Eu nu mai înţeleg nimic…

Ieri, câţiva membrii ai juriului, stimabili, desigur, s-au întâlnit, alături de iniţiatoarea concursului Blog de Blog cu Corina Creţu. Să mai stăm şi noi la o bârfă, la o vorbă. Logic, dintre fete – eu, Lucia, Simona şi Corina – nu putea lipsi George Şerban – imaginaţi-vă voi că l-aş fi strigat ca pe Florin Călinescu.

Între o mie de subiecte documentate, bine puse la punct şi serioase, mai apare unul. Adică, cu mare bucurie, GS ne întreabă dacă am văzut „Crima de la Cernavodă”. Eu cu Lucia, din lumea AXN-ului, eram pe lângă. Aşa că GS ne povesteşte.

Iată ce am înţeles eu – nu am citit ziarele şi n-am urmărit ştirile – cu un unic neuron.

Am aflat aşa că el şi ea, căsătoriţi, au probleme. El suspect de cancer – mama zice că de aia are şi ea şi nu e cancer – prietenul lui cel mai bun – folosesc exprimarea GS-eană – se cere la ea. Ea acceptă. El află. Eu vor să divorţeze, dar nu prea vor aşa că decid să se sinucidă împreună. Zis şi făcut. Îl iau pe fratele ei de 14 ani drept martor. – Nu înţeleg, în ziua de azi ca să te sinucizi legal ai nevoie de martor? – Ambii se duc la gârlă, gârla rece. Ea zice ceva de genul e al dracului de frig, nu mă pot sinucide decent în condiţiile astea. Vrei să mor îngheţată? Deci ea se răzgândeşte. El, om serios, cu mintea acolo unde trebuie, zice, neah, ai zis, o faci. Aşa că, văzând că ea e cam friguroasă decide s-o ajute şi o sinucide el. Între timp, prietenul lui cel mai bun, ăla de s-a cerut la nevasta friguroasă se duce şi îi omoară pe părinţii ei. Nu de alta, dar aşa sunt prietenii buni, nu împart numai neveste, ci şi crime. Bun. N-am înţeles de ce. Partea cu părinţii n-am înţeles-o, ca să nu avem discuţii. Acum, omul, adică prietenul, furios, bagă de treizeci de ori cuţitul în fiecare părinte, doi la număr. Cică şi-a ieşit un pic de fire. Adică cam de 60 de ori. Din alte surse aflu că prietenul, după ce-a comis dubla crimă s-a dus acasă la el – de ce nu ştiu – şi apoi s-a întors la morţi şi i-a pitit în nişte covoare. Pe unul l-a băgat sub pat, iar pe celălalt în dulap. – Adică i-a ascuns bine 😉 –

Acum, sursele mele îmi zic că, de fapt, ea nu avea nici o aventură cu prietenul, dar că ea era înfiată şi ea şi alţi doi sau trei.

Scuze, deja m-aţi pierdut. Iar sinucigaşul principal nu s-a sinucis de fapt, doar a dispărut. Iar fratele care nu îi era frate…

Să discutăm discuţii

Telefon. Sună. Sigur că sună. Sunt în maşină. Îl caut cu o mână, cu cealaltă ţin de volan. Nu-l găsesc. Înjur. Până la urmă dau de el. Răspund. N-am timp să văd cine e.

– Spune!

– Oana?!

Vocea mi se pare cunoscută, dar nu bag mâna în foc.

– Depinde, cu ea ai treabă?

– Sunt D, nu mă recunoşti (nume de fată, da?)

Doar am zis că mi se păruse cunoscută.

– Ah, da, wow…

– Fi-mea are aproape un an, atacă direct.

– Ăăă, bine, bravo.

– Vin în ţară cu ea.

Oh. Îmi dau seama că tocmai aş vrea să fug.

– Ăăă, bravo.

– Săptămâna viitoare.

Fac conexiuni. Nu sunt în oraş. Mai veselă:

– Bine, vino.

– Vine şi boul de frate’meu. Nu mai mănâncă carne, s-a făcut vegetarian. Vacă nu mai mănâncă, dar vrea s-o ia de nevastă (referire la prietena lui care e cam cum zice D).

– Fain, zic eu, dându-mi seama că l-am uitat pe „mişto” undeva într-o parcare.

– Sunt disperată, nu ştiu ce să mai fac cu el.

Nu-i problema mea îmi spun calmă.

– Dar tu ce faci?

Iată, şi-a adus aminte.

– Păi, hmm, bine cred.

– Mi-am cumpărati un ceas…. (ei, na, că eu ţin minte).

– Nemaipomenit (ce o fi ăla?)

– Abia aştept să vin în ţară să cumpăr una, alta, în special morcovi şi pătrunjel.

Puii mei, era să intru în nişte pietoni că n-am mai găsit frâna din pricina şocului.

– Dar în Spania n-au?

– Au, dar piaţa e departe.

Wow, şi în Ro e mai aproape.

– Păi… şi o să te duci pe avion cu pătrunjelul şi morcovii ca Nea Mărin cu prazul?

– Nea Mărin?

– Lasă, nu contează, dacă tu eşti fericită…

– Eşti ironică?

Îmi vine deja să-mi trag două palme.

– Io?

– Atunci n-am înţeles.

– Vorbea gura fără mine ca de obicei.

Bine, se dă ea bătută şi îmi mai explică vreo 15 minute cum trebuie să încălzească biberonul, cum pasează mâncarea şi cum… ăăă…

– Mai bine îţi luai o pisică, constat în cele din urmă.

– Tot insensibilă ai rămas, îmi reproşează.

Să mor dacă sunt insensibilă, dar aş prefera, pentru numele lui Dumnezeu, ca mamele să nu-mi mai explice cum îşi şterg puradeii la gură, fund, cum le fac mâncare, cum îi mângâie pe spate, cum îi ajută să râgâie. Cum, cum, cum… Vă jur, dacă o să mă intereseze o să vă întreb.

Şi uite aşa dau vina pe Corina care mă sună după numere cu + şi învăţându-mă minte eu răspund 😀 Pentru asta trebuie să dea cea mai mare cafea din lume 😀

 

Dar mai bine o carte să citim. Cum ar fi „O pagină de dragoste”, de Emile Zola (ştiu accentul, n-am chef). Carte pe care v-aş recomanda să nu o citiţi dacă plângeţi uşor… şi apropo de asta vă zic un banc şi fug că am treabă, iar Loredana o să mă bată rău 😀

 

„El către Ea:

Dragă, dacă mor o să plângi?

Ea:

Dragule, doar ştii că eu plâng pentru orice căcat” (deci aşa e bancul, cuvântul urât nu-mi aparţine şi-mi e jenă).

O luăm de la capăt.

Pentru că punctul 18 va fi premiat de Lucia, si pentru că oricum trebuia să completez, iată varianta finală:

1.         Marele premiu – Pentru ca-mi place – George Cernătescu, sigur, sigur, sigur

2.         Cel mai bun blogger dintre scriitori  – Rămân totuşi la părerea mea: Hobbitul

3.         Cel mai bun scriitor dintre bloggeri  – Aici îmi e uşor, ca să fiu sinceră: Adrian Suciu

4.         Blogul cu cel mai mult umor  – Ei, şi aici rămân la părerea mea: Ioan Usca

5.         Cel mai bun critic literar – No, aici sunt în ceaţă. Eu zic că tot Hobbitul şi-ar merita un loc

6.         Cel mai bun cititor – Dacă are blog se pune? Adrian SM, garantez pentru el.

7.         Cel mai bun blogger dintre politicieni – Fără doar şi poate că ăsta e AN-ul, dar cum a câştigat deja anul trecut, nu ştiu, cred că locul lui îi revine lui Darius Filip, chiar dacă e un politician mai mic, dar peste câţiva ani va fi la cârmă. Ştiu eu.

8.         Cel mai bun politician dintre bloggeri  – Răspunsul ar fi Corina Creţu. O fi câştigat anul trecut? Nu mai ştiu.

9.         Cel mai informat blogger  – Io pe ăsta nu-l cunosc, dar dacă îmi vine vreo idee revin

10.  Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – adică Cella şi ca să fie şi un domn îl adaug pe Canguru’

11.  Cel mai gustos blog  – Cum Hadean nu intră în joc zic eu că Laura Frunză.

12.  Cel mai bun blog al unui ziarist  – Clar că Ciutacu .

13.  Cel mai bun blog anti-băsist – Mă rog, mă gândisem eu la cineva, dar a mai câştigat, aşa că io zic că Alexandru sau DSN. Nu mă pot decide.

14.  Cel mai fericit blogger  – Dacă Isabella zice, zic şi eu că Dan e cel mai fericit. Şi cred că e

15.  Blog de criză sau blogger crizat  – Sibilla şi Dan Badea

16.  Cel mai artistic blog – Mirela zic eu. Zic iar eu, zic tot eu  Şi Alex Maziliu ar mai intra aici, pentru minunăţia de poze pe care le face.

17.  Cel mai bizar blog – Nu am dat de el până acum

18.  Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu)

19.  Cel mai bun comentator politic – Sigur, el era cel mai cel comentator politic, cel puţin pe vremea când eu urmăream comentariile politice. Ştiam pe cine am în cap, dar nu îmi mai aduceam aminte exact cum se numeşte, pentru că n-am mai urmărit fenomenul. Da, el, Bibliotecarul.

20.  Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Mana Ciutacu

21.  Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Habar n-am

22.  Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Io? Nuuu. Atunci să fie… Andrei Crivăţ?!

23.  Cel mai bun blogroll – Ăsta clar e al Isabellei, fără doar şi poate. Alţii nu mai ştiu cu un blogroll atât de bogat.  

24.  Cel mai bun blog de sport – Sigur că am uitat de Sportlocal, aşa că-l nominalizez.

25.  Cel mai schimbător blog – Ăsta e tot popa, că el e dus cu creirii capului. Adică Husca

26.  Cel mai luptător dintre bloguri – Aici sunt două, şi mie îmi e clar că nu merge unul fără celălalt: Isabelle şi Simona Ionescu, pentru ceea ce fac pentru copiii aceia amărâţi şi bolnavi.

27.  Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – Eva.ro s-o încadra aici? Eu zic că da. Poate.

28.  Cel mai activ blogger – PrWave

29.  Cel mai prost blog – Ei, na, la câte sunt…

30.  Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Ăsta nu o mai fi câştigat şi anul trecut? Adică Mordechai.

31.  Premiul “Pixelul albastru şi flacăra violetă” – Dannnnn Voiculescu

32.  Premiul de popularitate – Tot Dan Voiculescu pentru că e super haios pe blog.

Şi cu asta, basta. Nu mă mai răzgândesc. E ultimul şi cel din urmă clasament. Cu toate că ar fi meritat mulţi să fie nominalizaţi, nu-mi fac griji, am văzut că i-au nominalizat alţii. Aşa că las alegerea destinului şi fiecăruia în parte.

Pe toţi cei nominalizaţi îi rog să preia acest post şi să facă nominalizări. Data limită e 1 februarie.

Deja e o tradiţie

Nu ştiu cum face Lucia, dar din fiecare concurs pe blog se naşte o tradiţie. Că vorbim de „Premiile Lili” sau de concursul cu bloggeri, tot aşa cum vă zisei eu iese.

Dacă anul trecut am câştigat la acest concurs, anul ăsta fac parte din juriu. Şi da, am voie să propun, aşa că propun, ce pana mea 😀 Şi iarăşi da, voi da şi eu două premii. Cui n-am de unde şti că nu îs Mama Omida. Ce? Ştiu, dar nu voi spune public. Va fi surpriză. Aşa că să trecem la nominalizări. Cu toate că n-am idee pentru toate categoriile. Aşa că…

 

 

 

1.  Marele premiu – Pentru ca-mi place – George Cernătescu, sigur, sigur, sigur

2.  Cel mai bun blogger dintre scriitori  – Rămân totuşi la părerea mea: Hobbitul

3.  Cel mai bun scriitor dintre bloggeri  – Aici îmi e uşor, ca să fiu sinceră: Adrian Suciu

4.  Blogul cu cel mai mult umor  – Ei, şi aici rămân la părerea mea: Ioan Usca

5.  Cel mai bun critic literar – No, aici sunt în ceaţă. Eu zic că tot Hobbitul şi-ar merita un loc

6.  Cel mai bun cititor – Dacă are blog se pune? Adrian SM, garantez pentru el.

7.  Cel mai bun blogger dintre politicieni – Fără doar şi poate că ăsta e AN-ul, dar cum a câştigat deja anul trecut, nu ştiu, cred că locul lui îi revine lui Darius Filip, chiar dacă e un politician mai mic, dar peste câţiva ani va fi la cârmă. Ştiu eu.

8.  Cel mai bun politician dintre bloggeri  – Răspunsul ar fi Corina Creţu. O fi câştigat anul trecut? Nu mai ştiu.

9.  Cel mai informat blogger  – Io pe ăsta nu-l cunosc, dar dacă îmi vine vreo idee revin

10.  Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – adică Cella

11.  Cel mai gustos blog  – Cum Hadean nu intră în joc zic eu că Laura Frunză.

12.  Cel mai bun blog al unui ziarist  – Clar că Ciutacu .

13.  Cel mai bun blog anti-băsist – Mă rog, mă gândisem eu la cineva, dar a mai câştigat, aşa că io zic că Alexandru sau DSN. Nu mă pot decide.

14.  Cel mai fericit blogger  – Dacă Isabella zice, zic şi eu că Dan e cel mai fericit. Şi cred că e 😉

15.  Blog de criză sau blogger crizat  – Crizaţi suntem toţi, aşa că n-am idee. Mă mai gândesc.

16.  Cel mai artistic blog – Mirela zic eu. Zic iar eu, zic tot eu 😀 Şi Alex Maziliu ar mai intra aici, pentru minunăţia de poze pe care le face.

17.  Cel mai bizar blog – Nu am dat de el până acum

18.  Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu) – Nea Costache, pentru că zice Simona că traduce din română în olteneşte 😀 Nu mă gândisem la asta.

19.  Cel mai bun comentator politic – Sigur, el era cel mai cel comentator politic, cel puţin pe vremea când eu urmăream comentariile politice. Ştiam pe cine am în cap, dar nu îmi mai aduceam aminte exact cum se numeşte, pentru că n-am mai urmărit fenomenul. Da, el, Bibliotecarul.

20.  Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Mana Ciutacu

21.  Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Habar n-am

22.  Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Io? Nuuu. Atunci să fie… Andrei Crivăţ?!

23.  Cel mai bun blogroll – Ăsta clar e al Isabellei, fără doar şi poate. Alţii nu mai ştiu cu un blogroll atât de bogat.  

24.  Cel mai bun blog de sport – Sigur că am uitat de Sportlocal, aşa că-l nominalizez.

25.  Cel mai schimbător blog – Ăsta e tot popa, că el e dus cu creirii capului. Adică Husca

26.  Cel mai luptător dintre bloguri – Aici sunt două, şi mie îmi e clar că nu merge unul fără celălalt: Isabelle şi Simona Ionescu, pentru ceea ce fac pentru copiii aceia amărâţi şi bolnavi. Cu siguranţă merită mai mult decât atât. Iar Sibilla şi-ar cere un drept fix la această categorie lângă celelalte două luptătoare.

27.  Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – Eva.ro s-o încadra aici? Eu zic că da. Poate.

28.  Cel mai activ blogger – Oh, păi… or fi câţiva, dar nu-mi vine acum nici unul în minte.

29.  Cel mai prost blog – Ei, na, la câte sunt…

30.  Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Ăsta nu o mai fi câştigat şi anul trecut? Adică Mordechai.

31.  Premiul „Pixelul albastru şi flacăra violetă” – Dannnnn Voiculescu 😀

32.  Premiul de popularitate – Tot Dan Voiculescu pentru că e super haios pe blog.

Propuneri poate face oricine până la 1 februarie. Aşa că nu vă sfiiţi, doar să nu uitaţi să daţi link la Lucia pentru a vă aduna.

Leapşă chinezească cu femei la conducere

Chinezu îmi propune să mă gândesc dacă ideea unei femei preşedinte ar fi bună. El zice că e.

Păi să vedem. În ultimii douăzeci de ani bărbaţii ne-au dovedit că sunt bârfitori, crează intrigi, joacă la mai multe capete şi fură. Asta, desigur, nu înseamnă că o femeie ar fi mai bună. De exemplu, dacă am avea o Udrea, ne-am ars. Dacă am avea o altă doamnă, cine ştie? Nu-mi repugnă cu totul ideea, şi totuşi… Mno, nici SF nu mi se pare, dar parcă… Nu ştiu, am putea încerca cu o femeie prim ministru pentru început, dar repet, să nu fie Udrea, Ridzi sau din tagma asta că putem la fel de bine să ne bălăcim în termalele capitalei în fundul gol. Dar o femeie serioasă, ca Pivnicieru de exemplu, cred că m-ar încânta. Atât ca preşedinte, cât şi în altă funcţie (sper că i-am nimerit numele). Ar mai fi Norica care mie personal îmi place şi Corina, desigur. Dar nu cred totuşi să avem prea curând o astfel de femeie într-o funcţie atât de înaltă. Nu de alta, dar bărbaţii nu au terminat cu intrigile şi bârfele, aşa că nu e loc momentan şi pentru celălalt sex.

Dar, dacă una din cele trei ar candida, aş vota-o fără prea multe dubii. Acum dacă greşesc ori ba, nu pot aprecia decât după un mandat. Până atunci putem visa 😀

Io votez…

Nu cred că e un secret pentru nimeni că votez numai şi numai pentru Corina. Dacă nu era ea şi dacă nu o cunoşteam ca om, zău că nu mă deranjam. În toamnă voi dormi în timp ce alţii aleg sau voi mânca sau voi pleca în concediu de toamnă. Poate mai scot o carte, orice dar la vot nu mă duc. Pe cine să aleg preşedinte? Băsescu m-a scărbit destul, cu tot cu Eba lui. Geoană?, mie îmi e frică de el. Omul e isteric. Când ţine un discurs aşa se înfierbântă că am impresia că acum o să sară la oameni cu sabia în mână. Doamne fere… Crin, mna, mi-a fost simpatic un timp, dar a cam dat-o în bară. Nu-mi mai place. Iar Duda.. eh, şi el e conştient că s-a aruncat în cursă doar pentru împrăştierea voturilor. Iar eu nu mă duc la vot doar pentru a-l împrăştia.

Nu, nici la turul doi nu mă duc. Oricine ar ieşi, ei bine, tot aia va fi. Tot atât se va fura, ţara tot în jos se va duce şi tot de râs ne vom face. Aşa că…

Dar Corina merită să ne reprezinte. Pentru că are toate atuurile. Dacă am mai avea doi, trei ca ea… departe am fi. Dar nu mai avem. Sau, dacă avem, eu nu pricep unde sunt. A, nu în politică. Ok.

Asta e părerea mea despre vot. Şi sunt conştientă cumva că va fi ultimul. Nu ştiu ce ar trebui să se întâmple pentru a mă mai convinge cineva să dau un vot. Pot să mă şi oblige că mi se rupe. Nu mă duc şi gata, am zis.

Întâlniri de gradul trei

Azi Corina a fost în Piteşti. Din păcate n-am apucat să o văd, dar a „agăţat-o” tata sau, după cum spune Corina, ea pe el. Adevărul e la mijloc 😀 Acum Corina se îndreaptă spre Cotmeana, apoi spre Craiova. Aşa că încă o mai puteţi vedea dacă sunteţi din zonă. Eu îi ţin pumnii, strânşi, strânşi, strânşi.

De asemenea, bucureştenii, joi, vor avea parte de o întâlnire de grad maxim cu Luis Miguel Rocha, autorul romanului „Ultimul papă”. Pentru mai multe detalii, vă voi da mai jos comunicatul de presă. O să mai vorbim despre autor zilele astea şi despre cartea pe care a scris-o. Momentan vă spun doar atât: vineri dimineaţă o să beau o cafea în compania lui chiar în Piteşti, la vestitul restaurant „Zahana” Să muriţi de ciudă şi alta nu 😀

Momentan vă las cu comunicatul de presă şi mâine vă voi spune mai multe. Heiiii, nu rataţi întâlnirea din Bucureşti, nu se ştie niciodată când veţi mai avea ocazia.

 Joi, 4 iunie, orele 18, vă invităm la Ceainăria Cărtureşti- Arthur Verona, unde va avea loc lansarea cărţii „Ultimul papă”(La muerte del Papa) de Luis Miguel Rocha. Cartea va fi prezentată chiar de către autor, fiind urmată de o sesiune de autografe.

Învitaţi alături de autor la eveniment vor fi: Răzvan Dolea, coautor Blestemul Manuscrisului şi Bogdan Hrib, Editor Tritonic.

 

 

Romanul Ultimul Papă combină ficţiunea cu faptele reale, într-o povestire palpitantă, centrată pe moartea misterioasă a Papei Ioan Paul I, în 1978. Relatările din presa acelor vremuri compuneau un tablou înceţoşat despre ceea ce se întâmplase cu Sfinţia Sa. Chiar şi rapoartele din perioada respectivă erau controversate. Cartea lui Rocha se bazează pe aceste inconsistenţe, dezvoltând teorii ale conspiraţiei într-un thriller incitant. Volumul a fost deja tradus în 11 limbi, iar în august 2008, a devenit bestseller.

 

În septembrie 1978, la doar 33 de zile de la numirea în funcţie, Vaticanul anunţă moartea Papei Ioan Paul I – un atac de cord, conform certificatului de deces, un mister rămas

nerezolvat, conform altor opinii.

 

 Douăzeci şi opt de ani mai târziu, ziarista Sarah Monteiro la întoarcerea acasă, la Londra, din vacanţă, găseşte un plic cu o listă de nume necunoscute şi un mesaj codificat. Aparent inofensive, hârtiile care i-au intrat în posesie o vor pune în pericol şi în situaţii limită, pe măsură ce descoperă povestea lor. Lista se dovedeşte a fi o dovadă preţioasă pentru demascarea unui complot de proporţii internaţionale, care implică personalităţi politice şi religioase antrenate în incredibile abuzuri de putere, corupţie şi crime. Reţeaua conspirativă pe care ziarista ajunge să o dezvăluie puţin câte puţin, o conduce către noaptea morţii „Papei zâmbitor”, Ioan Paul I. Sarah Monteiro luptă pentru viaţa ei, ameninţată de o organizaţie secretă interesată de documentele cu pricina, dar şi pentru adevăr, cu aceeaşi îndârjire, încercând să afle ce s-a întâmplat de fapt în acea noapte din 1978, de ce, dar mai ales în interesul cui.

 

Un secret pe care Vaticanul îl păstrează de zeci de ani. Noile realităţi cu care este nevoită să se confrunte îi zdruncină serios percepţia asupra vieţii şi asupra graniţei dintre bine şi rău. Un thriller într-un ritm ameţitor, bazat pe fapte veridice.

 

                                                       *

 

Luis Miguel Rocha s-a născut în Portugalia, la Porto, în 1976. Studiind ştiinţe umane, a lucrat mai apoi în departamentul de producţie pentru televiziunea TVI. A petrecut câţiva ani la Londra, supervizând scenarii pentru diverse case de producţie britanice. În prezent, autorul se dedică exclusiv scrisului şi îşi împarte timpul între Porto şi Londra.

Ăăă…

Am atâtea de spus că nu prea ştiu cu ce să încep.

 UPDATE DE INCEPUT: CONCURS CU REGINE LA DUMIS, DOAR PENTRU PITESTENI

Bine o să încep cu o primă reacţie a vizitei Corinei. Adică prima online, în Piteşti chestia cu ziarul şi onlineul e mai grea.

Ca să nu rămân mai prejos, citiţi şi interviul pe care l-am dat pentru Ele.ro şi dacă tot sunteţi acolo participaţi şi la concursul Tritonic.

 

Ar fi trebuit să vă spun că din Iaşi m-am ales cu zece volume Zelazny, cu peste douăzeci semne de carte – când mi-a fost mie jenă să mai substrag, i-am trimis pe Xreder şi pe Bogdan 😀 – şi cu o carte din colecţia Crime Scene, încă n-am apucat să văd ce carte e. No, multe mai vreţi de la mine. Normal, am cumpărat şi de la concurenţă. Hei, cu mine nu sunt în concurenţă. Oricum, pe Rao m-am enervat că nu aveau la vânzare „Împăratul de purprură”, dar Corint a avut la vânzare „Mort de-a binelea”, volumul V din seria „Vampirii sudului” sau „Trueblood” a lui Charlaine Harris, carte pe care am terminat-o aseară. O să vă spun eu zilele astea despre ea. Oh, da, să nu uit, pe Zelazny mai am să dau două sticle de vin, una am dat-o la Iaşi. Şi uite aşa eu tot datoare mă trezesc.

 

Mâine şi poimâine, desigur, alţi doi mari autori români se vor afla în licee. Dar pentru asta aruncaţi un ochi pe afişe. Doar nu vreţi să scriu eu tot, nu de alta, dar nu mai am litere.

Joi, 14 mai, la Muzeul Bucureştiului, o lansare cu multe surprize chiar şi pentru autor. Da, Emil habar nu are ce îl aşteaptă, şi mă oftic că nu pot fi acolo. Aşa că la ora 18 ar trebui să vedeţi cum se lansează „3 cu ghinion”. Vă promit că o să fie senzaţional, aşa că măcar voi cei din Bucureşti nu rataţi marea lansare.

Cât despre mine… mi s-a spus să mă odihnesc până pe 17 iunie că mă aşteaptă zile grele. Dar cum să mă odihnesc când eu încă lucrez la „Indicii anatomice”. Se pare că domnii au uitat complet că mi-au spus să termin până miercuri. Parcă nu am vorbi cu toţii aceeaşi limbă 😀

 

Câteva poze de la Iaşi le puteţi vedea pe Dinastii. Sunt acolo de vineri. Ar trebui să o vedeţi măcar pe Andreea, că tare mândră era de distinsa diplomă 😉

 

No, şi ca să fie treaba dusă până la capăt, cu un simplu click pe poză, puteţi comanda Reginele II. Pe coperta patru îi veţi întâlni pe Crina şi Răzvan Dolea, undeva pitit zice ceva şi Bogdan.

Dacă v-am înnebunit cu editurile şi cărţile, o să vă spun că îmi vine să mă duc la plajă, dar nu în Piteşti. Mă duce şi pe mine cineva la mare? Nu săriţi toţi, că nu mă pot împărţi în zece 😀

Cred că v-am spus esenţialul. Mâine vom onora o leapşă sau diseară, depinde cum ajung din plimbări.