că m-a stresat un italian. Şi încă mă mai stresează când mă vede, dar şi eu ies de parcă m-ar fi prins. 😀 Funny, nu? Dar cu id-ul de care vă zisăi am vorbit ceva. Cam sceptică, apoi curioasă, apoi nervoasă, apoi mi s-a pus pata.

Id-ul mi-a explicat cum că şi-a făcut blog de secrete (sigur că m-a tot întrebat dacă n-am un secret, nu am, sorry), în principal pentru a le da oamenilor posibilitatea de-aş spune oful. În anonimat. Mi-a explicat că până şi formularul prin care se trimit secretele e conceput de aşa natură încât cel ce trimite să rămână anonim. Şi oricum pe id-ul nostru nu-l interesează numele din spatele omului. Încearcă doar să le dea un spaţiu celor ce au ceva pe suflet, şi dacă cititorii îi mai pot şi ajuta cu un sfat, atunci cu atât mai bine.

Bine, nu blogul în sine mă interesează în mod neapărat, ci persoana din spatele id-ului. N-am aflat dacă e fetiţă sau băieţel 😀 N-am aflat nici măcar prima iniţială a numelui. N-am aflat, la dracu’, nimic. Ne mai vorbim pe chat-ul ăla uneori, iar eu îi tot promit că voi afla până la urmă. Pur şi simplu mi s-a pus pata şi mă stresează. Dar rău de tot. Cred că sunt cu adevărat scelerată. În loc să mă ocup de chestii serioase, eu vreau să ştiu cine e în spatele unui id. Cred că mă şi enervez pe mine pentru asta, dar şi pe id sunt nervoasă.

Aşa că am pornit la vânătoare. Să vedem care pe cine până la urmă 😉

 

P.S: Mai târziu voi veni cu o completare a listei concursului lansat de Lucia. Unii au dispărut, din creierul mei, alţii au apărut. În plus, pentru cel mai bun traducător din română în română se dă test, aşa că am fost nevoită să mă reorganizez.

Oh, da, iar cei ce au fost propuşi şi se ştiu că vor intra pe colo ori pe colo, mă pot mitui. Nu plecaţi urechea la toate prostiile de genul „juriul e de nemituit”, nu e adevărat 😀