5520

Da, e numărul de cuvinte scrise azi. Da, doar la „Parfumul văduvei negre”. Cu „Sărutul Morţii” oscilez. Tot cum am oscilat şi cu Parfumul vreo trei săptămâni. Adică am scris, am şters jumătate. Am scris, am şters un sfert, am scris şi până la urmă am şters tot şi am luat-o de la zero. Nu, nu sunt indecisă, doar că mi s-a părut mai bună ideea de pe urmă. Mai sadică, mai realistă, cu mai mulţi „mai”. Da, e mai multă acţiune. Prea puţin timp de gândit, prea puţin timp pentru a salva trei vieţi. Aveam nevoie de ceva care să mă bage în priză. Şi iată, am găsit formula magică. Momentan. Pentru că şi „Sărutul Morţii” îmi place la fel de mult. Ba mai mult, vreau să le termin pe amândouă până în martie. Aşa că nu strigaţi după mine. Sunt mută, surdă şi concentrată. Bine, eu sper să-mi şi revin până la urmă. Să nu uităm totuşi că sunt un om normal atunci când nu o iau razna 😀

 

UPDATE: Noua mea obsesie atasata celei vechi 😀