Ce am primit de la cititori

Romina, Ioana, Adrian Enache, Sorin Coadă, Rucsi și dacă mai sunt și alții și i-am uitat îmi cer un milion de scuze.

 

 

Romanul polițist se întoarce

Al doilea roman polițist marca EVZ se întoarce. De data asta Oana Mujea a construit o intrigă complicată, o crimă ciudată de unde lipsesc dovezile. Singurul suspect e cel în casa căruia s-a înfăptuit crima, doar că acesta nu-și mai amintește nimic din ultimele trei zile.

 

Plus articolul din EVZ

Pentru a rezolva cazul ziarista și criminalistul sunt nevoiți să jongleze printre jucători de poker și traficanți de droguri, dar cheia se află cu adevărat acolo sau e doar o intuiție care nu-i duce niciunde?

Seria de romane polițiste marca EVZ are douăsprezece numere și fiecare carte în parte vă va aduce ceva inedit. Dar, în special, pentru că orice carte are un mesaj, autoarea vorbește despre lupta împotriva alcoolului, drogurilor și a dependenței față de jocurile de noroc. Dependențe care dezbină familii și-i marginalizează pe cei puși în această situație.

Cărțile sunt construite în așa fel încât să poată fi citite în orice ordine. Chiar dacă nu ați cumpărat EVZ cu „Cacealmaua”, prima carte din serie, puteți cumpăra „Alibiul Perfect” pentru a fi introduși în atmosfera universului polițist.

Următoarea carte din serie apare în data de 6 noiembrie alături de EVZ. Lectură palpitantă!

Citiţi mai mult: Romanul polițist se întoarce – Cultură > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/1062742.html#ixzz2iXqbkPVE 

 

564118_621951661190667_1689860332_n

 

1403722_490149084415730_857144549_o

 

1378826_320200344787877_217306461_n

 

1384156_1427724837450995_538615129_n

 

1394441_10152024421074225_1664417201_n

 

1394296_663368357014809_798356554_n

EVZ.ro

Anunțuri

Dacă asasinul e îndrăgostit?

Ei, se mai întâmplă. Personajul din „Sărutul morţii” s-a sucit puţin. Şi acţiunea s-a sucit ceva mai mult. S-au sucit multe la drept vorbind. Au apărut trei personaje principale. Iar cel al Anastassiei e povestit din punctul ei de vedere, la persoana întâi.

Şi se întâmplă aşa în mare: serviciile secrete din Europa, cam din toată, o urmăresc. De ce? Nu vă spun. Oricum, personajul meu total insensibil… bine, încă e insensibil, doar că am îndrăgostit-o 😀 Mi se părea normal să aibă şi ea un punct slab, ţinând cont că îi omorâseră şi ultima rudă de gradul zece, iar din punctul ăsta de vedere o durea fix. Da, o să ziceţi, dar Mihai Marinescu, soţul? Ei, hai, chiar ea să nu se fi prins că era căsătorită cu pictorul doar pentru ca el să poată raporta unde trebuie?

Asta e o parte. Fuga Anastassiei. Dorinţa de-a nu muri inainte ca omul ăla să afle că ea îl iubeşte, prostii din astea.

Intriga doi. O puştoaică antrenată să ucidă, aşa cum fusese şi Anastassia la vremea ei, se îndrăgosteşte de acelaşi bărbat. Dar cum o face e mai interesant. Să vă spun cum? Hai să vă spun. Puştoaica, din când în când, îşi confunda propriile sentimente cu ale Anei (aşa o alint eu 😀 ). Da, vă daţi seama ce ciudat se simte mai ales că nu o cunoaşte nici pe ea, nici pe el. Dar ea se îndrăgosteşte.

Între timp, în ţara cu cele mai multe servicii secrete (unde să fie asta?!) se petrece o crimă. Ce legătura are crima cu cele două? Şi cum ajunge un agent din „Celula neagră” românească să ancheteze cazul? Şi aşa avem trei personaje principale.

Yap, Opus Dei sunt tot acolo. Mai e şi Boris un personaj sinistru dar care sigur va prinde la cititor pentru că, în esenţă, el e tipul bun, într-un sens destul de sinistru.

Bine, e o acţiune destul de complicată. Cu multe intrigi, multe personaje secundare, multe acţiuni secundare, care se leagă la un moment dat. Şi, presupun eu, multe pagini. Îl veţi întâlni în cartea asta şi pe Stelian Munteanu, dar şi alte personaje din „Somalia, mon amour”. Personaje pe care le-am răpit puţin din cadrul lor 😀

Şi ţinând cont că am avut o noapte albă, atât de albă încât mă doare şi acum capul, am avut timp să-i găsesc melodia care i se potriveşte. Cel puţin primei părţi a poveştii. Pentru că, totuşi, debutează cu o asasină care nutreşte sentimente la o vârstă destul de înaintată pentru o primă iubire adevărată. Sau cel puţin aşa i se pare ei. Bine. Avem slăbiciuni. Avem crime. Avem personaje telepate sau cu alte astfel de capacităţi. Avem chestii reale multe, dar va trebui să le descoperiţi singuri. Nu o să fie greu, pentru că la sfârşitul cărţii voi scrie bibliografia. Sigur, cartea în sine e o fantezie, dar cu multe elemente reale presărate.

Am înnebunit de tot dacă ţineţi cont că citesc despre mafie, despre GRU (serviciul secret militar rus 😉 ) şi alte asemenea. Să nu vă mai povestesc despre arme. Cred că după ce termin cartea asta îmi voi putea da cel puţin un doctorat în arme.

Dar gata, am zis şi aşa prea mult. Vă anunţ că această tentativă de roman a ajuns pe la cincizeci de pagini şi sunt abia la început. Oh, şi uitasem ce e mai important. De fapt sunt două lucruri importante. Una din acţiunile secundare pornesc de la o idee combinată, o discuţie sădicuţă dintre Xreder şi Remus. Iar a doua este că un pilot profesionist mă învaţă nişte chestii (teoretice) ce vor fi folosite în nişte urmăriri cu maşina. Dar nu sunt chestii comune, o să vedeţi voi despre ce e vorba.

Aşa, şi ziceam că prima parte are şi o melodie:

„Nu vreau să fiu criminalul…”

death

Sau „nu vreau să fiu ucis”. Cam aşa au sunat majoritatea mailurilor de acceptare. Adică bloggeri care au acceptat să fac ce vreau eu cu ei în cartea mea. Dar, cu toate astea, nu prea mă lasă ei să fac ce vreau cu ei. Păi nu e influenţarea ăluia de scrie? Ba e. Vă spun eu. Mai ales că nimeni nu m-a mituit pentru a fi scos într-o lumină favorabilă. Aşa că ştiţi ce am decis? Moare cine moare şi ucide cine se nimereşte. Da? 😀

A, bine, nu chiar cine se nimereşte. Dar cu toate că cineva m-a rugat să fie criminal, eu m-am răzgândit. Şi văd alt criminal. Îl văd clar. Mai clar decât am văzut vreodată ceva. Desigur, aş putea să mă răzgândesc. Că şi la Indicii l-am tot văzut până nu mi-a mai trezit interesul. Oricum, logica îmi impune să aleg criminalul cu pricina. Răsturnarea de situaţie îmi dă altă posibilitate. Până acum, oricum, avem un bilanţ: doi morţi, un rănit şi unul care nu e blogger mort de moarte naturală cu un topor înfipt în cap. A, să nu uit de cei trei răpiţi şi doi puşi sub supraveghere pentru că sunt ameninţaţi. Cum se procedează? E suficient să răpeşti trei oameni şi să laşi bileţele. Nu e mare şmecherie, mai ales când asasinul îţi indică pe cine vrea să ucidă. Oricum, dacă nu îţi indică, nu e greu să pricepi cine ar putea fi în pericol din pricina informaţiei deţinută. Păi nu?

Şi dacă vă întrebaţi ce treabă are Guvernul şi mai ales Preşedintele în această carte. O să vă spun că nu e treaba voastră. Clar? Lala se ocupă de caz iar eu nu o pot da în gât. Ar fi chiar culmea. Mă şi enervaţi.  

Să vedem

– Cineva a încercat să mă omoare!

– Păcat că n-a reuşit, acum aş fi dormit şi eu ca omul.

 

Imposibil să nu recunoaşteţi personajul ascuns după a doua liniuţă de dialog. Imposibil zic pentru cei ce au citit Indicii anatomice, ceilalţi să se chinuie 😀

 

Şi uite aşa două capitole din cartea ce iniţial se numea „Massage Room”, dar care s-a schimbat în „ Parfumul văduvei negre” – Cella ştie de ce – au fost scrise în mintea mea. Da, vorbim de primele două capitole. Şi, desigur, de cele două acţiuni ale romanului. O crimă în prim plan, una mai în secundar dar nu de tot uitată. Oricum titlul face referire la crima pe care cititorul o va simţi mai puţin importantă, dar pentru Lala va fi pe primul loc. V-am zăpăcit?, bine. Asta îmi doream.

Vă dau câteva indicii, nu, nu anatomice. Reuniune bloggeristică la Bran. Prieteni ori ba. Unii se urăsc chiar şi în realitate cu toate că ei habar nu au, alţii nu, sau cel puţin aşa pare. O mulţime de oameni reali se vor aduna. Fiecare personaj real va primi un mail de la mine prin care îi voi cere acceptul. Vă avertizez că vor fi doar personaje ce au peste 18 ani, cu toate că mă gândisem şi la câţiva mai micuţi, nu îmi permit să risc. Acceptul vostru îl vreau tot pe mail. Poate fi jucăuş, comic, teatral. Oricum vreţi voi. Vă avertizez că acceptul personajelor reale va fi publicat în carte 😉

Lumea bloggeristică va fi în doliu. Sigur că o să moară un blogger, poate doi, iar alţii vor fi „vânaţi”. Printre cei vânaţi meniţi să fie puşi la adăpost, dar nu întru totul scoşi de sub povara posibilului asasin, vor fi trei doamne: Crina Dunca, Simona Ionescu şi Lucia Verona. Toţi ceilalţi în ochii Lalei vor fi suspecţi. Cu toate că un blogger anume îi va câştiga încrederea Lalei. Nu, nu va fi o poveste de dragoste pentru că domnul cu pricina are o soţie pe care o iubeşte ca pe ochii din cap şi doi copii. Sigur, vor fi şi din cei ce nu au blog. Poate că au avut sau nu, puţin îmi pasă. Oricum, celor a căror adresă de mail nu o cunosc o să le dau strigarea aici în timp. Vor fi şi personaje ce vor trece prin carte sau vor fi amintite. De la acelea n-am nevoie de accept că nu mă joc cu soarta lor 😀

Sigur că ştiu deja cine e criminalul, asta pentru că o anume persoană – dacă scoţi un cuvânt te scot din ecuaţie 😀 – m-a rugat să fie criminal în următoarea cartea, dar să fie ceva sadic. Îmi place să îndeplinesc dorinţe. Ştiu deja şi motivaţia. Ştiu şi ce poveşti amoroase se vor crea. Da, chiar scandaloase. Tot ceea ce trebuie să reţineţi voi e că e doar ficţiune. Cine nu e dispus să se joace trebuie să spună din timp. Oricum nimeni nu va afla nimic până când nu va ieşi cartea.

Sunt curioasă să văd câţi se încumetă în jocul ăsta. Vor fi şi personaje surpriză. Ehe, şi încă ce surpriză. Adică acelea ce nu vor avea voie să dezvăluie acest lucru până la apariţia cărţii. Şi uite aşa mai punem de un roman în care bloggosfera va avea rolul principal. Apoi Lala o să vă lase în plata Domnului, mai are şi alte crime de rezolvat, fără legătură cu lumea virtuală. Sunteţi pregătiţi să primiţi un mail? Mă bucur 😉

Oh, şi vă rog, dacă nu vreţi să apăreţi în carte nu mă luaţi cu: „nu sunt atât de interesant(ă) pentru asta”, asta doar eu decid.