Câteva vorbe şi o leapşă culturală…

Pe Club aveţi o mică prezentare a lui „Dorian Gray”, da „Portretul lui Dorian Gray”, carte scrisă de Wilde.

Dacă mă mai întreabă cineva de ce recitesc, again, „Infernul” lui Dante răspunsul îl are public: pentru că vreau să ştiu exact unde ajung, fără ocolişuri. Ar fi bine să îl citiţi şi voi, s-ar putea să vă intereseze. Despre operele lui Platon n-am să vă povestesc acum. Mă gândesc că e destul de greu să le recenzez, dar găsesc eu o soluţie. Oricum, şi astea ar trebui citite, încă sunt actuale. Vă garantez. Iar puţină gândire filozofică nu strică. Cel puţin n-au cum să vă bage mai rău în depresie. Aaa, scuze, eu eram aia cu depresia. Voi, ca să ajungeţi depresivi, vă rog citiţi „Infernul” sau recitiţi-l.

 

Şi acum leapşa.

E a doua leapşă pe care mi-o dă Daniela. Prima oară m-am fofilat. Acum nu mai pot, dar îmi şi place aşa că nici nu mai vreau să o fac. Să începem:

 

1 Citatul tău preferat dintr-o poezie a lui Eminescu:

Ei, hai, că am tot zis care e poezia mea preferată, doar că o prefer cu totul, nu la citat. Dar o să încerc cu două strofe, fie: „Amorul unei marmure”

 

Căci te iubesc copilă, ca zeul nemurirea,

Ca preotul altarul, ca spaima un azil;

Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,

Ca visul pe-un copil.

 

Şi pasu-n urmă-ţi zboară c-o tainică mâine,

Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit,

Cu fruntea-nvineţită, cu faţa cenuşie

Icoana ce-a iubit.

 

2 Poeţii preferaţi de naţionalitate română:

 

Minulescu

Coşbuc

Eminescu

 

3 Poeţii preferaţi de naţionalitate străină:

 

Poe

Baudelaire

(Or mai fi dar nu mi-i amintesc acum)

 

4 Poeţi contemporani:

Răzvan Dolea

George Arion

Adrian Suciu

Şi mulţi alţii…

 

5 Scriitori preferaţi

Wilde

Poe

Cervantes

Dante

Şi mulţiiiiiiiiiiii……

 

6 Scriitori contemporani

Oh, cât de mulţi sunt:

Lucia Verona

George Arion

Bogdan Hrib (Somalia a fost chiar bestială)

Ivona Boitan

Ioan Sorin Usca

Constantin Stanoiu…

Şi mai sunt…

 

7 Ultima piesă de teatru văzută

„Lady Capuletti”

 

8 Ultimul spectacol de opereta vazut

„Voievodul ţiganilor”

 

9 Cărţi preferate

La asta chiar nu pot să răspund pentru că depinde mult de starea de spirit. Dar „Infernul” rămâne printre primele. Nu întreaga „Divina comedie”, ca să ne înţelegem.

 

10 Cu ce scriitori, dacă ar trăi azi, ţi-ai dori să fii prieten

Cu Dante şi Wilde.

 

11 Ce carte scrisă deja ţi-ar fi plăcut să fie scrisă de tine şi de ce

Ei na, sunt prea arogantă ca să-mi doresc aşa ceva.

 

Şi cam atât. M-am gândit bine şi dau leapşa mai departe în lumea spiritualităţii şi cea a poeziei: Vania, na, să te saturi 😀 ; Cella, te rog, sunt sigură că e pe gustul tău.

Am nevoie

rousseau

Dădaca pisicii, când a decis că vrea să dea la facultatea de Jurnalism, automat, s-a gândit că eu voi fi ce o va ajuta. Desigur, eu nu am fost la curent cu planurile ei, dar Dumnezeu ştie cum, m-a convins că asta îmi doresc. Aşa că stai şi explică, şi explică şi încearcă să-ţi aminteşti, asta după trei zile de nesomn. Logic, ca orice student sârguincios, s-a prins şi ea cu două zile înainte de examen că trebuie.

Când am ajuns la Ferdinand de Saussure, mi-au dat lacrimile. Doamne, omul ăsta mă urmăreşte, şi aş fi pariat pe toată averea mea că a murit în 1913. Am învăţat la semnificat şi semnificant de mi-a venit rău. Asta am început-o după vremea când eram la Română-Franceză şi nu s-a terminat nici la Jurnalism. Mulţumesc electronicii că m-a salvat. Bine, autorul în sine nu are nici o vină. La un moment dat am început să-l ador pe el şi să-l urăsc pe Eco. Ăla ce se bagă în jurnalism? Să-şi vadă de treaba lui că şi-o face foarte bine. Să lase teoriile. 😀

Şi atunci când simţi că mori de oboseală ţi se întâmplă să ai şi cele mai puternice amintiri. Şi aşa, aproape adormită, cu capul sprijinit de-o mână, mi l-am amintit pe J.J Rousseau. La Română-Franceză, ba nu, la Franceză, am fost obligată să îi citesc „Confesiunile”, da, în limba natală ca să pricep mai bine. Nu am avut la început nici o atragere faţă de acest domn, dar „Confesiunile” m-au prins. Nu am mai privit cartea ca pe un element de studiu, ci am intrat în atmosferă. Tare rău mi-a părut pentru el. Şi pentru a sa „Beatrice”. Până la urmă, dacă te gândeşti la Dante, cred că toţi marii scriitori au avut o „Beatrice” pe care s-o poarte în minte. Aşa am ajuns la concluzia că am nevoie şi eu de una. Da, o „Beatrice” nu un … S-a înţeles da?

Uite că viaţa lui Balzac nu m-a pasionat niciodată. Pentru mine a fost un domn respectabil, care a scris o carte frumoasă, restul nu mi-au plăcut. Dar nu e vina lui, nu cred că e nici a mea. E ceva între noi ce nu se leagă. Nu există acea chimie. Şi ai zice că ne leagă, ţinând cont că suntem născuţi în aceeaşi zi. Am vrut să fie autorul meu preferat, dar nu am reuşit să-mi calc pe inimă.

Oricum, după ce am reuşit să dorm trei ore, pentru a recupera trei zile, m-am gândit că, dacă doriţi, dar nu toţi deodată, puteţi să-mi faceţi cadou o Biblie. Credeţi sau nu, a mea a fost furată. Nu pot să-mi dau seama ce smintit ar fura o Biblie, dar nebuni îs mulţi pe lume. Aşadar, am nevoie de o „Beatrice” şi de o Biblie. Se oferă cineva?