Şi noi ca oamenii

„Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Satu Mare a găzduit ieri, de la ora 13.00, lansarea volumelor “Dinastiile” – “Regina arkudă şi amuletele puterii” şi “Hoţii de timp”, cărţi apărute la editura Tritonic şi Crimescene Publishing. Pe lângă autoarele Oana Stoica Mujea şi Ivona Boitan, pe numele ei adevărat Ivona Codruţa Georgescu, au mai fost prezenţi directorul cotidianului Gazeta de Nord-Vest, Crina Dunca, directorul Bibliotecii Judeţene, Mircea Ardelean, directorul editorial al Gazetei de Nord-Vest, Voicu D. Rusu, şi directorul editurii “Citadela”, Aurel Pop. Evenimentul a fost organizat de Gazeta de Nord-Vest şi Nord-Vest TV, în parteneriat cu Centrul Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale şi Biblioteca Judeţeană Satu Mare.” – Citat din Gazeta de Nord Vest, restul vă las pe voi să citiţi.

 

Fireşte că nu putea lipsi nici Sătmăreanul.net o să vedeţi nişte poze mai trăznite 😛

 

Şi acum să vă povestesc. Ca de obicei Crina Dunca, roşcata care acum e mai mult violet, dar nici violet, o ştiţi din „Indicii anatomice” sau „Parfumul văduvei negre”, dacă nu, o ştiţi de la Gazetă… ei bine, ca de obicei s-a zbătut şi a organizat un eveniment foarte mişto. – Doar v-am zis că cele mai tari lansări sunt la Satu Mare.

Ei bine, în ecuaţia asta eu nu sunt foarte importantă. Pentru că s-a dus Lala şi s-a lansat arkuda. Să zicem că e un fel de ciudăţenie a naturii.

Importantă, de fapt, dacă nu v-aţi prins, era Ivona care şi-a lansat „Hoţii de timp”, iar eu, fireşte, fără voia nimănui am lansat „Cu sânge rece şi albastru”.

Ca de obicei public mult. Autografe multe. Felicitări şi flori. Eu cred că Ivona şi-a câştigat un public important la Satu Mare, iar acum depinde doar de noi două să ne ţinem de promisiunea făcută şi să îi surprindem. Fireşte, nu o să-i surprindem doar pe sătmăreni, că ne-or mai vrea şi alţii.

Ce să zic, Ivona a făcut treabă bună şi a fost ascultătoare. La Nord-Vest TV, unde ne-am cam râs (sic) cu Victor Ivona a avut ocazia să dea o carte cadou. Recunoaştem, erau mai multe, dar redacţia a sărit pe ele şi nu i-am putut refuza că nu se face.

În rest ne-am distrat de minune, ceea ce, desigur, ne-a şi obosit. Ca de obicei Satu Mare ne-a întâmpinat cum nu se poate mai bine. Cei prezenţi au fost minunaţi, iar liceenii de-a dreptul adorabili. Despre „restul” nu mai spun, că doar ne sunt prieteni şi ar fi fost culmea să nu fie de la foarte bine în sus. Doar sunt o fiţioasă, nu? Aşa că ei mă acceptă aşa cum îs 😛 Acum au adoptat-o şi pe Ivona, dar fără supărare, aşa cum a zis Voicu, eu sunt prima „fiică a Sătmarului” 😀 Am fost înfiată.

Dacă mai doreşte cineva să ne înfieze noi acceptăm cu plăcere. Doar că de aici înainte va trebui s-o cam faceţi la pachet 😛

Şi aici închei transmisia. Ivona are legătura. Oboseala m-a doborât. Cred că şi pe ea.

Crina o dormi?!  

Reclame

Să ne lansăm la Satu Mare

Crina a scris mişto în Gazeta de Nord-Vest, aşa că eu aş putea să tac. Ceea ce, pe lângă faptul că ar fi o dovadă de înţelepciune, ar fi şi benefic. Dar nu pot să tac, când am tăcut eu? Că aşa zice şi Osho, că oamenii nu sunt liberi pentru că le e teamă să spună pe gură prostiile ce le au în cap. Mie nu îmi e. 😀

Revenind în cireada noastră. Mai întâi staţi să vă spun că dacă vă duceţi la Cora Pantelimon şi vi se întâmplă să daţi de romanul Ivonei „Cu sânge rece şi albastru”, nu rataţi să-l achiziţionaţi. Ar fi păcat.

Ei bine, mergem la Satu Mare să ne lansăm. Recunosc că eu mai mult vreau s-o lansez pe Ivona. Azi chiar am făcut şi o aroganţă declarându-i Gazetei că sunt acolo în calitate de PR al Ivonei, printre altele. Aşa că, ha ha, Ivona vrea nu vrea are PR. Important e că a aflat şi ea 😀 Pe parcurs or să mai afle şi alţi autori. O să fie funny.

Dar ziceam de lansare. Ce puii mei. Ne lansăm la Satu Mare. Puneţi covorul roşu şi scoateţi pălinca că nouă nu de citit ne arde. Doar aţi văzut ce se discută în târg. Mai întâi documentaţi-vă cum e cu cititul şi apoi spuneţi voi: cărţi sau băutură. Asta ca să fim şi noi la modă şi fericiţi 😆

S-o luăm de la început că am stricat bunătate de post.

Ivona va lansa aşa: „Cu sânge rece şi albastru” – care-i cartea mea de suflet, tre să recunosc, altfel nu m-aş fi făcut PR – şi „Hoţii de timp” un roman poliţist-fantasy. Iar eu, repede aşa vă zic despre a treia carte din Seria Dinastiile „Regina arkudă şi amuletele puterii”.

Pentru sătmărenii care citesc aceste inepţii pe care le poate scoate din taste, cică, o scriitoare, Iolanda Ştireanu va fi acolo. Arogantă, genială, gata să vă dea peste gură dacă o enervaţi. Ideea e că aş vrea să avem un dialog. Mai ales voi cu Ivona. Fiind pentru prima oară în SM vreau să o faceţi să se simtă prost. Să îi puneţi întrebări, să vă arătaţi curioşi în ceea ce o priveşte. Şi vă rog eu nu începeţi cu întrebări cretine de genul: „Şi cum e Măruţă?”, pentru că noi venim să vorbim despre cărţi. Întrebaţi-o de ce şi-a ales să scrie ţinând cont că lucrează la Pro unde e cald şi bine. De ce vrea neapărat să transmită ceva prin scris şi, mai ales, ce transmite. Na, că v-am dat şi idei de întrebări.

Că să mor de nu, pe care-l aud întrebând de Măruţă, Pro TV sau mai ştiu eu ce alte alea, îl trimit acasă la telenovele. Şi chiar dacă nu pot urca pistolul în avion, de plesnit tot vă pot plesni.

Nu vreau să fiţi sobri şi să veniţi cu întrebări scoase din Kant. Vreau o atmosferă destinsă, să glumim, să vorbim, să fim ca între prieteni. Altfel vă fac de râs pe unde apuc. Deci ne-am înţeles?

A, eu numai de lansare n-am vorbit aici, nu? Dar puteţi citi şi singuri. Un ultim detaliu: septembrie, vineri 17, ora 13 la Centrul Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale ( vă rog să-i scurtaţi numele 😀 ).

No, ne vedem vineri. Cu restul ne vedem joi când vom bea până vom cădea sub masă (dar asta rămâne doar între noi 😉 )

Cum am aflat că ne-am epuizat

Nu, nu de oboseală. Că aşa amândouă suntem varză. Două verze. Uneori din mintea căte uneia mai iese o idee. Recunosc că ultima idee a Ivonei a fost genială. Dar nu ăsta e subiectul discuţiei.

Mă gândeam eu aşa. Băi, fraţii mei gri, că albi nu puteţi fi, decât în imaginaţia voastră sau dacă nu v-aţi văzut niciodată semenii pe stradă. Toţi suntem gri. Când o să ajungem negri… deviez, da.

Aşadar, doamna Cristina Popescu îmi scrie azi pe facebook că a comandat trei cărţi tritonice printre care şi Parfumul. Şi îmi spune, cu multe lacrimi că a mea s-a epuizat. Şi nu i-au mai trimis-o.

Eu am zis, hmmm, nu se poate, ce naiba. Doar mai erau. Abia au fost puse pe site, deci mai erau. Nu aveau cum să se epuizeze. Aşa că îmi iau angajamentul să încerc să văd ce s-a întâmplat. Sigur, în sinea mea zic că s-a greşit comanda, că una, că alta. Din astea.

Intru pe siteul Tritonic căutând date despre Ivona şi despre cele două cărţi ale ei: „Cu sânge rece şi albastru” şi „Hoţii de timp”. Asta pentru că trebuia să-i trimit Crinei. Lasă vă spun eu povestea asta mai săptămâna viitoare. Citesc eu despre Ivona, despre Cu sânge şi ajung la Hoţi. Hopaaaa, scrie mare: New, dar epuizat. Mă scarpin în cap până-mi dă sângele. Aşadar, Ivona s-a epuizat. Bine, bine, nu Ivona, cartea. Hoţii adică. Şi n-au fost decât nouă mii de exemplare. Un fleac. Şi atunci îmi aduc eu aminte de discuţia avută pe facebook. Şi dau repede la Parfum. Eh, şoc. Da, şoc: New, dar epuizat.

Aşadar avea dreptate doamna Popescu. Stocul a fost epuizat. În fine. Ar fi trebuit să-mi cam dau eu seama de aseară când băiatul de la Tritonic a adus o mână de Parfumuri. N-am zis nimic. Chiar nimic, dar mi s-a părut cam în neregulă şi m-am întrebat, în sinea mea, mâhnită: De ce, frate? De ce Parfumul nu?

Acum am aflat. Iote de aia.

S-a epuizat. Şi din alea tot un fleac de nouă mii au fost. Fir’ar. Aşteptăm continuarea 😀

Toată lumea munceşte…

Şi să nu ziceţi că încep cu mine şi că iar mă laud sau mai ştiu eu ce, o să încep cu alţii. Şi anume cu doi trăsniţi de sătmăreni care au conceput eu şi au muncit şi au… mă rog… S-au dat cu capul de pereţi, dar eu zic că le-a ieşit. Aşa că Darius şi Trexel acum nu mai sunt Darius şi Trexel pentru că împreună fac HelloSM. Şi dacă vreţi părerea mea, chiar arată bine.

 

Apăi, că nah, e cu apăi. Mai întâi nu uitaţi să cumpăraţi luni „Săptămâna Financiară”. Apoi, că tot cu apoi dar de fapt e cu înainte…

Datorită lui Andrei Crivăţ, again, avem eveniment la Cluj. Am fi avut oricum la Universitate pe comunicare şi media, dar acum avem şi pe LIT că aşa e frumos. O să vă mai bat la cap cu treaba asta, dar înainte de toate să vă explic:

Marţi 25 ora 19 la Irish Pub în salonul de nefumători (asta s-o scrie cu litere mari? Nu contează 😀 ) Lucia Verona, Bogdan Hrib şi subsemnata vă vor vorbi. Vă vor deschide ochii şi vă vor îmbia să citiţi, asta dacă nu vă vor împuşca.

Dar, pentru cei ce vor fi prezenţi vom avea şi un concurs – fireşte că vom explica şi acolo despre ce e vorba, dar încerc să vă conving şi aici – Pe fiecare masă se vor afla nişte flyere cu nişte întrebări, dar şi altele cu nişte surprize. Dar pe noi ne interezează alea cu întrebările. Vă spun eu, momentan alea vă interesează.

Nu sunt întrebări grele şi îs doar trei ca să fie cu noroc. Voi răspundeţi, eu le citesc şi aşa aveţi posibilitatea de-a câştiga. Sigur că voi fi subiectivă şi mă va interesa mai mult umorul decât omorul. Ce puteţi câştiga?

                         

Un „Labirint obligatoriu” – pentru că e obligatoriu şi asta e viaţa 😀 ; Un „Cu sânge rece şi albastru” – şi când zic „Un” mă refer la un roman şi „Un” roman la alegere.

Dar astea nu sunt singurele surprize. Veniţi alături de noi să vorbim despre cărţi, în special de cele din categoria LIT şi în mod deosebit despre „Labirint obligatoriu”. Fireşte, vă aşteptăm cu întrebări. Puteţi să le puneţi pe hârtie şi să tăbărâţi pe noi.

Şi ţinând cont că suntem şi doi oameni ai crime-ului acolo, puteţi avea curiozităţi şi în ceea ce priveşte literatura poliţistă. Aşa că nu fiţi timizi dragi clujeni şi încercaţi să ajungeţi să ne vedeţi. Zău că suntem memorabili şi o să vă ofticaţi dacă nu ajungeţi 😀

Lala vs Anastassia

Vă aduc din nou la cunoştinţă că Lala are o poveste de spus aici. Pentru că nu vreau să uitaţi prea repede. Nici nu trebuie să vă grăbiţi să o citiţi. Episoadele vor fi săptămânale. Aşa că aveţi la dispoziţie o săptămână să tot rumegaţi. Şi aşa cum a făcut Lucia, puteţi veni şi voi cu sfaturi despre ce aţi vrea să se întâmple. Ar fi intresant. Şi promit să şi ţin cont de părerile voastre.

 

Dar să ne întoarcem la ceea ce spuneam în titlu. Şi o să încep cu o întrebare pe care mi-a adresat-o cineva în timp ce, cu emfază (a se citi afectare), povesteam despre „Sărutul Morţii”. Întrebarea sună cam aşa: „De ce Anastassia nu-şi face blog?”. Iar răspunsul e simplu. Ea există deja pe facebook şi va exista mereu acolo, dar blog nu-şi poate face şi asta o să vedeţi doar citind romanul. Nu, nu moare sau moare? Nu ştiu. Dar asasinii guvernamentali nu îşi fac bloguri. Ar fi ciudat. În plus Ana e un personaj ce trece prin viaţa mea acum. Ea nu va mai reveni, sper eu, niciodată. Pentru că trebuie să recunosc că am început să o urăsc. Mai mult, am început să-i dau dreptate Lalei. De când a apărut Anastassia s-au schimbat câteva chestii şi în mine.

Eu cea pragmatică, realistă, raţională etc, am fost învinsă şi încă mai sunt, de un personaj. Un personaj calm, îndrăgostit, aiurit, uman, la dracu’. Aşa că nu-mi mai place personajul ăsta şi o vreau pe Lala înapoi. Lala care apare şi în această carte şi are o sută şi ceva de pagini doar pentru ea. Lala care s-a născut din Ingrid… ehee, aici să vă văd.

Ingrid, o să ziceţi, cine e Ingrid? Ingrid e personajul pe care eu l-am perceput cam 80% a face parte din mine. Nu e personajul meu, ci al Ivonei Boitan din romanul „Cu sânge rece şi albastru”. Ingrid care mi-a dat o stare de bine şi mi-am dorit instantaneu să fiu ca ea. Şi foarte mult timp, în proporţie de 80%, aşa cum am spus, am şi reuşit. Dacă n-aţi citit cartea ar trebui să o faceţi. Ingrid este dragostea vieţii mele 😉 Şi cam aşa s-a născut Lala. Puţin din mine, puţin din Ingrid, puţin din ea, Lala este personajul care mă completează cel mai bine. Pentru că de cele mai multe ori e raţională. Alte ori acţionează la nervi, dar asta fac şi eu. Deci, cum spuneam, ne completăm reciproc foarte bine. Suntem cam pe aceeaşi lungime de unde, iar acolo unde e ea pur şi simplu, fără a avea nici o influenţă de la mine, recunosc că mi-aş dori să fiu şi eu. Adică să fiu întru totul Lala.

Anastassia a apărut ca o nevoie de schimbare. Poate. S-au a apărut din alte raţinuni. Pentru că în primele două începuturi de manuscrise, Anastassia a fost mai mult decât Lala. Dar ceva s-a schimbat, iar Anastassia s-a reinventat. Într-un fel îmi place că am un personaj atât de uman. Cu trăiri atât de intense. Dar problema e că mi le transmite. Şi dacă până acum aveam nevoie de trăirile ei, acum am decis că nu mai am. Că nu mai vreau ca Anastassia să facă parte din personalitatea mea. Anastassia trebuie să facă parte din personalitatea ei. Şi pe mine să mă lase cu Lala, pentru că, de ce să nu recunosc, cam începusem s-o „trădez” pe Iolanda, pentru cea care vrea să fie femeie.

Şi chiar dacă încă mai există Anastassia în gândul meu, Lala primează. Vreau ca Lala să primeze pentru că ea, cel puţin, ştie exact ce vrea, ca şi mine. Pe Anastassia nu te poţi baza, m-am prins eu, e cam instabilă emoţional. Aşa că Lala e viitorul.

Sper ca Anastassia să nu citească postul ăsta. Dar nu prea văd cum ar putea, ţinând cont că e ocupată să treacă nu ştiu ce graniţă 😉

 

Bine, dacă n-aţi înţeles nimic e cu atât mai bine. Nici nu s-a dorit asta 😀

Culta leapşă

Eram datoare cu o leapşă la Lucia. Aşa că iată-mă:

 

– Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă? Din ce carte ai mai multe exemplare ?

 

Cărţile poliţiste sunt mai dese, pentru că autorii de gen se axează pe un personaj şi scriu despre el până se plictisesc. Dar ca să rămân la subiect: Simenon, Doyle şi Aghata Christie

 

– De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat(ă) în secret?

 

Uh, nu mă amorezez de personajele de ficţiune, chiar dacă îmi plac personajele picioarele mele sunt destul de bine înfipte în pământ.

 

– Ce carte ai citit cel mai des ?

 

„Crimă şi pedeapsă”, chiar şi acum aş lua-o de la capăt, dar nu prea mă lasă maldărul de cărţi de la căpătâiul meu.

 

– Care era cartea ta preferată la 10 ani ?

 

Asta o ştiu 😀 „Hoaţă de copii” a lui Adolphe D. Ennery

 

– Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut ?

 

Nu există cărţi proaste doar stiluri diferite.

 

– Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut ?

 

„Cu sânge rece şi albastru” a Ivonei Boitan

 

– Cine crezi cã ar trebui sã câştige premiul Nobel pentru literaturã ?

 

Eu, eu şi iarăşi eu.

 

– Ce carte ţi-ar plăcea sa vezi ecranizată ?

 

Nici una.

 

– Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar ?

 

N-am avut aşa ceva.

 

– Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult ?

 

Există aşa ceva?

 

– Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o ?

 

„În căutarea timpului pierdut”, am citit-o de vreo trei ori până am înţeles-o.

 

–         Preferi autorii francezi sau ruşi ?

 

Şi, şi… cu precădere ruşii

 

– Shakespeare, Milton, sau Chaucer ?

 

Shakespeare

 

– Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii ?

 

Pisica.

 

– Care e romanul tău favorit ?

 

Nu cred că pot avea un roman favorit. Îmi plac prea multe pentru a mă opri la unul singur.

 

– Joci ceva ?

 

Whist.

 

– Povestiri scurte, schiţe ?

 

Da, orice.

 

– Non-ficţiune ?

 

Da.

 

– Ce scriitor crezi că este supraevaluat ?

 

Ei, sunt destui.

 

– Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie ?

 

„Război şi pace” că-i mai groasă.

 

– Şi… acum ce citeşti ?

 

Acum citesc cam cinci cărţi: Gargantua si Pantagruel – Rabelais; Hanul Zburător; Eric – Pratchett (la asta râd mult de tot), şi două poliţiste ale căror titluri nu le reţin pentru că sunt în franceză. Le-am început pe ambele. Deseară vom vedea care din cele cinci învinge 😀

 

Bun, Teo, te rog să mă scapi de leapşa asta. Hai, e şi rândul tău. Omu’ şi tu, doar nu stai degeaba. Vania, te rog, nu mă scoate din minţi… şi ajunge 😛

Tritonic in licee

Mai întâi de toate, ne vedem diseară, la ora 22 pe blogul Luciei pentru a comenta cele două texte de la premiile Lili.

tritonicscoala_boitan

tritonicscoala_suciu

 

 

Pe cinci mai, parcă, e şi rândul meu. Cu toate că nu omor să am un cap mare pe un corp minuscul, dar nici n-am de ales 😀

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

UPDATE: Vaiiiii, sunt idioata: am uitat sa spun ca Vania a inceput campania pe bloguri si Teo a fost cea ce a percutat prima, eu mai la coada 😀

Un top zece

img84

După ce Aspoiu m-a făcut cu ou şi cu oţet, lucru pentru care îi mulţumesc, mă gândeam să vă povestesc, ba nu, să vă recomand câteva cărţi. Un top zece al cărţilor care mi-au plăcut în mod deosebit şi pe care le-am citit anul acesta.

Ok, ar trebui să fac un top cincizeci, dar nu am răbdarea necesară acum şi nici starea de spirit. După şase ore de stat în maşină, abia dacă mai pot gândi altfel decât în viteze. Ceea ce e trist.

1 Încă mi-a rămas sufletul la cartea Ivonei: „Cu sânge rece şi albastru”. Nu pot spune de ce m-a marcat atât de mult, dar nici o altă carte nu a detronat-o până în prezent. Abia aştept a doua carte a Ivonei.

2 Deşi nu se încadrează tocmai la literatură: „Amintiri din portbagaj”, cartea lui Ohanesian, a reuşit să mă facă să o citesc în mai puţin de o zi. Şi chiar mi-a plăcut mai mult decât m-aş fi aşteptat.

3 „Blocul câş”, romanţul lui Liviu Radu, încă mă mai face să zâmbesc. Recunosc, mi-a plăcut mult mai mult decât „Waldemar”. O carte savuroasă cu adevărat. Are totate ingredientele: e uşor de citit, destul de scurtă şi comică. Să nu uităm că e şi fantasy.

4 „Trilogia Abaţiei” a lui Dan Doboş, rămâne şi anul acesta printre favoritele mele. Mai ales auzind că reeditarea la Millennium Press e mult, dar mult mai bună. Deci, de notat, a se pune mâna pe noua ediţie.

5 „Hoţ şi Dragon”, cartea lui Zahn, mi-a lăsat o impresie plăcută, cu toate că nu am vrut cu nici un chip să o citesc. Era ceva ce se punea între mine şi cartea asta. Dar, ca de obicei, când nu îmi doresc să citesc ceva, îmi place.

6 Nu ştiu dacă „Copiii lui Hurin” a lui Tolkien, nu merita un loc mai bun. O carte bună, care lămureşte multe lacune din LOTR, dar, pe de altă parte, e scrisă superb, ca de obicei. Indiferent de ce spun ceilalţi, mie tot îmi place Tolkien. Mi se cam rupe că oamenii s-au săturat de el. Eu nu m-am săturat, mulţumesc!

7 Da, „Brisingr”, adică „Eragon” cartea a treia – Paolini. Da, da, da, ştiu. N-am minte nici cât un copil de zece ani şi tot aşa. De ce tot ţin oamenii să se uşureze în gustul meu, nu pot pricepe. Eragon, recunosc, a început stângaci. Da, foarte, dar ţinând cont că vorbeam, la ora aceea, de un copil de cinsprezece ani, mi s-a părut destul de bine. Şi, a fost din ce în ce mai bine. Unde mai puneţi că povestea chiar e frumoasă. Pe lângă ceea ce spun gurile răutăcioase. A ajuns el să aibă vânzări record? Ei? În cazul ăsta cui îi mai pasă de critici?

8 „New Weird”, da, au fost câteva poveşti care chiar mi-au plăcut. Nu ştiu dacă Robert sau Cristi şi le-au ales pe cele mai mişto, dar clar au fost cele mai, din cele mai. Acum nu pot spune că întreaga carte e în genul meu, dar sunt şi poveşti foarte bune.

9 „Mormintele din Atuan”, cartea Ursulei. K. Le Guin, mi s-a părut cu adevărat genială. Mi-a plăcut mai mult decât mi-aş fi închipuit atunci când am cumpărat-o. Recunosc, chestia asta cu cumpăratul este dintr-un gest reflex. Mda, oare când o să mă opresc?

10 Am încercat mult să-mi dau seama cui i-aş acorda un loc zece în sufletul meu. Pentru că, la drept vorbind, este un top subiectiv, care mi-a umplut mie creierul şi inima, şi nu e obligatoriu să vă placă şi vouă. Aşa că am decis: „Sabia Shannara” a lui Terry Brooks, rămâne în topul meu şi anul acesta. Cu toate că am citit cartea anul trecut, încă mai am în minte imagini ale acelei cărţi. Lucru care, aşa cum mai spuneam, mi se întâmplă rar. Da, un fantasy de excepţie, probabil nu pe placul tuturor pentru că şi ăsta a fost „lovit” de Tolkien.

În topul zece al cărţilor de anul acesta, astea sunt cele mai importante.

Pentru că n-am niciodată prea mult de lucru, îmi notez mereu ce citesc, pentru că la sfârşitul anului vreau să am bilanţul. Cu toate că anul acesta îmi propusesem să număr cărţile pe genuri, desigur, am uitat. Aşa că, până în prezent, de la începutul anului, am terminat un număr de 174 cărţi. Ok, cam atât pentru azi. Mâine poate o să fiu capabilă să postez ceva pentru Cella 😀