Prin ochii mei

Bulgaria am văzut-o ca pe o românie mult mai necivilizată. Mult mai înapoiată şi cu mult mai puţin bun simţ. Pe lângă faptul că am aşteptat câteva ore să fim cazaţi, camerele chhh, şi avea patru stele. Poate două jumătate să-i fi dat. În schimb, mare şi piscina mi-au plăcut. Toate scumpe. Şi toate chiciuri. Nimic nu merita cu adevărat. Mai puţin pozele de epocă şi codiţele împletite. M-am împletit şi eu pe jumătate de cap, dar momentan nu am poza cu noul meu look. Ce să zic, nu-i mai bine ca la noi, cel puţin, patru stele cam sunt trei jumătate, în nici un caz două. Mâncarea destul de hmmm, mă rog, pe mine nu m-a încântat nimic, pentru că atunci când intrai în restaurant puţea atât de rău a mâncare că mi se apleca instantaneu. Dar am mâncat pepene. Până când un copilaş a început să bage în gură cuburile de gheaţă şi să le scuipe înapoi. Desigur, plin de români, ţărani, dar din ăia de te fac de râs de îţi vine să îţi iei picioarele la spinare. Nu ştiu dacă mi-a fost bine sau rău. Cert e că m-am înnegrit şi, până la urmă, asta mi-am dorit.
 
P.S: Le mulţumesc celor de la Bookblog pentru un nemeritat loc 20 la siteurile de cultură. Nu ştiu dacă am un site de cultură. Încerc, dar nu sunt sigură. Cred că Vania şi Gabriela meritau un loc în faţa mea. Dar vă mulţumesc şi voi încerca să fiu mai bună pe viitor.

 

 

 

Acestea fiind spuse, să dăm nişte cadouri.

 

 

 

Pentru Cella, aripi de libertate

 

 

 

 

 

Pentru Vania, o fântână cu vin alb 😀
Pentru Mana, în apropierea concediului ce va veni
Pentru Nicu, nu-i răsărit, dar e o dimineaţă mohorâtă
Pentru Maria, un strop de munte, un strop de mare şi un strop de libertate

Pentru Corina, stropi de fericire

 

 

 

 

 

 

Pentru tata Borgo, un strop de apă împletit cu mult, mult soare

 

 

 

Pentru Kmi, o noapte luminată

 

 

 

Pentru Crina, nisip cu scoici şi mare. Brăţări nu am găsit 😛

 

 

 

 

Pentru Gabriela, stropi de fericire şi de inspiraţie

 

 

 

Pentru Cora, o mică oază de verdeaţă

 

 

 

Pentru Sibilla, puţină dragoste împachetată în fire de
nisip

Pentru Laura, tot stropi de fericire

 

 

 

Pentru Cristal, un albastru al bucuriei

 

 

 

Ţin să menţionez că nenorocirea asta a pus pozele în ce ordine a dorit, dar în fine, fie, le-am luat deja de două ori de la capăt.
Sper că nu am omis pe nimeni.
UPDATE:

 

Pentru Micutzu, piscina de sub cascadă

Pentru Ştefan, presupunând că s-a săturat de mare, gălăgie, aglomeraţie, un munte liniştit plin de case

 

 

 

 

 

Reclame

Cata tag-ul :)

Când zici că te bazezi pe Xreder pentru o poză cu marea, nu îi merge siteul. Mă rog, aşa că ne adaptăm. Pentru că Cella mi-a amintit că nu am zis nimic de mare, am vrut să vă dau o originală, dar aşa, vă dau ce am. Tot Cella mi-a amintit că m-am lăudat că vă povestesc cum a fost la mare. A fost ca dracu’, ce să zic. Mă rog, era vânt cu soare. Moment în care pielea se bronzează cel mai bine, doar că eu nu sufăr frigul, aşa că am renunţat. Cu toate astea, tot m-a prins. M-am gândit să îi fac o vizită lui Ştefan sau lui Arhi şi soţiei lui. Mă rog, vizită, să le dau o întâlnire. Dar, până la urmă, am preferat să dorm. Nu cred că ei s-ar fi deplasat până la mine.
În zilele astea am avut timp să mă uit pe mai multe bloguri. De obicei mă uit pe mai multe, nu prea comentez eu pe toate. Nu că aş fi fiţoasă – dar sunt – ci pentru că, de multe ori, habar nu am ce să zic. Crina, Vania, Omu’ şi Mana, mă acceptă şi în afara subiectului, dar la ceilalţi nu îndrăznesc să o iau pe câmpii, aşa cum sunt eu obişnuită.
A, aţi constatat că atunci când scriu nimic am foarte multe commenturi? Şi că atunci când zici lucruri importante, trag de comentarii? Ăsta era un P.S 😀
Azi am decoperit o chestie misto. Filomela rulzzz, mă rog, dacă o citiţi veţi descoperi şi voi ce am descoperit eu. Cu această ocazie, îi supun spre atenţie domnului Hrib povestea cu pricina 😉 Sunt subtilă, ştiu.
Pentru că am primit mită, să dau şi nişte linkuri. Acum, sper să nu vă supere comentariile, dar vă spun cam ce aş vrea eu de la voi.
Kmi, aş vrea să nu te mai speli pe dinţi. Icrele alea negre costă prea mult 😀
Radu, uneori, sincer, aş vrea să scrii mai mult. Fi mai rău, mai analist, că de putut poţi.
Cristal, tu eşti cum trebuie, nu prea am ce să-ţi spun. Eşti ok aşa cum eşti.
Sibilla, uneori aş vrea să traduci ce spui în sârbeşte.
Acum să nu credeţi că iau tot blogrollul la rând. Unele linkuri nici nu ştiu sigur de ce sunt acolo. În fine, cum ziceam?
Da, Laura, chiar mă gândeam că nu mai ştiu de multişor ceva de ea.
Şi ca o legătură subtilă: Hello, pisoi. Şi de la tine aş vrea să vorbeşti mai mult despre tine.
Cora, cum îi spuneam pisoiului. Uneori, oamenii, simt nevoia să te cunoască pe tine. Pe Pescăruş îl ştim. Dar cine e Cora? Poate ne spui două trei vorbe.
Ah, să nu uit. Azi am descoperit blogul lui Mihai Mălaimare. E foarte fain. Chiar foarte. Nu ştiu cum de mi-a scăpat.
Hey, îmi aduc aminte că atunci când am început cu blogul, primul link a fost către Horia. Mamăăă şi a trecut anul şi am uitat să-mi sărbătoresc blogul. Trist. Am început să uit şi când e ziua blogului. Oricum, s-a dus. Plus că l-am mutat de l-am zăpăcit. Ce mai contează. La anu’.
Cred că următoarea persoană pe care am cunoscut-o, a fost Maria. Mă rog, după ce ne-a îmbuibat cu icre negre, o să zic că a fost prima 😀
Din blogosferă îmi mai place Micutzu. Uneori e super cinic, ceea ce mă distrează.
O, Doamne, mâine o să aud: „pe mine m-ai uitat”. Mă rog, mă gândeam şi la scriitori, dar lor le dau link altă dată. Până una alta, puteţi consulta lista. Nici eu nu mai ştiu ce să zic. Mă rog, ca şi azi, nici nu aveam ceva interesant de spus.
Fiind duminică, o să fiu în plimbare. Aşa că vă las să vă certaţi pe linkuri. Vă daţi seama că pe mulţi v-am omis pur şi simplu. Despre alţii, chiar nu am ce să spun. Ar mai fi foarte interesant la Mordechai. Mă rog, e chiar foarte interesant. Păcat că nu ajung eu mereu acolo. Că na, nu dispun chiar de tot timpul din lume. Plus că scrie foarte mult. Mi-ar fi greu să mă ţin după el. Mă rog, mai sunt. Nu îmi amintesc acum. Sunt şi oameni pe care nu îi am în blogroll. Că nu îi pot ţine pe toţi, că nu vreau să ajung ca domnul Chinez şi să mă întreb cui să-i fac vânt şi cui nu. Zău aşa. Şi aşa sunt câţiva pe care nu îi vizitez nici măcar o dată. Dar asta e altă discuţie.
Deci, e duminică şi sunt plecată. Vă las să vă certaţi pe link. Cine dă mai mult apare şi luni. Cine nu, nu mai apare. Pe cine am omis o să mă ierte. Pe cine nu, nu o să mă ierte. Ce ştiu eu. E unu noaptea şi vorbesc prostii 😀
 

 

 

Tot un vot

Pe lângă faptul că e ziua copilului, azi e şi zi de votare. Da, mă duc la vot, oricum, ce altă treabă am? Cu cine votez? Oricum nu contează. Important e că o fac. Eu am militat tot timpul pentru vot. Mi se pare important ca fiecare să pună ştamplia pe cine ar vrea să-l reprezinte. Mă rog, mult spus să-l reprezinte. Dar totuşi, e opţiunea fiecăruia şi e bine să fie. Îi urăsc pe cei care se plâng de cei care sunt la putere, dar ei nu au dat un vot în viaţa lor. Dacă nu votezi, de ce te plângi, că nu pricep. Dacă nu ai nici o părere, ce îţi mai pasă?
Pentru a trece de la un vot, la alt vot, cu acordul interlocutorului voi reda o discuţie. Mamă, nici nu vă daţi seama cât de lene mi-a fost să-i pun diacritice 😀
 
Secret: hey, salut, sunt super nervos.
Eu: mă rog, şi?
Secret: sunt ziarist de paisprezece ani, mă cunoaşte lumea ca pe calul breaz, iar boii de la Polirom nici măcar nu mi-au citit cartea, au refuzat-o din start
Eu: naşpa, asta-i viaţa
Secret: vreau să fac o revoluţie
Eu: fă
Secret: păi, voiam să îţi cer ajutorul
Eu: m-am prins, dar nu mi-l cere
Secret: de ce?
Eu: când ţi l-am cerut eu mi-ai zis cam aşa – citez din memorie: ce treabă am eu cu editurile?
Secret: (râde)
Eu: o fi funny
Secret: nu e, dar atunci eram prea prost.
Eu: nici acum nu eşti altfel
Secret: mi-o merit
Eu: schimbăm subiectul?
Secret: ok, mă rog, totuşi…
Eu: nu există totuşi, mâine se votează, ai grijă de meseria ta acolo
Secret: chiar, votezi?
Eu: normal
Secret: cred că eşti una din fericite, eu nu am cu cine.
Eu: mereu există un om care să merite cât de cât
Secret: eu nu mai cred în ei
Eu: e problema ta, dar să nu mă baţi la cap iar că a ieşit x şi e un bou
Secret: am dreptul să mă plâng
Eu: da, în momentul în care poţi să îţi expui şi părerea, dacă nu ţi-o expui, nu mai ai nici un drept
Secret: dacă zici tu
Eu: bine, mai avem ceva de discutat?
Secret: eşti expeditivă?
Eu: am treabă, nu am timp de stat pe mess ca să nu vorbesc nimic
Secret: nu poţi fi şi tu puţin mai maleabilă?
Eu: nu pe timpul meu
Secret: mă rog, dar cu editurile tot o să te bat la cap, trebuie să le bage cineva minţile în cap
Eu: mda, eu cu tine, poate eşti pur şi simplu netalentat, la asta te-ai gândit?
Secret: normal, dar din moment ce nu a citit nimeni cartea, e cam greu să se fi ajuns la concluzia asta.
Eu: mda, altceva?
Secret: deci te duci la vot
Eu: mă mai freci mult la creier? Ai ceva interesant de spus?
Secret: eu credeam că e interesant
Eu: nu e: la vot nu te duci, cartea nu ţi se publică, boring. Pot publica discuţia asta pentru a sublinia de ce îi urăsc pe ăia care nu votează, dar dau din gură?
Secret: (râde) mda, poţi, dar nu îmi da numele.
Eu: oricum nu te cunoaşte nici dracu’
Secret: hey, sunt ziarist de 14 ani
Eu: da, bine, asta nu înseamnă că eşti si vedetă şi atâta timp cât eşti şi antisocial, cui îi pasă?
Secret: nu încerca să mă convingi să mă duc la vot
Eu: nop, încerc să te conving să mă laşi în pace, am treabă
Secret: bine, mă rog, du-te
Eu: mă duceam şi dacă nu te rugai tu
Secret: dispari
Eu: aha
 
Aşadar, de ce nu votează domnul ziarist? Eu cred că îi convine să dea din gură şi atât. Oricum, el mereu dă din gură 😉
P.S: Unii au ales să scrie despre ziua copilului şi bine au făcut. Dacă v-aţi săturat de politică, voturi, urne şi alte alea, treceţi şi pe la Cristal.