Curat murdar!

Hai să o lămurim definitiv. Nu de alta, dar mă lasă nervul ăla de-l mai am şi încep să devin agresivă. Abia acum încep să-l înţeleg pe Bogdan Hrib, doar că pe mine mă mai ţine 😀

A început aşa:

„asa cum nu poti sa faci dezacord intre subiect si predicat, cum vace Ivona, si sa-mi spui ca ea e foarte atenta cu limba scrisa. ba da, ai dreptate – e foarte atenta, dar in limitele competentei sale – nu foarte largi.
cind insa te mai si angajezi la o editura pe post de redactor, tu nestiind cum sa legi corect doua cuvinte cu o conjunctie intre ele, deja lucrurile trec de simpla ‘eroare’. repet: sa nu confundam notiunea de greseala (fie ea si repetata) cu cea de incompetenta. si la rao o fi f’un moment prost la ‘cadre’. or fi plecat oameni buni si-au ramas/venit veleitari. nu stiu, ca n-am mai citit in ultima vreme nimic de la rao si nu pot sa ma pronunt. vorbesc doar despre ce vad. si vad, aici, carti pocnite una dupa alta, fara absolut nici o exceptie. adica eroarea devine norma. miroase din danemarca pin-aici, s-avem iertare. e laudabil ca iei apararea editurii care te publica, dar eu tot nu pot sa uit in ce hal si-au batut joc de tine cu povestea cu tipografia care nu stiu ce ti-a facut in text…
in concluzie, consider nevalabila afirmatia ta ca “se intimpla, asta-i viata”.”

Bine, nu se întâmplă. Până şi T. S Eliot, nu, calmaţi-vă, nu scriitorul, îmi spune că nu a trecut de pagina şapte a Ivonei. Bine măcar că la a mea s-a ajuns la 70.

Se dă cu stângu’ în dreptu’. Ba că autorul e analfabet, ba ca redactorii sunt la fel, ba că lumea o să explodeze. S-a ajuns la un fel de-a ne bate joc de editorul şi scriitorul român că ăştia suportă. Nimeni nu se gândeşte la munca depusă şi de o parte şi de alta. Se ştie a se da cu nori, a se arunca cu bălegar, a se vorbi în necunoştinţă de cauză şi a critica fără a citi. Asta da, suntem buni, al dracului de buni. Dacă n-am fi atât de buni la asta, atunci am ajunge şi noi undeva.

N-am spus niciunde că nu e important să cunoşti limba în care scrii. E foarte important, vital. Dar când faci asta aproape tot timpul şi te mai trezeşti şi la cinci dimineaţa, aşa cum a făcut Ivona, pentru a-ţi termina cartea. Sau scrii până la patru dimineaţa, aşa cum face eu, mă gândesc că e şi normal să îţi mai scape. E normal să le mai scape şi redactorilor, că stau toată ziua cu ochii în calculator, şi e al dracului de greu să stai nemişcat opt ore pe zi şi să mai pretenţia să fii şi coerent după ce că ochii tăi au luat-o razna. Eu zic că ar trebui să scrie şi să publice cei care vorbesc. Vă rog, eu vă fac loc, sunt un om prea bun. Scrieţi voi, că la critici sunteţi buni. Editaţi voi, tot din acelaşi motiv. Şi, cu o rugăminte majoră, nu îmi mai futeţi neuronul. Nu vă place, nu cumpăraţi şi scutiţi-mă. Orice aş spune eu se interpretează, dacă nu spun iar se interpretează. Ei bine, aveţi posibilitatea 24 de ore să vorbiţi singuri, chiar aici, pe postul ăsta. Apoi gata! Trăiască ăia care nu greşesc niciodată!!!

Şi ca să închei cu un om cu cap:

Bai, Vucea, ca “Domn” nu poti fi ca ai gasit si tu o greseala din fuga tastelor! Ca sa-ti protejezi neuronii de astfel de orori, nu mai citi nimic pe net ca vei gasi asemenea scapari la tot pasul. Doamne fereste, sa citesti un manuscris dat la o editura! Ai zice ca scriiorul ala e analfabet, desi nu-i asa. Acu, daca ti-ai varsat veninul de dimineata, sper sa-ti functioneze bila pe tot parcurdul zilei. A! Bila aia din partea dreapta, de langa ficat, sa nu faci confuzie! Cu aia de sus vad ca stai prost oricum, iar pe alea de jos nu le ai, fiindca n-ai avut curajul nici macar sa te semnezi cand scrii magarii. Hai, s..salut!”

Simona, eşti inspiraţia mea 😀

Reclame