Ne-am întâlnit, dar am vorbit mai mult despre „Cronica unei morţi anunţate” care e destul de banală, dar foarte mişto în banalitatea ei 😀 Nu toţi au reuşit să citească „Sex cu femei”, nici să facă 😉 Dar majoritatea au spus că vor remedia. Ar fi şi păcat să nu o facă dacă tot au cumpărat cartea. Poate reuşesc să-l aduc pe Suciu la o astfel de întâlnire. Ar fi interesant. După ce-l cunoşti n-ai cum să nu-l adori 😉
Bine, o pârăsc pe Raluca şi pe Canguru’, dar vor citi, în plus mi-au promis că vor veni şi la minunata lansare, să nu fac cacofonie de la-uri :P. Bine, sper ca Raluca să nu uite să vorbească cu minunatul profesor – asta nu avea legătura cu vreo cacofonie.
Ema, Geocer şi eu am fost singurii care am citit tot. Adi a citi o carte şi jumătate. În fine, restul e can-can. Am avut şi musafiri: Badea şi Adelina. Nu, nu Mircea Badea, cu toate că eu aşa am crezut întreaga seară. Dar nu are rost să povestesc de ce am crezut asta. E o tâmpenie.
Musafirii au fost doar musafiri, adică fără citit. Nu contează.
Deja încep să aberez şi e foarte târziu, dar vorba aia, trăiesc din aberat aşa că nu e nici o problemă.
Cangurul nu a scos nici un suneţel despre cartea pe care o pregăteşte. Iar asta mă enervează pentru că sunt foarte curioasă din fire. Şi mai rău sunt nervoasă pe mine pentru că am uitat să-l întreb. Iar marţi nu o să-l pot lua la întrebări, pentru că ar fi cam aiurea. „Luis, tu taci până aflu ce scrie Canguru’” 😆 Bine, ar fi şi simpatic. Dar totuşi.
Ioana nu a venit de data asta, dar sunt sigură că ea şi-a făcut întreaga temă. Şi o să-i pun întrebări din „Sex…” data viitoare, să se înveţe minte 😛
În plus, puteţi citi pe Club noua pagină a Luciei Verona cu o surpriză. Surpriză pe care o voi anunţa şi eu luni cu surle şi trâmbiţe. Până atunci vă duceţi acolo în pagini şi rezolvaţi voi problema. Tot în plus, că nu e în minus, aveţi şi o recomandare de weekend, de-a dreptul excepţională. Vă rog să mă credeţi că uneori Agatha Christie a avut mai mult decât sclipiri de geniu. Iar o carte poliţistă la sfârşit de săptămână nu face decât să relaxeze neuronul. Pentru cine îl are. Eu nu îl am, desigur, aşa că am fost foarte stresată citind-o. Îmi era teamă că nu voi pricepe literele, dar mi-a ieşit. La naiba.
Tot ca să fiu cu fundul în sus, nu am priceput azi o chestie, de ce îl interesează pe un domn de unde am avut eu acum cinci ani nu ştiu câţi bani. Poate m-am prostituat, poate soţul meu mi-a pus condiţia să am bani pentru a mă lua de nevastă, cu toate că nunta s-a petrecut cam cu opt ani în urmă. Poate că am o mătuşă Tamara, adică de ce alţii au voie şi eu nu? Poate i-am câştigat. Doamne, ce probleme au unii oameni şi cum nu pot respira de grija mea. Dar îi mulţumesc domnului pentru grijă şi îl rog să verifice la finanţe, toate veniturile mele sunt declarate, iar din alea ilegale nu am. Dar mă poate căuta de îi vine. Nu mă supăr.
Şi cu asta să aveţi un weekend plăcut sau nu! Depinde cum vi-l doriţi 😉
1 Da, era seară, adică chiar seara trecută. Şi nu numai întunericul de afară îmi dezvăluia că e târziu, dar şi glasul lui Ciutacu ce se auzea undeva în fundal, urmat de al lui Crin Antonescu şi Mihai Gâdea. Stăteam tolănită şi citeam la cartea asta, când sună telefonul. Eram la pagina 87. Automat că mi-a rămas în minte pagina, doar mă duceam să răspund la telefon. Tocmai începea „În gura presei”. Aşa mi-am dat seama că suntem în jurul orei 23. Atunci când sună telefonul la ore din astea, automat mă gândesc că a murit cineva şi începe să mi-o ia inima la goană. M-am uitat pe ecranul telefonului, număr ascuns. În fine, zic, şi răspund.
Glasul unui bărbat mă întâmpină: „Bună seara, aveţi un televizor pe lângă dumneavoastră?”
„Am”, zic eu, dar cred că aveam un glas cavernos şi iritat.
„Puteţi da pe OTV?”, zice el.
„Nu ţin acest post în tv-ul meu”, spun eu.
„A, ce păcat. Sunt Gabriel Fătu şi tocmai aţi pierdut zece milioane”.
Prrrr, ce să-ţi spun. I-am zis bine şi pa şi mi-am văzut de lectură.
Ideea e că mi-am dat seama imediat că e ceva cu bani de la vreo televiziune din asta cretinuţă. Mă rog, de când m-a întrebat dacă am televizorul lângă mine. Apoi, aveam OTV-ul pe celălalt televizor, din cealaltă cameră, dar nu mi s-a părut necesar să mă deranjez. În plus, cum dracu’ de au numărul meu de telefon? Care e şmecheria?
Şi aşa de dimineaţă aflu eu că OTV-ul are o emisiune care se numeşte „Milionarii de la miezul nopţii”, dar totuşi, nimeni n-a ştiut să-mi explice faza cu numărul meu de telefon. Trebuie ţinut cont că nu dau sms-uri la numere din alea mici, nu sunt abonată pe niciunde, n-am sunat în viaţa mea la nici un post TV. Şi atunci? Dacă-mi explică cineva îi dau o bere.
Până la urmă m-am întors la cartea mea şi am şi terminat-o. Era mai interesant acolo 😉
2 Logica mea livrească e în afara oricărei logici.
Mă gândeam aseară că prea rar deschid sertarul cu minuni, dar iată că o mai fac uneori şi descopăr că aş fi vrut să citesc de ceva vreme cartea aia, dar sertarul era închis 😀
Să vă explic. Eu mă duc şi cumpăr câte un teanc de cărţi de obicei. Aşa că apoi mă aşez în maşină şi le împart: asta merge acasă, asta rămâne în maşină. Dintre cele ce rămân în maşină una stă pe bancheta din spate restul se duc în portbagaj. Când ajung acasă, cu celelalte cărţi, unele ajung pe noptieră, altele în sertar. Abia după ce ajung să le citesc pornesc spre bibliotecă. Şi aşa am dat aseară de cartea despre care vă povesteam. Şi nu m-am putut abţine să nu spun trei vorbe despre ea, cu toate că înainte am citit cartea asta. Dar rămâne pe mâine să vă spun ce şi cum.
Cartea din maşină pe care o citesc acum e „Scurtă discuţie cu o mumie” a lui Poe. O colecţie de povestiri. Vă spun eu şi despre aia, doar că, aşa cum îi zice Xreder, „Cartea maşinii” poate avea şi două spătămâni până o dau gata, ţinând cont că din ea se lecturează când îmi beau cafeaua sau când mă duc să-mi spăl maşina.
Mă rog, şi „Geneza” a făcut parte tot din proiectul „Cartea maşinii”, dar pe aia am terminat-o în restaurant, simţind că nu mă pot dezlipi de ea.
3 Ceea ce e mai important rămâne la urmă.
Azi la 19 ne întâlnim din nou la „Librăria mea” să dezbatem „Sex cu femei” şi „Cronica unei morţi anunţate”. Puteţi veni şi cu tema nefăcută, nu se supără nimeni. Data viitoare, cu siguranţă, veţi veni cu lecţiile la zi.
Şi îi mulţumesc Ioanei că m-a chinuit cu lectura e-book 😛 Partea proastă e ca la un moment dat nu-mi mai dădeam seama dacă citesc tot cartea aia sau e alta, dar m-am lămurit 😉
Păiii, da. Am fost la bunica. Am fost la cumpărături. Am fost la librărie. Am fost să cumpăr un… nu ştiu ce e ăla. În fine…
Aşadar, pentru piteşteni: mai sunt două exemplare din Indicii Anatomice la Librăria Eminescu. Aia din centrul centrului. N-au putut să verifice dacă sunt şi la Casa Cărţii, dar presupuneau ei că nu prea multe în orice caz. S-au vândut cam bine mi-a zis vânzătoarea. Dar cine se grăbeşte primeşte. Nu vă mai spun că mi-am cumpărat zece cărţi azi căutând de fapt doar una singură. Aşa am ajuns la: Dragi bloggeri piteşteni şi cititori, cum puii mei citesc eu „Cronica unei morţi anunţate” dacă nu se găseşte niciunde. Doar la Librăria Mea n-am ajuns să o caut. Mâine. Dacă nu ce ne facem? Cine mi-o împrumută? Ţineţi cont că am mers pe jos prin ploaie, da? Că centrul pietonal e pietonal 😀
Vă mai spun că aici puteţi citi despre doi ori bestseller. S-ar putea să fiţi interesaţi, mai ales că am şi trei zile de lansări. Că celelalte două nu le ştiu. Dar le-om afla dacă se îndură cine trebuie 😉 Mai la noapte, tot aici, puteţi citi despre cocoşat, dacă vă interesează. Şi ar fi bine să fie aşa, pentru că eu vreau trafic. Ne-am înţeles? Good.
Acum dacă vă spun că am dat în mintea copiilor sper să mă înţelegeţi, tocmai mă voi apuca să citesc o carte funny pentru ăia mici. E ca la desene, abia aştept 😀
Şi după cum v-am spus, cu Sărutul Morţii nu mă grăbesc. După cum mi s-a spus, subtil ce-i drept, dacă mai trimit vreun manuscris până în martie voi fi ucisă. Nu m-am hotărât dacă e bine sau rău. Dar mă mai gândesc. Altceva ce mai vreţi? Nu v-am spus că n-am chef de bloggerit? Sunt prea concentrată în nişte cărţi. Plus că o idee de teatru mă bântuie. Dar nu va fi nici aia prea curând pentru că nu e bătută în cuiele neuronale. Dacă o fi să mai vreau să vă comunic ceva, o voi face.
Am mers la Librăria Mea şi am ajuns la Zahana. Asta nu vă povestesc, poate or spune ceilalţi, mie îmi e lene.
Vă spun doar că George Cernătescu chiar l-a despicat pe „Detectiv fără voie” în şpe. Adică: de ce a zis de nu ştiu ce lampă tv? De parcă n-am fi citit aceeaşi carte. Ba chiar ne-a spus, la pagina 105 jos de tot zice de lampa aia. Ema i-a povestit cartea lui Adi, pentru că el a venit cu tema nefăcută şi a luat patru, dar s-a comportat bine, aşa că are zece la purtare 😀 Evident că am sărit cu gura: „De Mecena nu zice nimeni?”. Ioana şi Raluca s-au grăbit să zică. Nu te pui cu nebunul 😉
A venit şi Xreder, am terminat cu ciopârţirea cărţii şi ne-am pus pe râs. Din motive pe care nici noi nu le-am înţeles. Dar până la urmă am ajuns la concluzia că pentru data viitoare avem de citit două cărţi: „Cronica unei morţi anunţate” a lui Marquez şi „Sex cu femei” a lui Suciu. Următoarea întâlnire e pe şase, adică peste două săptămâni. Eu m-am scos că n-am de citit decât o carte, la fel şi Ioana care a propus-o pe prima. Şi uite aşa eu cu Ioana suntem scoase 😀 Pe ceilalţi să-i văd.
Presupun că pentru data viitoare va anunţa Raluca unde se va ţine întâlnirea. Nu de alta, dar să nu ne bazmucim.
A, şi trebuie să vă spun că Ioana mi-a confiscat „Detectiv fără voie”, integrala adică. Aşa că am plecat cu dex şi m-am întors fără 😀
Din ce în ce mai mişto sunt întâlnirile astea ale noastre. Parcă nici nu-mi vine să-l mai înjur pe Dumis care propune lectura şi nu vine. Evident că el propune dar nu citeşte 😉 Să mai ai încredere în oameni 😛
Acum ajunsă acasă mi-am dat seama de ceva. Aşa că am o întrebare pentru Ema: Vrei să fii imaginea Iolandei Ştireanu? Cred că te-ai potrivi foarte bine. Bine, gândeşte-te! Nu trebuie să-mi răspunzi pe loc. Dar până săptămâna viitoare ar fi bine, să îţi fac o poză 😀
Şi cu asta am dat raportul. Ziua s-a terminat genial şi eu am râs bine 😆
P.S: Am făcut şi pe şoferul şi nici nu m-au plătit. Adi ar trebui să scoată mulţi bani pentru că m-a băgat pe drumul ăla întunecat cu multe gropi 😀
Oana Stoica Mujea 