Mai şi lansăm

A scris multă lumea, s-a povestit, s-a spus, s-a, s-a… Nu mai am nici răbdarea necesară de-a da linkurile.  Sunt toate pe facebook în grupul „Sărutul Morţii”. Dar să vă povestesc şi eu…

Sărutul Morţii a avut prima lansare la Piteşti – vă anunţ mâine când e cea de la Curtea de Argeş -. Lume multă, câtă frunză, câtă iarbă s-a adunat la Librăria Mea – ceainăria de pe strada Crinului -. Dar pe lângă lume multă şi bună au fost, în afară de mine şi Andra şi patru dintre cei mai mari autori de crime: Lucia Verona, George Arion, Monica Ramirez şi Bogdan Hrib. Ivona Boitan ar fi ajuns şi ea, dar nu s-a mai putut, dar noi ştim că a fost acolo.

Mulţumiri speciale se îndreaptă spre Candice Luana Dragotă şi Simona Ionescu care au venit direct de la Bucureşti pierzându-se puţin prin labirintul piteştean.

Dar a fost o lansare mişto. În aburi de ceai şi cafea lumea s-a strâns. Am vorbit, am avut chiar şi dialog – prea mult şi fără rost pe alocuri – şi am râs pe săturate.

Cred că de mult n-a mai fost o acţiune atât de mişto la Piteşti cu atâţia bucureşteni la prezidiu 😀

Am prezentat fiecare ce am putut şi ne-am văzut de ale noastre. Am şi vândut, am dat şi autografe. Mai mult găsiţi pe la alţii, cum spuneam sunt şi prea obosită şi fără inspiraţie pentru a bate pasul pe loc. Aşa că vă las cu câteva poze şi cu o oarecare promisiune că voi reveni asupra subiectului. Bine, nu sunt convinsă că se va întâmpla, dar vom vedea.

http://www.simonaionescu.ro/?p=3694

http://can-gurul.blogspot.com/2011/05/lansare-de-carte-thriller.html

http://geocer.ro/2011/05/oana-pistolara-si-arion-nostalgicul.html

http://adapavel.wordpress.com/2011/05/06/libraria-mea/

http://emapirciu.blogspot.com/2011/05/lansare-de-lansare.html

http://enache.biz/2011/05/07/sarutul-mortii/

http://www.ziarulargesul.ro/index.php/cultura/oana-stoica-mujea-a-treia-carte-politista.html

http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=22409&Itemid=377

http://ralucanicula.blogspot.com/2011/05/s-lansat-sarutul-mortii.html

http://www.epitesti.ro/stiri/stiri/oana-mujea-si-a-dezvaluitsarutul-mortii.html

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mulţumiri speciale Foto Club Trivale!

 

 

 

Acum să trecem la chestii serioase

Încep prin a vă spune că în curând, adică peste vreo zece minute, clubul va avea o nouă recenzie, de data asta una poliţistă.

Merg mai departe spunându-vă să aruncaţi un ochi la Lucia fix aici şi să vă gândiţi pe cine şi cum propuneţi.

Spun, de asemenea, că susţin mişcarea violet. Mai ştiţi că într-o perioadă mi-a ieşit părul mov 😀 ce s-a mai râs atunci 😆

Şi urmează să vă dau copy/paste un comunicat Tritonic. No, trebuie să trec peste nebunia cu Martin şi să revin pe pământ. Dacă totuşi vreţi să îmi daţi o mână de ajutor, spunându-i lui Aspoiu că poate comenta nestingherit, e un pasaj mai jos din ceea ce se vrea a fi un thriller, adică „Sărutul morţii”. Puteţi comenta textul la modul de ce vă place şi ce nu. Vă jur că e scris de mine. Gata cu joaca.

Vine comunicatul:

 

“Vă invităm în perioada 21-31 ianuarie la „Târgul de carte, muzică, film” de la ExpoMall MegaFun, centru expoziţional amplasat în incinta AFI Palace Cotroceni.

 

Ziua Tritonic – 23 ianuarie 2010

 

Tritonic vă invită la dezbateri şi sesiuni de autografe, alături de autorii noştri, în data de 23 ianuarie, începând cu ora 16.00

 

Ora 16.00: Dezbatere despre tinerii scriitori români cu Adrian Suciu (autor „Sex cu femei”) şi Leonard Ancuţa (autor „Control”)

Ora 17.00: Lansare şi sesiune de autografe CD Mari actori români cu Mircea Albulescu

Ora 18.00: Dezbatere – Romanul poliţist românesc în secolul XXI.

Invitaţi: George Arion (scriitor şi publicist, autor „Detectiv fără voie” şi „Crime sofisticate”), Oana Stoica-Mujea (autoare „Indicii anatomice”), Răzvan Dolea  (jurnalist, istoric şi co-autor „Blestemul manuscrisului”) şi Bogdan Hrib (editor şi scriitor)

 

EXPOMALL MEGAfun, primul spaţiu profesionist dedicat târgurilor, expoziţiilor cu vânzare şi organizării de evenimente de promovare, situat într-un centru comercial şi disponibil pe toată durata anului, îşi va deschide oficial porţile în data de 21 ianuarie 2010 la AFI Palace Cotroceni, cel mai mare şi mai modern mall din România şi din Europa de Est. AFI Palace Cotroceni este situat la intersecţia dintre Str. Vasile Milea şi Bulevardul Timişoara, având o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 76.000 de metri pătraţi.”

 

UPDATE: sa-mi fie ruşine, uitam ce-i mai important, mâine apare în „Curierul zilei” ceva despre mine. Ceva legat de ce veţi citi mai jos. De ce în engleză? Vă povestesc cu altă ocazie 😉 Oricum, îi mulţumesc unei persoane speciale pentru şansă. Aranjarea in pagina arata mult mai bine, dar deh…

 

Written by Oana Stoica-Mujea

Translated by Shauki Al-Gareeb

 

 

Lady Helena

 

 

            Characters: Lady Helena: ex-warrior on the lands of Greece, now arrived on the border between life and death on the banks of the Styx river.

            The feminine spirits’ choir.

 

            The scene: scenery half-illuminated. A fragile bridge crosses the river, and somewhere to the right of the scene there is half of a boat and a dark figure.

 

            First Act: Monologue: Helena stands near the bridge, dressed in man’s clothing, her sword at her girdle and her long loose-flowing hair on her back.

 

HELENA

(Looking to the dark figure)

You have always been ugly at your soul, but the mighty Gods are even uglier. Hear what they say, to tax the death. Like during a lifetime there aren’t enough payments.

(She pulls her sword and looks at it)

 

When you die on the battlefield, no one thinks to let you have a coin. To pass beyond in a dignified way. To be able to pay Charon in a dignified manner. But he, the villain, blinded by the metal shine, no, he does not agrees to cross me beyond without a gift.

 

As I don’t have any gift, because neither have I died dressed in chain mail, nor have I possessed any other precious gems, what does the villain think to ask me for? Precisely the sword which has been useful for me in the battle.

 

Yes, I understand anyone once arrived here would give anything not to struggle between life and death. And death hurts. And when you begin to feel the pain, you realize that being alive you cannot feel deep cut in your arm or a fiery blow.

 

But death hurts much worse. And I understand that when Athene descended telling me that life it’s just another beginning,  trying to persuade me to return again on the Earth. Only that I cannot embrace the life. No, I won’t forever be able to do it. For Charon wants by all means to be paid and he considered to take my sister sword.

 

(She hugs the sword)

I won’t give it, but what does he know? What does he know about this metal coming to me, as a hope in pain. As a sister in happiness. As it fell from the brave’s girdle who attacked us by that time. And as it shone in the light of the mid-day sun, when I picked it yearningly I was only a child by that time, but it, my sister in battle and in life, gave me greater good.

 

How could Charon know, living mainly between shadows and pains, how the attackers came, and how the men ran, oh, those cowards, leaving us behind to defend ourselves. And then, as cut loose by the Gods, it fell near my feet and the sad and his empty sword adopted me.

Whom did I have in this world? My father, definitely not, certainly not he who had fallen in the battle right before the servants and my elder brothers tailed off. Just an old woman. My mother, who looked at me terrified. And what could I have done? I picked it up, I looked at it and I loved it the way it loved me too. Oh, how faithful it has been to me! Together, we have never lost any battle, and many have tried to kill us.

 

(She puts the sword back in its scabbard)

Well, Athene asked me, as ironical as she could be, than how could I die? It’s hard to remember when Styx river threatens you with its terror. But I know everything as it happened yesterday. Was it yesterday? I don’t think so. I have been waiting here for much too long time for only one day to have passed. And yet, time does not pass here. It only stays and penetrates your soul, spies you and gives you that kind of pains which you cannot feel them on the Earth. And yet, I know. I have been betrayed. And I have died far away from my home. Away from those being near me both in life and in war. And all these because of a poison and a servant who must have been felt threatened.

 

Threatened by whom? Still the Gods may the fire burn them! Villains who stay hidden in their shadow. Athene, I think, must have cursed me when I gave birth to a baby. For she wanted greatness and we, the women, to fight on her behalf.

 

I told the servant that I would give him my son to take care of him when I would go to fight or when I should work using my arms. But she, the Goddess of Vanity, sneaked in the poor fool’s mind and told him that she cursed me. She did cursed me, but look I died right before her words fulfilled.

 

My servant, the poor fool, he did believed what he was told. Athene must have told him that my son would kill me, that boxes full of gold lay in the dungeon which I had filled with armours and if he ran in the world with my baby, anything which I had ever possessed would belong to him when the curse would be fulfilled.

 

But the poor fool, in his poor thinking, what did he think? To kill me in order to get my estate why would he wait for the curse to fulfill? Therefore, he drew me in the trap, away from my home, in a desert field, uncultivated by anyone. The poison, I think, must have been put in my water, and so I have found my humanly end.

 

As if it matters anymore.

 

But when you are given to suffer, you do it till the end. For even in this world I cannot find relief. Charon even yelled at me: “If you don’t pay me, you shall feel the greatest pain. Because the bank of the river is for those who are half-dead. And you shall feel both the stabbing of the living and of those who do not live their lives any longer.” And then, the shameless, the bastard of the great Gods, thrown here in forgetting, what did he think? To ask me for my sword. But how could he understand, he, a poor shadow of a godly offspring. A mistake born from hatred, brought on Earth between the shadows. Only that metal tinkling and its vivant shining makes him startle.

 

And now the fool waits in his shadow cone. I might give up. But I won’t. Finally, I’m sure, someone may find my abandoned body. And maybe a mercy person would give me coin to leave for the new life.

 

(She walks irritated on the bank).

Oh, what pain. All come and go, then he comes back and casts glances at me. And I have the impression that he smiles somberly from under his black hood for rain. This pain… The madness which ripens in my mind.

 

(She jerks abruptly)

Oh, and now I have visions. I see skeleton-like riders coming on their black horses which throw flames from their nostrils and surround me. I shall not give up! No, I shall not give you my sword! Don’t try to steal it from me. I shall fight as I have never fought during the time. And I will die endlessly if it is necessary, the same way, with my sword in my hand. Actually, at my girdle. But it shall not leave me. Is all I have got from the life I had. It is everything that binds me to the Earth. To kindness, friendship and the tears which I allowed to pour on its metal.

 

(She falls on her knees. A figure dressed in black approaches the bank and climbs in the boat)

Oh, he laughs at me again. Soul after soul begins its new life. And I stay here.

 

(She stands up. Stoutly)

I shall not give up. It is it that I believe in my sword that I wear at my girdle. In the end you will ask me to leave this bank, you godly spoiled child! And then, in my madness, I shall not feel the desire to leave it. If I face greater pains, how many could touch me?

 

(She laughs madly)

Pain, madness, hear what he says. As if I didn’t have them on Earth. Pains and madness saw me off to the truth. And it is only then when you see clearly through the smoke curtain offered by the Gods. It is then when the pain knees you and the madness raises above all.

 

Though it is only this way, I tell you, you shall open your eyes. And the truth. Oh, the truth… Where is it hiding now?

 

(Something is falling down. Helena looks to the that spot)

It seems to be a parchment.

 

(She approaches and picks up an old paper having a coin tied on its end)

What a strange thing. It seems to be a note. But for whom? And how could it get here? And this coin?

 

(She holds it tight in her palm and looks around)

No, it is not fair to steal it. It might not belong to me. Maybe it is not mine. Shall I read the note? I am not in the mood. Who would write me on this forgiven land between the two worlds?

 

Or shall I dare? Maybe I should. To cast just a glance. If it is not for me, I shall seal it back and leave it where I have found it. I won’t make a big harm. Just to peep a little.

 

(She unfolds the paper and begins to read. In the beginning voicelessly, and going on louder and louder)

“Dead Helena…” it seems to be for me. Still, there are too many Helena born in the world. And yet I shall read till I can realize something. “I see you and deplore your unfair destiny…” Oh, destiny. It seems to be for me. But it is not only me having this destiny. “As an old servant, but more as a God, I admit that I was wrong when I agreed to be part in Athene’s deed. Now, with my eyes in tears, I sent you the coin which will bring you to the most beloved river. Start then to Lethe, the river of forgetting and complete beginning. Accept this new life gift and go with your sword to rest.” Shall I dare to believe that it belongs to me?

 

(She looks again around her)

But there is no one around and Charon is not back.

           

(She raises the coin to be seen by Charon)

Here, you villain child of the shadow, of the death and pain, this is your payment. You shall carry me to Lethe, otherwise if I approach I shall tear your head of your body and throw it into the Styx for all those tormented by you and captured in black waves to enjoy the revenge.

 

(The boat approaches the bank. Helena climbs in)

Yes, let’s go. Here is your payment, and do not dare to look at me. My new life begins, and this, my old sword, shall be always with me.

 

THE FEMININE SPIRITS’ CHOIR

 

And so, poor Helena, carried through pain,

begins a new life in the forgetting desire.

She by herself fought against the time ghosts.

She by herself defended her people and her children.

And now, after a century, she found relief.

Life begins right now. Long live forever the mighty Helena!

            May she live!

            (The darkness falls on the scene. The curtain drops)

Am zis că o să dorm

Dar nu am dormit… Am stat de vorbă cu Florina din Baia Mare pe mess. Asta un timp. – Vă voi povesti despre tinerii din Baia Mare, absolut fantastici, dar maine -. Apoi am zis că mă bag la somn, dar am păţit ca în prima noapte la Satu Mare când am adormit la şase dimineaţa – vorbim şi despre asta, tot mâine – sper doar ca pe la un două, măcar, să adorm.

Sunt foarte obosită şi incoerentă, dar şi foarte fericită. Dacă greşesc, azi vă rog să mă iertaţi, dar sunt prea „isterică” pentru a nu scrie ceva.

Sigur, eu nu mai am ce să spun despre evenimentele de la Piteşti. Aşa că le mulţumesc bloggerilor pentru tot. Au fost minunaţi de-a dreptul. Dumis a avut rol de organizator al bloggerilor. Mă rog, ne-am înţeles başca. I-am spus să facă afiş cu bloggeri şi el a făcut afişe cu mine şi cu Luis Miguel Rocha. Când ne-om înţelege şi noi ca doi oameni ce suntem? A? 😀 Oricum, Dumis a scris aici. Geocer… o Doamne, a scris aici şi aici. Cangurul şi el. Am văzut şi tufişul trimis de Ioana 😉 Pe Raluca am lăsat-o mai la coadă pentru că aşa am vrut 😛 Îi mulţumesc pentru youtube şi îmi permit să le fur. Dar îi mulţumesc şi pentru prezenţă, atât ei cât şi Emei (Imaginea Lalei – vom avea poster la târg). Aaaaaa, era să-l uit pe Mişu. Mă, nu da 😀

Pentru ceea ce s-a întâmplat în Piteşti le mulţumesc şi ziariştilor: Jean Dumitraşcu, se ştie, e preferatul meu şi indiferent că va fi sau nu la o lansare de-a mea, eu tot îi voi mulţumi pentru că a fost primul om, după Dinu Virgil Ureche, care a crezut în mine. Dar şi scriitorului Marin Ioniţă care ne-a onorat cu prezenţa.

Şi lui Mihai Pripas care îmi e prieten îi mulţumesc din suflet. De asemenea trebuie să îi mulţumesc lui Gabriel Lixandru de la Argeşul – nu ştiu dacă a fost sau nu, dar nu are nici o importanţă. Celor de la Time4News, desigur, nu o pot uita pe Cristina Munteanu de la Antena 1 Piteşti care mi-a fost mereu alături. Celor de la Curierul pentru că au dat curs invitaţiei mele. Celor de la Top – aici chiar nu mă aşteptam, datorită problemelor nedrepte pe care le au. Celor de la Piteşteanul şi Epiteşti. Şi o s-o ţin aşa vreo săptămână.

Dar cei doi coordonatori ai proiectului, desigur, au fost Denisa Popescu, marea noastră poetă care e şi exagerat de frumoasă şi domnului director Sechelarie.

Lansarea de la Piteşti a fost triplă – a, da, Cangurul a exagerat, Bogdan a zis că sunt printre cei bine vânduţi, că altfel îi fac concurenţă 😀 Cum spuneam, au lansat Luis Miguel Rocha, Bogdan Hrib şi eu. Acum mă apuc să citesc cartea lui Bogdan, dacă tot nu pot dormi – atenţie, voi avea concurs cu Somalia lui Bogdan cu autografe 😉

Haideţi că aveţi materiale de la Piteşti, nu vă mai plictisesc. Despre Crina, Darius, Luis (din nou), Bogdan, Corina Şandor, dar în special despre tinerii din Baia Mare, mâine. Mâine când o să am timp 😛

Şi celor de la 24 de minute le mulţumesc pentru „omul zilei”, dar aici chiar cred că e exagerat. Nu sunt aşa ceva nici într-un minut, sigur, Bogdan e.

La final, dar nu pentru că sunt codaşi, le mulţumesc tuturor celor ce mi-au ţinut pumnii. Acum chiar că i-au avut strânşi 😀

Dacă am uitat pe cineva, vă rog să mă trageţi de urechi!

Ăăă…

Am atâtea de spus că nu prea ştiu cu ce să încep.

 UPDATE DE INCEPUT: CONCURS CU REGINE LA DUMIS, DOAR PENTRU PITESTENI

Bine o să încep cu o primă reacţie a vizitei Corinei. Adică prima online, în Piteşti chestia cu ziarul şi onlineul e mai grea.

Ca să nu rămân mai prejos, citiţi şi interviul pe care l-am dat pentru Ele.ro şi dacă tot sunteţi acolo participaţi şi la concursul Tritonic.

 

Ar fi trebuit să vă spun că din Iaşi m-am ales cu zece volume Zelazny, cu peste douăzeci semne de carte – când mi-a fost mie jenă să mai substrag, i-am trimis pe Xreder şi pe Bogdan 😀 – şi cu o carte din colecţia Crime Scene, încă n-am apucat să văd ce carte e. No, multe mai vreţi de la mine. Normal, am cumpărat şi de la concurenţă. Hei, cu mine nu sunt în concurenţă. Oricum, pe Rao m-am enervat că nu aveau la vânzare „Împăratul de purprură”, dar Corint a avut la vânzare „Mort de-a binelea”, volumul V din seria „Vampirii sudului” sau „Trueblood” a lui Charlaine Harris, carte pe care am terminat-o aseară. O să vă spun eu zilele astea despre ea. Oh, da, să nu uit, pe Zelazny mai am să dau două sticle de vin, una am dat-o la Iaşi. Şi uite aşa eu tot datoare mă trezesc.

 

Mâine şi poimâine, desigur, alţi doi mari autori români se vor afla în licee. Dar pentru asta aruncaţi un ochi pe afişe. Doar nu vreţi să scriu eu tot, nu de alta, dar nu mai am litere.

Joi, 14 mai, la Muzeul Bucureştiului, o lansare cu multe surprize chiar şi pentru autor. Da, Emil habar nu are ce îl aşteaptă, şi mă oftic că nu pot fi acolo. Aşa că la ora 18 ar trebui să vedeţi cum se lansează „3 cu ghinion”. Vă promit că o să fie senzaţional, aşa că măcar voi cei din Bucureşti nu rataţi marea lansare.

Cât despre mine… mi s-a spus să mă odihnesc până pe 17 iunie că mă aşteaptă zile grele. Dar cum să mă odihnesc când eu încă lucrez la „Indicii anatomice”. Se pare că domnii au uitat complet că mi-au spus să termin până miercuri. Parcă nu am vorbi cu toţii aceeaşi limbă 😀

 

Câteva poze de la Iaşi le puteţi vedea pe Dinastii. Sunt acolo de vineri. Ar trebui să o vedeţi măcar pe Andreea, că tare mândră era de distinsa diplomă 😉

 

No, şi ca să fie treaba dusă până la capăt, cu un simplu click pe poză, puteţi comanda Reginele II. Pe coperta patru îi veţi întâlni pe Crina şi Răzvan Dolea, undeva pitit zice ceva şi Bogdan.

Dacă v-am înnebunit cu editurile şi cărţile, o să vă spun că îmi vine să mă duc la plajă, dar nu în Piteşti. Mă duce şi pe mine cineva la mare? Nu săriţi toţi, că nu mă pot împărţi în zece 😀

Cred că v-am spus esenţialul. Mâine vom onora o leapşă sau diseară, depinde cum ajung din plimbări.

O altfel de relatare

Mulţumesc, Crina!

 

A început cu o invitaţie şi o bătaie de inimă. Mult prea sulfetista Crina s-a gândit să mă lanseze – desigur, mi-a lăudat şi continuările lui Bogdan :D.

Crina e prea doamnă pentru vremurile astea. Nu am cum să nu îi rămân veşnic recunoscătoare. S-a ocupat de fiecare detaliu al lansării şi a ieşit minunat de bine. Mai bine decât minunat. Trebuie să spun că mai era nevoie de o Regină, şi cu toate astea nu au mai fost. Blesteme şi Regine, toate se vândură. Sigur, s-au vândut şi multe din celelalte titluri ale editurii.  

Pe Crina o s-o tot laud, aşa că o las puţin acum şi vă voi povesti şi altceva 😀

După minunata lansare, despre care am povestit aici, am plecat spre Chinezu, acolo unde se lansa cu fast Sportlocal. După cum se vede drumul a fost greu, iar fulgii de zăpadă păreau a fi pietre.

 

 

 

Am luat toată gaşca: Bogdan Hrib, Tritonicul Sorin, Xrederul Sorin, Marian (soţul Crinei) şi ne-am dus să fim alături de Chinezu şi Adina (minunată soţie de Chinez cu clop). Ne-am simţit mai mult decât bine. Oricum am stat din bar în bar şi din restaurant în restaurant 😀 Am avut şi laptopuri la dispoziţie pentru a intra pe minunatul site sportiv – recunosc, în viteză ne-am verificat şi blogurile 😀

Păcat doar că cei doi chinezi (soţ şi soţie) au plecat aşa de repede.

Totul a decurs minunat pentru toată lumea, şi încă o dată mulţumiri Crinei 😉

 

Ce am mai aflat în acest scurt turneu:

Crina are un soţ minunat. Are un râs de-a dreptul bestial, se vede că ori râde, ori nu râde. Bogdan Hrib este cel mai mare domn pe care l-am cunoscut. Ehe, aveam eu bănuiala asta dinainte, dar deh, ştiţi cum sunt oamenii şi încearcă să-ţi schimbe părerea. Noi ne-am simţit super alături de tritonici, chiar sunt nişte oameni deosebiţi şi poţi discuta orice cu ei. Totul a fost bestial. Mai bine decât mă aşteptam să fie. Minunat, minunat, minunat!!! Se vede, da, că sunt încântată? În plus, trebuie să recunosc că eu aşa mi-am imaginat întotdeauna că ar trebui să fie relaţia dintre editor şi scriitor, adică aşa cum e acum.

Cu poveşti o să revin, dar acum oboseala m-a răpus. Mulţumiri pentru cuvintele frumoase domnului Chinez, domnului Darius şi lui Horia. Mulţumiri pentru trandafiri lui Trexel şi Cellei – Cella, mă bucur tare mult că am reuşit să ne vedem. Mulţumiri şi Corinei, care ne-a sunat să vadă cum au mers lucrurile – mare doamnă!!! Mulţumiri şi lui Vania pentru deplasare.

Desigur, le mulţumesc bloggerilor sătmăreni şi piteşteni: Ema, Dumis, Killer etc… Dar, în special aş vrea să le mulţumesc ziariştilor sătmăreni şi piteşteni: Gazeta de Nord Vest şi Nord Vest TV, Argeşul, Curierul şi Jurnalul de Argeş, dar şi celorlalte ziare sătmărene şi orădene.

A fost un turneu frumos. Voi avea şi alte surprize, dar cu rândul 😀

 

P.S Mai multe foto aici