Veşti bune şi (ne)bune

Am veşti bune şi veşti mai puţin bune. Dar am să încep cu cele plăcute, pentru că aşa e normal.

 

Întâi de toate vă anunţ cu o plăcere deosebită că a apărut romanul poliţist „Crima de la Jubileu” scris de Lucia Verona. Găsiţi detalii şi pe blogul ei, dar cum mie îmi place cu copy/paste, poftim 😀 :

 

“Vă invit cu mare drag la lansarea romanului meu CRIMA DE LA JUBILEU, apărut foarte recent la CrimeScene.
Evenimentul va avea loc marţi, 5 octombrie, ora 17, la cafeneaua LA COMEDIE de lîngă Teatrul de Comedie.
Vor participa scriitori, actori, bloggeri, prieteni din online şi offline, un numeros public. Vor veni şi cei doi bloggeri care apar ca personaje în cartea mea.”

 

Mi-ar face mare plăcere să vă văd acolo în număr cât mai mare. Lucia merită şi nu numai ea. Cartea merită în mod deosebit şi nu o zic eu. Dacă intraţi pe blogul ei o să vedeţi că deja s-au scris două cronici. Chiar ar fi păcat să nu veniţi.

 

Vestea bună numărul doi.

 

Ionuţ Iancu, fanul meu numărul unu, – eu am zis că şi singurul – mi-a făcut pagină de like pe facebook chiar aici: http://www.facebook.com/home.php?#!/pages/Oana-Stoica-Mujea/113032302092112

Dacă iniţial mi s-a părut oarecum aiurea, acum chiar îmi place. Aşa că mulţumesc Ionuţ. Acum eu sper ca tu să ai dreptate şi să nu fii singurul 😀

 

O altă veste, cred eu bună, e că o altă carte de a mea, dar nu numai, o să apară în curând, probabil în trei săptămâni sau o lună. Sper chiar mai devreme. Om vedea. Nu apare nici la Tritonic, nici la Crimescene aşa cum v-aţi aştepta. Dar ce şi cum o să vă spun la momentul potrivit. Vestea mai puţin bună – dar nesigură – e că nu sunt convinsă că va fi şi la Bookfest, dar vă asigur că se va face suficient de mult tam-tam pe tema asta. Vestea foarte bună e că e cu bani pentru autori, pentru că nu sunt singură 😉 Veţi auzi şi veţi vedea. Atât am avut de spus.

 

Acum vestea proastă. Cu toate înjurăturile pe care mi le voi lua, n-am ce face, mă simt prea rău şi sunt mult prea bulversată, aşa că acest Gaudeamus nu va avea cum să vadă „Sărutul morţii” pentru că, pentru prima oară în viaţa mea n-am fost în stare să termin o carte. Şi nici nu voi fi. Ăsta e adevărul. Sunt prea multe lucruri la mijloc pe care nu am să vi le explic, pentru că sunt personale şi nu e problema nimănui. Doar că, din păcate, n-am cum să fac altfel. Oricât de tare m-aş chinui să o termin, îmi e teamă că nu voi reuşi. Cu toate astea, eu tot voi încerca. Dar nu vreau să promit ceva ce mi se pare până şi mie aproape irealizabil. Abia mă târâi să termin până pe data de zece o piesă de teatru.

Nu îmi voi cere scuze pentru asta, fiindcă nu sunt în stare de mai mult şi nu cred că e vina mea. Acum cum or vrea astrele. De va fi, va fi, de nu va fi, nu va fi. Nu ştiu exact ce şi cum să vă povestesc acum.  

Reclame

Tur de forţă majoră

A fost frumos. A fost greu. A fost superb, dar am rămas şi cu un gol. Golul se numeşte Iulia, ştie ea de ce, nu o să dezvolt acum. Dar o să-mi fie atât de dor de ea…

Şi da, am avut un tur de forţă majoră. Două zile, trei oraşe.

Am pornit ca echipa Crimescene – Doamne, superbă echipă, n-aş da-o pe Ivona Boitan pe nimic, ca să ne fie clar -. Echipă superbă spuneam: Ivona, George Arion, Bogdan Hrib şi eu mai la coadă. Şi am început cu Târgu Mureş, oraşul în care a copilărit Ivona. – Vlad poate confirma -. Apoi am mers spre Dej pentru a lansa o carte din colecţia Lit şi anume „Zilele mele cu Renata”. Pot spune că Alexandru Petria a avut succes, dar mă pot lăuda puţin şi eu cu succesul. E ciudat cum la alte lansari dai şi tu autografe, mai ales când e vorba de Primar şi Viceprimar. Hi, hi, hi, cred că mă vor urî tare. Pe mine ca pe mine, dar pe domnii Ciutacu şi Bădin… dar iar nu dezvolt, vă prindeţi singuri cum e cu sucul de portocale.

Din Dej, încărcaţi cu alţi doi pasageri, respectiv Petria şi soţia, pornirăm noi spre Cluj unde ne-a întâmpinat killer-ul şef… Andreiiiiiiiiii Crivăţ. Ştiţi care e problema? Mai nebună eu că l-am lăsat să-mi arate beciurile ale ciudate. Vă daţi seama? Era şi Bogdan prin jur, dar până se prindea el hop, asasinul îşi făcea treaba. Dar iată că au scăpat toţi cu bine de data asta. Mi-a fost cam teama cu asasinul lângă noi, dar măcar eu cu Bogdan am fost înarmaţi şi pregătiţi să tragem în tot ceea ce e suspect.

Cred că nu greşesc spunând că evenimentul din Cluj a fost unul extrem de reuşit. Oamenii au pus întrebări, au fost curioşi. Unii citiseră Indiciile, alţii cărţile lui George Arion sau ale lui Bogdan. Sigur, Ivona e proaspătă, proaspătă în crime, aşa că n-ar fi avut timp să citească, dar ştiu eu că se vor îndrăgosti de Dada 😉

Am fost sechestraţi în Pub vreo două ore şi un pic. Ce îşi poate dori mai mult un autor? Iar Crivăţ este excepţional. Eu n-am întâlnit om mai sufletist. Şi tocmai pe el m-am trezit să-l fac asasin 😀

Clujul lui 04-05-2010 cu siguranţă va rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri ever. Şi nu numai pentru mine, ci pentru noi toţi. Cred că şi Petria e de acord că a fost cu noi acolo. Da, încă o dată se dovedeşte că la Ardeal e rost de amintiri pentru o viaţă.

Şi dacă tot vă spuneam de echipă… Doamne, ce mândră sunt de echipa asta crime. Ce oameni, ce caractere, ce valori. V-am spus că o ador pe Ivona? Recunosc fără nici un interes ascuns sau alte cele că după Lucia Verona (ca autori de sex feminin vorbind), Ivona Boitan m-a cucerit definitiv şi irevocabil. Am mai spus cât sunt de mândră? 😀 Ei bine, acum o vreau şi pe Lucia în echipa Crime, aşadar la treabă doamnă, vreau carte poliţistă până anul ce vine. E păcat de noi, tare bine ne stă împreună. Dar chiar ne stă bine…

Bine, bine, tac. Ba nu. Vă las cu nişte poze, din păcate momentan aparatul meu are o problemă şi nu le pot descărca pe cele de la Dej, dar mâine vor fi ok. Nici cele de la Cluj n-au putut fi descărcate momentan, noroc cu prietenul lui Crivăţ care ne-a făcut câteva fotografii. Dar o să revin cu poze atât aici cât şi pe facebook (pe face mai multe, clar).

Iar despre Vlad din TG Mureş… eheee, eu ştiam că e un special, dar după lansare profesoara lui de franceză mi l-a lăudat atât de tare că sunt mândră, mândră, mândră că îmi citeşte cărţile. V-am spus că încă mai există tineri excepţionali, iar el face parte din acea categorie. Vlad, să nu te dai bătut. Urmează-ţi toate visele şi rămâi cel mai bun ca şi până acum.

Tur de forţă, da. Obositor în draci, da, dar şi superb. Şi ce amintiri… A, da, eu tăceam 😛

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Personaje cu P.S

P.S:

 

Ordinea e aleatoare, adică aşa cum o am în arhiva mailului.

 

Mariana Ciutacu (http://www.mana.ciutacu.ro) – „ Pot eu să zic altceva? Accept, sigur că da! Şi mulţumesc!”. Nu, Mana!, eu îţi mulţumesc pentru că te-ai lăsat băgată într-o afacere aşa urâtă. Despre Mana ar fi multe de spus, dar n-am să vă spun nimic. Nici nu am pretenţia că o s-o descoperiţi pe ea cea adevărată, pentru că nu va fi aşa. Dar important este că există în acest roman-foileton.

 

Darius Filip (http://desprepsd.wordpress.com) – „Your wish is my command.”. Aşa spune mereu, dar nu trebuie luat în serios.

 

Andrei Bădin (http://www.badin.ro) – „ Dragă Oana, nu am nimic împotrivă. Sper să nu fiu criminalul…” Eu cred că şi-ar fi meritat-o, doar pentru a-i dovedi că speranţele pot fi spulberate. Dar nu m-a lăsat inima. Îmi e prea simpatic.

 

Roger Pop (fără blog şi cel mai bun prieten al lui Darius Filip în viaţa reală. I-am promis să mă răzbun pe el în cartea asta, pentru o fază care mi-a făcut-o chiar la mine acasă) – „ Depinde cum te răzbuni, poate că o să-mi placă”. Să fie sigur că am făcut-o, cu toate că în realitate îmi e drag.

 

Isabela (http://isabellelorelai.wordpress.com) – „Bine dom’le, hai să te văd. Dar te avertizez: vezi că am premoniţii”. Isabelle mi-a fost alături când mă părăsiseră cam toţi. Nu o să pot uita niciodată gestul pe care l-a făcut faţă de mine cu ocazia unui anumit eveniment. Şi pe calea asta o anunţ că orhideea pe care mi-a oferit-o înfloreşte tot timpul.

 

Ruxandra Georgescu (fără blog. Acesta nu e numele ei real, dar din anumite motive a trebuit să-i păstrez anonimatul) – „Bine, draga mea!”. Trebuie să vă spun că Ruxandra este o prietenă specială, şi mai multe nu spun pentru că sper să-i fiu şi naşă.

 

Lucia Verona (http://luciaverona.blogspot.com) – „Tu chiar eşti nebună? Ok, ştiu că eşti.” Nu e cel mai frumos accept din toate? Mai ales că îmi cunoaşte psihicul. Cel puţin ea a spus adevărul în ceea ce mă priveşte ha ha. Lucia nu numai că e specială, dar dacă nu era printre personaje m-aş fi simţit foarte frustrată.

 

Andrei Crivăţ (http://www.andreicrivat.ro) – „Da, sunt foarte de acord să apar în cartea ta”. Credeţi-mă că omul e sadic bine. Adică mă întrece şi am impresia că se simte bine în pielea lui. Ceea ce mă sperie.

 

Shauki şi atât (http://shaukisbookcase.wordpress.com) – „Haide bree, chiar mă faci personaj de carte? Am înţeles. Sunt vedetă. Ai acceptul meu. Dar vezi ce mă pui să fac, că dacă nu-mi place scriu şi eu o carte. Şi ai să vezi ce păţeşti”. Copiii ăştia, hmmm. Ce subtili sunt. Dar până acolo, Shauki e un prieten cu totul şi cu totul special. Şi îmi pare rău că nu veţi avea ocazia să-l cunoaşteţi la adevărata lui valoare. Dar ţinând cont că îl am în vedere pentru a fi personaj într-o carte fantasy, nu e chiar o tragedie.

 

Cella (cu nume real în carte) (http://bloglenesrau.wordpress.com) – „ACORD DAT! ACCEPT. Adică nu vreau decât să omor timpul, că în rest sunt sigură (hm, măcar mă fac) ce rol am… duc tava criminalului, da?” . Nu, Cella, el îţi aduce ţie tava. Asta e clar. În rest, tu ai spus, omori timpul. Dar pe al cui nu ai specificat. Ştiţi sigur că Cella, adică Angela, e prietena mea şi că n-aş îndrăzni să o omor pentru că n-aş mai avea pe cine chinui cu manuscrisele.

 

Cetin adică Arhi (http://www.arhiblog.ro) – „Dacă o să fiu personajul grăsuţ, funny, cuceritor, uimitor, genial, cu succes la femei, dar sărac, desigur că sunt de acord”. Eu sper să nu citească soţia lui ce fantezii are. Oricum, nu ţi-am putut îndeplini toate dorinţele, dar cred că eşti original, aşa cum eşti tu de obicei.

 

Ioan Usca (http://ivanuska.wordpress.com) – „Pune-mă personaj, dacă este necesar…” Ei, na, chiar necesar nu era, dar se impunea. Pe Ioan Usca sau Vania îl puteţi cunoaşte mai bine accesându-i blogul. O să vedeţi că nu vorbim de un singur personaj. În el se adună mai mulţi.

 

Cristian China-Birta adică Chinezu (http://chinezu.eu) – (omul ăsta m-a omorât încă de la început, norocul lui că îl ador cu tot cu familia lui de chinezi) – „Prin prezenta, subsemnatul Cristian China-Birta, numit în lipsă de altceva mai bun, declar pe propria răspundere şi cu riscul de rigoare următoarele:

1 Oana Stoica Mujea este fată faină (aici se dădea pe lângă mine să nu-l omor)

2 Îmi dau acceptul să fiu făcut criminal, terorist, blogger mârşav sau orice altceva consideră necesar să mă facă Oana în cartea pe care urmează să o scrie.

Semnez (în aproximativa deplinătate a facultăţilor mentale având în vedere ce am scris mai sus): Cristian China-Birta. SS indescifrabil”

Omul ăsta mă omoară cu zile, dar a fost singurul fără pretenţii. Cum să nu-l ador?

 

George Cernătescu sau Geocer (http://www.geocer.blogspot.com) – „Am râs cu lacrimi când am aflat că vrei să mă faci personaj de roman. Accept, cum să nu? Ai grijă, nu cumva să scap de bănuiala cum că eu aş fi criminalul. Şi să mă implici şi într-o relaţie dintr-aia scandaloasă, că altfel aş fi un personaj prea plictisitor. Acestea fiind zise, îţi urez să ai cât mai multă inspiraţie în a scrie romanul şi să devină un bestseller. Eventual să se facă şi un film după el”.

Eu am observat aşa: Geocer vrea relaţii scandaloase şi film în care să apară şi actorul care-i poartă numele. Şi ai zice că e un tip normal dincolo de online. Să mai ai încredere în cineva în zilele noastre. Puh.

 

Simona Ionescu (http://www.simonaionescu.ro) – „Desigur, draga mea. Am văzut ce fain scrii! Iar cum eu ani de zile am scris şi am format ziarişti de investigaţie (inclusiv crime celebre), nici măcar nu fac parte din ficţiune! Serialul meu despre Râmaru a fost material didactic pentru câteva lucrări de licenţă. Aşa că… Spor la treabă!”

Poate că ar fi mai bine ca Simona să nu citească cartea asta.

 

Victor Ciutacu (http://www.ciutacu.ro) – „Da!” E atât de încrezut că n-a putut să scoată decât un „da”. Ca să nu mai credeţi că glumeşte. Dar îi trece lui după ce vede ce-a păţit. Muhaaaa.

 

Giorgiana Păduraru cu „Gi” (fără blog. Cea mai bună prietenă a Crinei, după mine, nu vă jucaţi) – „Pot să fiu eu criminalul?”. Darius zice că ar putea, din cauză de privire nimicitoare. Eu nu mă bag, îmi place Giorgi.

 

Sorin Stoica-Mujea (îl cheamă şi George – ştiu, să se ducă dacă-l cheamă – dar ar ocupa prea mult spaţiu numai numele. Şi da, este soţul meu) – „Dacă nu mă faci personaj în cartea asta dormi cu peştii”. Nu m-am prins dacă era o ameninţare de tip mafiot sau se referea la acvariu. Dar am decis să nu risc.

 

Crina Dunca (http://satmareanca.wordpress.com)  şi Bogdan Hrib (http://www.tritonic.ro) să-şi pună pofta în cui. Ei apar unde vreau eu, fără a-mi trebui vreun acord scris.

 

Acestea fiind spuse nu pot decât să-mi cer scuze dacă am vorbit mai mult despre anumite personaje decât despre altele. Adevărul e că sunt multe personaje reale şi mai sunt câteva şi fictive. Îmi era imposibil ca într-o carte de mici dimensiuni să mă opresc asupra fiecăruia. Vă mulţumesc că m-aţi lăsat să mă joc cu voi şi îmi cer iertare dacă v-am neglijat. 

 

Steluţe multicolore

E aproape unu noaptea, iar eu sunt de la moartă în jos.

Am plecat vineri, după cum am anunţat, spre Gaudeamus. Am ajuns, m-am cazat şi am invitat-o pe Lucia la o cafea unde am vorbit în mare secret. Nu, chiar e un mare secret aşa că nu o să-l spun. Ceea ce vă pot spune e să cumpăraţi luni „Saptamana Financiara”(scuze, Lucia), dar nu în asta constă secretul. – A fost un târg cu multe secrete, important e să nu le uit –

Şi a fost vineri lansarea Crimescene Publishing cu Flacăra şi Tritonic, dar mai ales cu Flacăra. Unde a venit domnul Ciocan – îl ştiţi, purtătorul de cuvânt al poliţiei capitalei – soţii Morogan, George Arion şi restul 😛 . Oh, să nu o uit pe Bianca Brad care a participat la eveniment. Frumoasă femeie… eh.

Sigur că nu am vrut să-i iau gloria lui George Arion, aşa că am dispărut repede când lumea s-a repezit după autografe 😀

Frumoasa surpriză a consituit-o fiţuica „Barintown News” realizată de George Arion – puteţi încă să puneţi mâna pe ea la standul Flacăra, e gratuită. Aveţi patru pagini A4 de râs 😀 Să vă dau un exemplu sau două: „Oana Stoica-Mujea – Indiciile dumneavoastră anatomice sunt perfecte – 90-60-90” 😆 Sau: „Poliţist corupt asigură alibi fără cusur”. Vă asigur că aveţi de ce vă amuza. Doar puneţi mâna pe „Barintown News” şi vă veţi dori mai mult.

Bine, am terminat lansarea, s-au dat autografele, ne-am pupat, ne-am dat mâna, am luat şi noi autografe, iar eu am fugit s-o duc pe Lucia acasă. Apoi am poposit într-o locaţie secretă – eu v-am spus că a fost o chestie cu multe secrete – unde am avut de discutat multe secrete alături de Bogdan, Teodoraaaaaaa (dar Teo a fost mai preocupată de vinul pe care Bogdan şi l-a pus în poală 😛 ), George şi Alexandru Arion. Soţii Morogan, prietena lui Alex şi doamna de la radio. – Evident că trebuia să uit un nume 🙄 ). Ce am discutat acolo, eh, e secret de maximă siguranţă. Aşa că…

Am ajuns la hotel şi mi-am dat seama subit:

Mi-am uitat antialergicele – şi ştiţi cum e cu psihicul. Eheee, doar m-am gândit că le-am uitat şi m-au apucat toate alergiile. Drept urmare am dormit vreo două ore chinuite. Al dracu’ psihic. Dacă le aveam la mine, normal, nu mă apuca nimic. Dar dimineaţă am compensat întreaga nefericire cu un mic dejun în pat şi o cafea la sediul „Flacăra”. Unde iar s-au spus secrete. – Io cred că SRI-ul, în momentul ăsta, e foarte invidios.

Şi a început ziua de sâmbătă. Unde am aşteptat-o pe Silvanna care a venit pregătită să cumpere tot târgul, alături de tatăl ei şi două colege. Unde am aşteptat-o pe Manole care a ajuns în ultima clipă. Unde am întâlnit cârcotaşi 😉 şi m-am bucurat de prezenţa lui Liviu Radu. Şi, în sfârşit, pentru Dumnezeu, am reuşit să-i „fur” un autograf 😀 Aşa că întreaga serie „Waldemar” se află acum la loc sigur. Abia aştept să citesc şi această ultimă carte din serie. Dar poate Liviu Radu se gândeşte să apară şi cu ceva Junior. – aşa mi-am amintit că mai am un secret şi în privinţa Tritonic JT, devine frustrant 😦

Şi s-a lansat „Regina Elfă” după zânele lui Liviu Radu. Iar Silvanna a fost de-a dreptul excepţională. Recunosc că am avut emoţii pentru ea, în timp ce alţii aveau emoţii pentru mine. Vedeţi cum merge treaba? Nimeni nu are emoţii pentru el. La un moment dat am crezut că Silvanna s-a blocat, dar mi-a tăiat-o scurt să o las să zică 😀 S-a descurcat minunat. Şi trebuie să-i mulţumesc încă o dată pentru tot. Eu la vârsta ei, să-mi facă cineva ce i-am făcut eu azi, aş fi plâns. Vă jur. N-aş fi fost în stare să vorbesc în faţa oamenilor. Foarte mult m-a bucurat că Balin s-a oferit să o susţină pe Silvanna şi să o îndemne să scrie. S-ar putea să încep să am o părere foarte bună despre el, ceea ce mă sperie 😀 Ar fi unul dintre puţinii SF-işti care şi-ar da interesul pentru cei mai mici. Iar pentru asta chiar are toate aprecierile mele.

Oh, să nu uit să-i mulţumesc lui Liviu Radu că a rămas la lansarea Reginelor. Cred că a fost singurul SF-ist, dacă nu mă înşel. Dacă mă înşel îmi cer scuze. Eu m-am uitat tot timpul urât la Manole 😛 şi la Lucia. Evident. La câte complimente îmi face Lucia pe metru pătrat 😀

Încă o dată trebuie să le mulţumesc Luciei, Teodorei şi lui George Arion că s-au „chinuit” după mine prin târg. Încep să cred că am ajuns să chinui foarte tare nişte oameni.

La standul „Crime” o doamnă foarte drăguţă m-a băgat în seamă şi mi-a spus că „Indiciile” se vând foarte bine. Am stat puţin de vorbă şi mi s-a părut foarte drăguţă. A fost chimie, ce mai 😀

M-am întâlnit şi cu Horia de la care am furat două cărţi cu neruşinare – vă spun altă dată. L-am cunoscut şi pe Nicu şi l-am reîntâlnit pe Bebe. Dar m-am ciocnit şi de Marian Coman 😀 de câteva ori.

– Sunt convinsă că am uitat mulţi oameni, dar mă vor ierta. Pe alţii nu i-am uitat, dar nu merită atenţie – (Sigur că n-am uitat-o pe Simona care a semnalat evenimentul. Mulţumiri multe!)

Într-un final, după lansarea mea, am ţinut morţiş să o văd pe Andreea Marin, dar n-am apucat. Asta din pricină de ameţeli febrile. Aşa că am tulit-o spre casă alături de finii mei şi Xreder. După ce am mâncat parcă a fost mai bine, dar nu prea bine. Aşa că încă mă simt destul de rău. Ştiu, mimez perfect dispoziţia înfloritoare. Dar realitatea e interioară.

Şi trebuie să mărturisesc că la acest târg i-am simţit tare rău lipsa Crinei. Nici măcar n-am apucat să o sun cu toate că am vrut s-o fac în fiecare moment.

Dacă n-aş fi avut atâţia prieteni lângă mine, cred că aş fi omorât câteva persoane. Dar Lucia şi George Arion, prin simpla prezenţă, mi-au ţinut firea vulcanică în frâu. Desigur, mai era şi Silvanna în momentul în care era să fac o chestie tare urâtă. Aşa că m-am abţinut cu multă graţie. De data asta. Dar m-am simţit oarecum răzbunată de Bogdan.

Trebuie să-i mai mulţumesc şi Iuliei. Biata de ea. După târgul ăsta va fi un zombie.

Cu alte detalii voi mai reveni când Iulia îmi va da pozele. Dar acelea vor fi detalii în imagini 😀

Acum mă duc să mor puţin 😉