Un top zece

img84

După ce Aspoiu m-a făcut cu ou şi cu oţet, lucru pentru care îi mulţumesc, mă gândeam să vă povestesc, ba nu, să vă recomand câteva cărţi. Un top zece al cărţilor care mi-au plăcut în mod deosebit şi pe care le-am citit anul acesta.

Ok, ar trebui să fac un top cincizeci, dar nu am răbdarea necesară acum şi nici starea de spirit. După şase ore de stat în maşină, abia dacă mai pot gândi altfel decât în viteze. Ceea ce e trist.

1 Încă mi-a rămas sufletul la cartea Ivonei: „Cu sânge rece şi albastru”. Nu pot spune de ce m-a marcat atât de mult, dar nici o altă carte nu a detronat-o până în prezent. Abia aştept a doua carte a Ivonei.

2 Deşi nu se încadrează tocmai la literatură: „Amintiri din portbagaj”, cartea lui Ohanesian, a reuşit să mă facă să o citesc în mai puţin de o zi. Şi chiar mi-a plăcut mai mult decât m-aş fi aşteptat.

3 „Blocul câş”, romanţul lui Liviu Radu, încă mă mai face să zâmbesc. Recunosc, mi-a plăcut mult mai mult decât „Waldemar”. O carte savuroasă cu adevărat. Are totate ingredientele: e uşor de citit, destul de scurtă şi comică. Să nu uităm că e şi fantasy.

4 „Trilogia Abaţiei” a lui Dan Doboş, rămâne şi anul acesta printre favoritele mele. Mai ales auzind că reeditarea la Millennium Press e mult, dar mult mai bună. Deci, de notat, a se pune mâna pe noua ediţie.

5 „Hoţ şi Dragon”, cartea lui Zahn, mi-a lăsat o impresie plăcută, cu toate că nu am vrut cu nici un chip să o citesc. Era ceva ce se punea între mine şi cartea asta. Dar, ca de obicei, când nu îmi doresc să citesc ceva, îmi place.

6 Nu ştiu dacă „Copiii lui Hurin” a lui Tolkien, nu merita un loc mai bun. O carte bună, care lămureşte multe lacune din LOTR, dar, pe de altă parte, e scrisă superb, ca de obicei. Indiferent de ce spun ceilalţi, mie tot îmi place Tolkien. Mi se cam rupe că oamenii s-au săturat de el. Eu nu m-am săturat, mulţumesc!

7 Da, „Brisingr”, adică „Eragon” cartea a treia – Paolini. Da, da, da, ştiu. N-am minte nici cât un copil de zece ani şi tot aşa. De ce tot ţin oamenii să se uşureze în gustul meu, nu pot pricepe. Eragon, recunosc, a început stângaci. Da, foarte, dar ţinând cont că vorbeam, la ora aceea, de un copil de cinsprezece ani, mi s-a părut destul de bine. Şi, a fost din ce în ce mai bine. Unde mai puneţi că povestea chiar e frumoasă. Pe lângă ceea ce spun gurile răutăcioase. A ajuns el să aibă vânzări record? Ei? În cazul ăsta cui îi mai pasă de critici?

8 „New Weird”, da, au fost câteva poveşti care chiar mi-au plăcut. Nu ştiu dacă Robert sau Cristi şi le-au ales pe cele mai mişto, dar clar au fost cele mai, din cele mai. Acum nu pot spune că întreaga carte e în genul meu, dar sunt şi poveşti foarte bune.

9 „Mormintele din Atuan”, cartea Ursulei. K. Le Guin, mi s-a părut cu adevărat genială. Mi-a plăcut mai mult decât mi-aş fi închipuit atunci când am cumpărat-o. Recunosc, chestia asta cu cumpăratul este dintr-un gest reflex. Mda, oare când o să mă opresc?

10 Am încercat mult să-mi dau seama cui i-aş acorda un loc zece în sufletul meu. Pentru că, la drept vorbind, este un top subiectiv, care mi-a umplut mie creierul şi inima, şi nu e obligatoriu să vă placă şi vouă. Aşa că am decis: „Sabia Shannara” a lui Terry Brooks, rămâne în topul meu şi anul acesta. Cu toate că am citit cartea anul trecut, încă mai am în minte imagini ale acelei cărţi. Lucru care, aşa cum mai spuneam, mi se întâmplă rar. Da, un fantasy de excepţie, probabil nu pe placul tuturor pentru că şi ăsta a fost „lovit” de Tolkien.

În topul zece al cărţilor de anul acesta, astea sunt cele mai importante.

Pentru că n-am niciodată prea mult de lucru, îmi notez mereu ce citesc, pentru că la sfârşitul anului vreau să am bilanţul. Cu toate că anul acesta îmi propusesem să număr cărţile pe genuri, desigur, am uitat. Aşa că, până în prezent, de la începutul anului, am terminat un număr de 174 cărţi. Ok, cam atât pentru azi. Mâine poate o să fiu capabilă să postez ceva pentru Cella 😀

Ce culise?

oana2

Furat de la Isabelle

Am încărcător, dar poze tot nu am. Ftp-ul merge de se duce (adică legătura la net e proastă), aşa că mai aşteptaţi filmuleţul de la Bruja. Dar, din moment ce Spedy a fost mai rapid şi a şi postat pe blogul fiului, ei bine, puteţi vedea aici cum a mers. Poze… rămâne cum am stabilit, adică nu. Până ajung acasă mai e puţin, aşa că puteţi aştepta. Ce să fac? Nu mă aşteptam să plecăm aşa pe fugă.

Crina tot vrea să afle din culise. Hehe, poveste lungă.

Am pornit din Piteşti în jurul orei 14 şi ceva. Până ne-am luat cafea, până ne-am mai perindat, timpul a trecut. Am ajuns în Bucureşti bine, adică pe la 15:30. Dar, ţinând cont că vorbim despre Bucureşti şi traficul e aşa cum e, ei bine, se ştie, era cât pe aici să întârzii. Am ajuns la Romexpo la 17 fără două minute. Până am găsit standul, şi am sunat-o pe Isabelle de zece ori, au mai trecut vreo cinci minute – îmi pare rău că nu vă pot arăta floarea. Oricum, Mirela a amânat lansarea până la 17 şi un sfert. Inteligentă mişcare. Altfel… uhhh. Cu picioarele tremurânde şi înfrigurată toată, am ajuns. Oamenii, normal, au ajuns înaintea mea. Deh, sunt vedetă, mă las aşteptată 😆 Lansarea a început. Am vorbit, am dat autografe şi, mai târziu, m-am trezit că unii ştiau că lansarea e la 17:30, iar alţii ştiau chiar de 18. Fiecare cum a prins informaţia. Adevărul e că şi eu am fost debusolată un timp. Pentru că nu eram sigură la ce oră mai e.

Una peste alta a ieşit bine. Cel mai mult mi-a plăcut că unui domn a trebuit să-i dau autograf pe vreo şase cărţi. Una pentru X, alta pentru Y etc 😛 Se făcuse coadă. Parcă vindeam pâine. A fost bine. M-am simţit bine. Şi m-am bucurat enorm să-l văd pe Spedy acolo. Serios, nu mă aşteptam. Adică asta da surpriză. Desigur, surprize au mai fost şi la ora 18, când s-au mai strâns câţiva, crezând că atunci e lansarea. M-au găsit la cafea în compania selectă a lui Horia, Mike şi Isabelle.

Seara ne-am destrăbălat puţin. Acum, cum să spun… sau… să nu spun?! Dilemă sau trilemă. Bogdan Hrib, Mirela şi Carmen nu au venit. Păcat! Mi-a părut rău. Dar am ameninţat că îi dau în gât pe cei ce nu vor veni. Iote că am făcut-o. Aşa că am luat masa cu „concurenţa” 😀 Aşa îmi place mie să-l enervez pe Horia.

Acum, la drept vorbind, nu ştiu cât de reuşită a fost lansarea. Dar eu ştiu că m-am simţit bine. Ştiu că mi-a făcut plăcere să stau la „bârfă” cu Horia şi cu Mike. A fost super. M-am simţit excelent şi doar pentru asta şi a meritat pe deplin.

În plus, mi-ar fi plăcut să mai stea şi Isabelle, dar pe ea am înţeles-o. Oricum nu scapă. Data viitoare e musai să bem o cafea liniştite. Ne tot chinuim de la Bruxelles să facem treaba asta, dar cumva nu ne iese. Ne va ieşi. Bine, într-un final, mama şi Isabelle au ajuns cele mai bune prietene. Ce mă enervează mama aia 😀

Mai mult nu ştiu ce să vă spun. Îi mai las şi pe cei care au fost acolo să spună ce au simţit. Am ajuns la lansare fără discurs, fără să ştiu ce va fi şi cum. Oricum, Mirela m-a scos. Iar Horia a vorbit prea frumos, oare de ce? Care e interesul?! 😆 Ştiu, vrea neapărat să mă ducă la Satu Mare şi să mă facă de băcănie.

Îmi pare rău că nu am fost şi vineri, la lansările Millennium şi Tritonoc. În special îmi pare rău că nu am autograf de la Liviu Radu ( nu Liciu, aşa cum a scris JN 😀 ) şi de la Dan Doboş. Dar o da Dumnezeu până la urmă. Vreauuuuuuuu autografeeeeeee! Ok, bănuiesc că s-a reţinut.

Trebuie să le mulţumesc tritonicilor pentru că s-au îngrijit de cartea mea. Între ei e greu să nu te simţi ca o vedetă. Îşi fac scriitorii să se simtă speciali, iar eu m-am simţit. Cel mai mult, pe lângă X, m-au impresionat Carmen şi Mirela, care au stat la coadă pentru autograf. Serios, au fost minunate. Nici nu aş putea să le mulţumesc suficient, pentru că nu aş avea toate cuvintele. De Horia şi Mike ce să mai zic? Au fost de nota zece.

Îl aşteptam şi pe Bebe, ba chiar avem şi o invitaţie pentru el la masa de după. Dar nu a fost să fie. Bebe, Voicunike, sper că v-aţi luat cărţile şi sper că nu le-aţi plătit, pentru că au fost achitate de mine 😉

Acum vă las. Aici a început să ningă. Am şi o pisică care îmi bagă ghearele în picioare, aşa că trebuie să mă îngrijesc de ea. Sigur, sigur, luni, „Dinastiile”, va avea propriul blog 😀 Vă mulţumesc tuturor! Am cei mai deştepţi şi cei mai de calitate cititori. Sukărit, şi mie îmi era dor de tine 🙂