Am fost, cam o oră şi jumătate, poate două. Ceva pe acolo. Am ocupat prima lojă. De fapt Lucia şi Ionuţ au ocupat-o toată. Cu haine, genţi şi laptopuri. Aşa că m-am băgat şi eu acolo.
Cei doi autori ai cărţii „Bloguri, facebook şi politică” erau cu o lojă mai în spate. Deci erau. Apoi a venit şi Chinezu’. Nu ştiu de ce-a întârziat, dar nici la plecare n-am reuşit să ne luăm la revedere. Să mă înşel eu şi să-l fi văzut şi pe Darius Groza? Nu ştiu, sunt prea ameţită să-mi dau seama dacă l-am confundat ori ba. Se prea poate. Erau mulţi bloggeri, dar eu nu-i cunosc pe toţi. GS ne-a dat ţeapă, preferând filmul politicului.
Ei, să trecem la politică. Da. Discursurile au fost foarte bune. Adică din gură le zic toţi, ce mai. Ponta e un bun orator, iar azi chiar a fost în formă, a avut şi poantele la el (nu alea de la balet). Adrian Năstase a trecut prin fiecare lojă bloggeristică să salute sau să dea interviuri. Au fost invitaţi la congresul PSD membrii PNŢCD şi cei din România Mare, de fapt conducerile. Au ţinut discursuri. Frumoase. De genul „ne dăm mâna să-l dăm jos pe tiran”. Dar sunt doar cuvinte, nu? Să vedem ce or face, dacă or face.
Acum cu România Mare, hmmm, ştiţi şi voi cum e Vadim, depinde cum bate vântul – nu Sorin Ovidiu, vântul, vânt. Nu pot spune că n-a fost interesant, dar aştept ca vorbele să se concretizeze în fapte, aşa îmi e greu să cred. E plăcut să auzi ce auzi şi cum v-am zis cu oratoria nu stau rău nici unul. Dar, nah, a fost o experienţă destul de bună. Până la urmă am văzut şi eu Sala Palatului full de oameni. Că de unde erau ei, treaba lor. Oricum, de câte ori se pronunţa numele lui Ion Iliescu se aplauda mai rău ca la cine ştie ce spectacol de renume mondial. Îmi pare rău doar că i-am ratat discrusul live, dar nu-i bai, îl văd la TV. Şi, ca de obicei, sunt de acord. Dar cum ziceam, fapte…
Şi cam atât de la congresul PSD. Oricum, cinste lui Adrian Năstase că a chemat bloggerii. Una peste alta a dovedit că nu îi e teamă nici de laudă, nici de critică. Că nu or să laude toţi congresul, zău aşa.
Şi, felicitări organizatorilor, Anei State în special, restul treaba lor 😛
Ordinea e aleatoare, adică aşa cum o am în arhiva mailului.
Mariana Ciutacu (http://www.mana.ciutacu.ro) – „ Pot eu să zic altceva? Accept, sigur că da! Şi mulţumesc!”. Nu, Mana!, eu îţi mulţumesc pentru că te-ai lăsat băgată într-o afacere aşa urâtă. Despre Mana ar fi multe de spus, dar n-am să vă spun nimic. Nici nu am pretenţia că o s-o descoperiţi pe ea cea adevărată, pentru că nu va fi aşa. Dar important este că există în acest roman-foileton.
Darius Filip (http://desprepsd.wordpress.com) – „Your wish is my command.”. Aşa spune mereu, dar nu trebuie luat în serios.
Andrei Bădin (http://www.badin.ro) – „ Dragă Oana, nu am nimic împotrivă. Sper să nu fiu criminalul…” Eu cred că şi-ar fi meritat-o, doar pentru a-i dovedi că speranţele pot fi spulberate. Dar nu m-a lăsat inima. Îmi e prea simpatic.
Roger Pop (fără blog şi cel mai bun prieten al lui Darius Filip în viaţa reală. I-am promis să mă răzbun pe el în cartea asta, pentru o fază care mi-a făcut-o chiar la mine acasă) – „ Depinde cum te răzbuni, poate că o să-mi placă”. Să fie sigur că am făcut-o, cu toate că în realitate îmi e drag.
Isabela (http://isabellelorelai.wordpress.com) – „Bine dom’le, hai să te văd. Dar te avertizez: vezi că am premoniţii”. Isabelle mi-a fost alături când mă părăsiseră cam toţi. Nu o să pot uita niciodată gestul pe care l-a făcut faţă de mine cu ocazia unui anumit eveniment. Şi pe calea asta o anunţ că orhideea pe care mi-a oferit-o înfloreşte tot timpul.
Ruxandra Georgescu (fără blog. Acesta nu e numele ei real, dar din anumite motive a trebuit să-i păstrez anonimatul) – „Bine, draga mea!”. Trebuie să vă spun că Ruxandra este o prietenă specială, şi mai multe nu spun pentru că sper să-i fiu şi naşă.
Lucia Verona (http://luciaverona.blogspot.com) – „Tu chiar eşti nebună? Ok, ştiu că eşti.” Nu e cel mai frumos accept din toate? Mai ales că îmi cunoaşte psihicul. Cel puţin ea a spus adevărul în ceea ce mă priveşte ha ha. Lucia nu numai că e specială, dar dacă nu era printre personaje m-aş fi simţit foarte frustrată.
Andrei Crivăţ (http://www.andreicrivat.ro) – „Da, sunt foarte de acord să apar în cartea ta”. Credeţi-mă că omul e sadic bine. Adică mă întrece şi am impresia că se simte bine în pielea lui. Ceea ce mă sperie.
Shauki şi atât (http://shaukisbookcase.wordpress.com) – „Haide bree, chiar mă faci personaj de carte? Am înţeles. Sunt vedetă. Ai acceptul meu. Dar vezi ce mă pui să fac, că dacă nu-mi place scriu şi eu o carte. Şi ai să vezi ce păţeşti”. Copiii ăştia, hmmm. Ce subtili sunt. Dar până acolo, Shauki e un prieten cu totul şi cu totul special. Şi îmi pare rău că nu veţi avea ocazia să-l cunoaşteţi la adevărata lui valoare. Dar ţinând cont că îl am în vedere pentru a fi personaj într-o carte fantasy, nu e chiar o tragedie.
Cella (cu nume real în carte) (http://bloglenesrau.wordpress.com) – „ACORD DAT! ACCEPT. Adică nu vreau decât să omor timpul, că în rest sunt sigură (hm, măcar mă fac) ce rol am… duc tava criminalului, da?” . Nu, Cella, el îţi aduce ţie tava. Asta e clar. În rest, tu ai spus, omori timpul. Dar pe al cui nu ai specificat. Ştiţi sigur că Cella, adică Angela, e prietena mea şi că n-aş îndrăzni să o omor pentru că n-aş mai avea pe cine chinui cu manuscrisele.
Cetin adică Arhi (http://www.arhiblog.ro) – „Dacă o să fiu personajul grăsuţ, funny, cuceritor, uimitor, genial, cu succes la femei, dar sărac, desigur că sunt de acord”. Eu sper să nu citească soţia lui ce fantezii are. Oricum, nu ţi-am putut îndeplini toate dorinţele, dar cred că eşti original, aşa cum eşti tu de obicei.
Ioan Usca (http://ivanuska.wordpress.com) – „Pune-mă personaj, dacă este necesar…” Ei, na, chiar necesar nu era, dar se impunea. Pe Ioan Usca sau Vania îl puteţi cunoaşte mai bine accesându-i blogul. O să vedeţi că nu vorbim de un singur personaj. În el se adună mai mulţi.
Cristian China-Birta adică Chinezu (http://chinezu.eu) – (omul ăsta m-a omorât încă de la început, norocul lui că îl ador cu tot cu familia lui de chinezi) – „Prin prezenta, subsemnatul Cristian China-Birta, numit în lipsă de altceva mai bun, declar pe propria răspundere şi cu riscul de rigoare următoarele:
1 Oana Stoica Mujea este fată faină (aici se dădea pe lângă mine să nu-l omor)
2 Îmi dau acceptul să fiu făcut criminal, terorist, blogger mârşav sau orice altceva consideră necesar să mă facă Oana în cartea pe care urmează să o scrie.
Semnez (în aproximativa deplinătate a facultăţilor mentale având în vedere ce am scris mai sus): Cristian China-Birta. SS indescifrabil”
Omul ăsta mă omoară cu zile, dar a fost singurul fără pretenţii. Cum să nu-l ador?
George Cernătescu sau Geocer (http://www.geocer.blogspot.com) – „Am râs cu lacrimi când am aflat că vrei să mă faci personaj de roman. Accept, cum să nu? Ai grijă, nu cumva să scap de bănuiala cum că eu aş fi criminalul. Şi să mă implici şi într-o relaţie dintr-aia scandaloasă, că altfel aş fi un personaj prea plictisitor. Acestea fiind zise, îţi urez să ai cât mai multă inspiraţie în a scrie romanul şi să devină un bestseller. Eventual să se facă şi un film după el”.
Eu am observat aşa: Geocer vrea relaţii scandaloase şi film în care să apară şi actorul care-i poartă numele. Şi ai zice că e un tip normal dincolo de online. Să mai ai încredere în cineva în zilele noastre. Puh.
Simona Ionescu (http://www.simonaionescu.ro) – „Desigur, draga mea. Am văzut ce fain scrii! Iar cum eu ani de zile am scris şi am format ziarişti de investigaţie (inclusiv crime celebre), nici măcar nu fac parte din ficţiune! Serialul meu despre Râmaru a fost material didactic pentru câteva lucrări de licenţă. Aşa că… Spor la treabă!”
Poate că ar fi mai bine ca Simona să nu citească cartea asta.
Victor Ciutacu (http://www.ciutacu.ro) – „Da!” E atât de încrezut că n-a putut să scoată decât un „da”. Ca să nu mai credeţi că glumeşte. Dar îi trece lui după ce vede ce-a păţit. Muhaaaa.
Giorgiana Păduraru cu „Gi” (fără blog. Cea mai bună prietenă a Crinei, după mine, nu vă jucaţi) – „Pot să fiu eu criminalul?”. Darius zice că ar putea, din cauză de privire nimicitoare. Eu nu mă bag, îmi place Giorgi.
Sorin Stoica-Mujea (îl cheamă şi George – ştiu, să se ducă dacă-l cheamă – dar ar ocupa prea mult spaţiu numai numele. Şi da, este soţul meu) – „Dacă nu mă faci personaj în cartea asta dormi cu peştii”. Nu m-am prins dacă era o ameninţare de tip mafiot sau se referea la acvariu. Dar am decis să nu risc.
Acestea fiind spuse nu pot decât să-mi cer scuze dacă am vorbit mai mult despre anumite personaje decât despre altele. Adevărul e că sunt multe personaje reale şi mai sunt câteva şi fictive. Îmi era imposibil ca într-o carte de mici dimensiuni să mă opresc asupra fiecăruia. Vă mulţumesc că m-aţi lăsat să mă joc cu voi şi îmi cer iertare dacă v-am neglijat.
Ei bine, da, ajunsesem şi eu la performanţa de o carte pe zi, s-a dus dracului. Păi cum să nu se ducă când Tritonicii mă chinuie în aşa hal 😀 Şi staţi, nu s-a terminat. Pe data de cinci s-ar putea să o iau iar la picior, vă spun eu mâine mai multe de mi s-o „revela”. (Cam naşpa cu blogul, nu poţi face poante fără ghilimele că s-ar istericii care nu se prind).
Citesc un roman, ficţiune, despre antropologie, în principal, în secundar e un thriller. Dar autoarea ştie bine ce vorbeşte în domeniul antropologic. Lucru care mă interesează la roman. Subiectul nu e mare lucru, dar lecţiile de antropologie sunt deosebite. Dar vă povestesc zilele astea în partea cealaltă. Ştiţi voi. Apoi voi citi thriller-ul ăla geopolitc, care e naşpa rău. Garantez 😛
Desigur, până la urmă s-ar putea să termin şi cercetarea mea despre Opus Dei. Ar fi o minune dacă s-ar întâmpla până în târg, unde voi fi chinuită şi hăituită 😆
Între rânduri: Nu, serios, pentru cei care nu pricep, când pun zâmbete înseamnă că e la mişto. Doamne, dacă aţi şti câţi cer explicaţii a la Băsescu. E greu, fraţii mei, cu ironia, nu?
Domnilor bloggeri piteşteni: Mâine de la ora 16 sunt la Alpha TV, v-aş putea ruga, dacă aveţi posibilitatea, să înregistraţi câte ceva?: Finish între rânduri.
Eram la cărţi, da? Acolo eram? Foarte nasol, pentru că nu am chef să vă spun nimic despre nici o carte. Sunt plecată în cercetare, nu prea mai am timp să citesc de plăcere, dar mă voi sacrifica. Oricum, am atâtea de spus că nu ştiu cu ce să încep.
Bine, vă voi spune că în avionul spre Baia Mare a fost şi echipa de basebal sau volei masculină a echipei Steaua. No, nişte namile de oameni, de îţi era şi teamă să respiri pe lângă ei. Nu de alta dar dacă se întâmpla să se împiedice de tine, erai ca şi cum nu ai mai fi fost. Ce m-a impresionat la oamenii ăştia? Păi vă spun acum, poate Chinezu e pe fază că el e cu sportul local. Băieţii nu făceau gălăgie, mai glumeau între ei, dar nimic de prost gust. Când ne-am găsit locurile în avion, am fost surprinsă să văd peste cinci sportivi deschizând câte o carte. Fiecare alta, să nu avem discuţii. Ei, da, am cam belit ochii pentru că nu îmi venea să cred. Unul dintre ei era absorbit în Eliade, dar n-am reuşit să văd ce anume nici tăiată. Şi m-am cam chinuit oleacă, recunosc.
La ceilalţi nu am văzut nici autor, nici titlu, dar contează prea puţin. M-am simţit bine să îi văd citind, mai ales că aproape mereu am avut o părere rezervată în ceea ce priveşte cititul printre sportivi. Iată că aceşti băieţi mi-au dat una peste ochi.
Pauză: Între timp i-am găsit pe băieţi, e vorba despre echipa de handbal. Mulţumesc, băieţi pentru că sunteţi aşa cum sunteţi: Pauza s-a terminat.
Ei, vedeţi, despre asta e vorba, lumea mai şi citeşte, şi mai ales cine nu te aştepţi să o facă. Mi se pare cu adevărat minunat.
Trebuie să mă credeţi că aveam de gând să vă spun ceva mişto azi, doar că am uitat ce 😛
Sunt destul de agitată şi am multe de făcut. Din această pricină nu prea am timp de net, bloguri, facebook sau alte asemenea distracţii. Recunosc că azi după ce am pierdut două ore de somn din pricina domnului China, pentru că soţul meu a zis că-i musai să mă uit. Mă rog, am reglat-o cu China, va trebui să-mi plătească cele două ore de vegetaţie 😀
În plus, am citit o carte excepţională cu o mare încărcătură psihologică. Mare, mare. Puteţi citi despre ea aici, ca de obicei. Vă jur că e senzaţională. Ce am făcut în rest… chestii.
Nu am chef de poveşti şi nici de aberat, aşa că n-am decât să mă retrag, probabil la o altă carte sau altceva.
– Păcat că n-a reuşit, acum aş fi dormit şi eu ca omul.
Imposibil să nu recunoaşteţi personajul ascuns după a doua liniuţă de dialog. Imposibil zic pentru cei ce au citit Indicii anatomice, ceilalţi să se chinuie 😀
Şi uite aşa două capitole din cartea ce iniţial se numea „Massage Room”, dar care s-a schimbat în „ Parfumul văduvei negre” – Cella ştie de ce – au fost scrise în mintea mea. Da, vorbim de primele două capitole. Şi, desigur, de cele două acţiuni ale romanului. O crimă în prim plan, una mai în secundar dar nu de tot uitată. Oricum titlul face referire la crima pe care cititorul o va simţi mai puţin importantă, dar pentru Lala va fi pe primul loc. V-am zăpăcit?, bine. Asta îmi doream.
Vă dau câteva indicii, nu, nu anatomice. Reuniune bloggeristică la Bran. Prieteni ori ba. Unii se urăsc chiar şi în realitate cu toate că ei habar nu au, alţii nu, sau cel puţin aşa pare. O mulţime de oameni reali se vor aduna. Fiecare personaj real va primi un mail de la mine prin care îi voi cere acceptul. Vă avertizez că vor fi doar personaje ce au peste 18 ani, cu toate că mă gândisem şi la câţiva mai micuţi, nu îmi permit să risc. Acceptul vostru îl vreau tot pe mail. Poate fi jucăuş, comic, teatral. Oricum vreţi voi. Vă avertizez că acceptul personajelor reale va fi publicat în carte 😉
Lumea bloggeristică va fi în doliu. Sigur că o să moară un blogger, poate doi, iar alţii vor fi „vânaţi”. Printre cei vânaţi meniţi să fie puşi la adăpost, dar nu întru totul scoşi de sub povara posibilului asasin, vor fi trei doamne: Crina Dunca, Simona Ionescu şi Lucia Verona. Toţi ceilalţi în ochii Lalei vor fi suspecţi. Cu toate că un blogger anume îi va câştiga încrederea Lalei. Nu, nu va fi o poveste de dragoste pentru că domnul cu pricina are o soţie pe care o iubeşte ca pe ochii din cap şi doi copii. Sigur, vor fi şi din cei ce nu au blog. Poate că au avut sau nu, puţin îmi pasă. Oricum, celor a căror adresă de mail nu o cunosc o să le dau strigarea aici în timp. Vor fi şi personaje ce vor trece prin carte sau vor fi amintite. De la acelea n-am nevoie de accept că nu mă joc cu soarta lor 😀
Sigur că ştiu deja cine e criminalul, asta pentru că o anume persoană – dacă scoţi un cuvânt te scot din ecuaţie 😀 – m-a rugat să fie criminal în următoarea cartea, dar să fie ceva sadic. Îmi place să îndeplinesc dorinţe. Ştiu deja şi motivaţia. Ştiu şi ce poveşti amoroase se vor crea. Da, chiar scandaloase. Tot ceea ce trebuie să reţineţi voi e că e doar ficţiune. Cine nu e dispus să se joace trebuie să spună din timp. Oricum nimeni nu va afla nimic până când nu va ieşi cartea.
Sunt curioasă să văd câţi se încumetă în jocul ăsta. Vor fi şi personaje surpriză. Ehe, şi încă ce surpriză. Adică acelea ce nu vor avea voie să dezvăluie acest lucru până la apariţia cărţii. Şi uite aşa mai punem de un roman în care bloggosfera va avea rolul principal. Apoi Lala o să vă lase în plata Domnului, mai are şi alte crime de rezolvat, fără legătură cu lumea virtuală. Sunteţi pregătiţi să primiţi un mail? Mă bucur 😉
Oh, şi vă rog, dacă nu vreţi să apăreţi în carte nu mă luaţi cu: „nu sunt atât de interesant(ă) pentru asta”, asta doar eu decid.
Încerc să vi le semnalez pe toate, dar îmi e teamă că nu o să reuşesc. Renunţ azi la Gazeta de Nord Vest unde aveţi linkurile şi paginile şi trec la celelalte ziare. Îmi cer scuze bloggerilor dar dacă dau atâtea linkuri cititorii or să se spânzure.
Dar înainte de-a trece la afaceri trebuie să le mulţumesc până mor următorilor: Crinei – nu mai e nici un dubiu că e mult prea om pentru societatea asta a noastră. Şi am văzut-o pe Crina şi într-o altă postură, cea din spatele ziaristului. Atunci când ar fi putut să scoată un subiect de primă pagină ea a preferat să ajute omul din umbră fără să-l mediatizeze. V-am spus că e un om cu totul şi cu totul deosebit. Lui Darius – oh, şi câte ar fi de spus despre el. Glumă, glumă dar Darius e un tip de nota zece cu un suflet atât de încăpător că nu m-aş mira să intre toată planeta acolo.
Oamenilor ăstora eu nu o să le pot mulţumi niciodată suficient. Prea buni pentru lumea asta, pentru ţara asta. E mare lucru să ai aşa prieteni.
Desigur, nu o să o uit pe Ingrid, dar, mai ales pe Georgiana, pe care, vrea, nu vrea eu o împart cu Crina. Prea deosebiţi toţi aceşti oameni pentru a-i putea trece cu vederea.
Şi acum să trecem la afaceri că de aia ne-am adunat 😀
No, bloguri mai zilele ce vor urma. Recenzii… încă le aşteptăm. Subprefectul din Baia Mare mi-a promis una 😀 O fi glumit? Că părea serios.
Trebuie să vă mai spun că înălţimea sa Chinezul a adus toate televiziunile posibile. Am întâlnit nişte dilăi de realizatori 😆 Am râs bine în emisiune. Şi am înregistrat alături de un domn vreo două ore. Foarte profesionist domnul Nancy. Dar, să nu îl uităm pe Victor Constantinovici de la Nord-Vest TV cu emisiunea „Ora adevărului”, de asemenea un bun profesionist. Şi cică în provincie nu sunt. Ba sunt, dar nu ştiţi pe unde căuta.
Oana Stoica Mujea 
