De suflet

Următoarele două cărţi, sunt, aproape, peste tot unde mă duc eu. Adică la nivel de casă. Unde scriu, unde citesc, unde-mi notez. Nu pot trăi fără ele.

 

Kant şi a lui „Critica facultăţilor de judecare”

 

 

 

 

 

Sturat Kelly cu a lui „Cartea cărţilor pierdute”

 

 

 

 

 

 

Se ştie că sunt obsedată de semnele de carte, sunt mai multe, dar unele erau prin cărţi.

 

 

 

 

 

Acestea sunt cărţile fără de care nu pot sta în casă. Mă rog, puteţi s-o scoateţi pe „Anna Karenina” din context, fără ea pot trăi şi încă bine.

 

 

 

 

 

 

Raftul cu Dostoievski e mai plin, dar unele din ele zăceau la capul meu. Acum şi-au reluat locul, după ce am notat ce era de notat.

 

 

 

 

 

 

Şi cele două Biblii ale tinereţii mele. „Le Cid Polyeucte” fiind atât de mic, m-a însoţit mai mult.

 

 

 

 

 

 

Şi de vă interesează, iată şi o lansare. Eu încă mai aştept cartea cu autograf. De dus n-am cum s-o fac. Că până nici eu nu-l pot vedea pe Bogdan de trei ori pe săptămână. Sunt om, ce vreţi? Şi aşa noi ne vedem cam mult 😀