Vechi şi noi

Aşa cum am spus ne-am lansat la Satu Mare, unde, ca de obicei, a fost mai mult decât minunat. Crina s-a ocupat, ca de fiecare dată, să iasă totul perfect. Ivona… am cam batut-o 😛

Şi o poză, mai multe găsiţi pe facebook, mai exact două albume.

 

 

Flacăra iese miercuri cu „Crimă la jubileu”, un roman excepţional scris de Lucia Verona. Dacă-l rataţi vă alerg. E mare păcat să nu aveţi cartea asta în bibliotecă. Vă spun că e fenomenală şi îi mulţumesc Luciei că m-a lăsat să citesc manuscrisul. Şi credeţi-mă că l-am citit în trei ore, pentru că m-a „înghiţit”. Păcat că s-a terminat. De ce toate lucrurile mişto se termină?

 

Sâmbătă şi duminică, la Romexpo, aveţi Sofisticat. Expoziţie de pisici, printre care şi Pufo, organizată de Candice Luana Dragota şi, fireşte, Sofisticat. Va fi şi un micuţ stand de cărţi. Candice tocmai ce a debutat în lumea literară cu o carte pentru cei mici „Povestiri din Grădina cu Pisici”. Vor fi şi cărţile mele acolo. Şi cine ştie, dacă veniţi veţi mai avea surprize. Trebuie să anunţ că anul acesta au fost înscrise 300 de pisici, adică cu o sută în plus faţă de anul trecut. Aşadar, clar, e un succes!

 

Cei din urmă… ştiţi voi. Andrei Crivăţ mi-a făcut o surpriză foarte, foarte, plăcută, despre care nu vă pot vorbi acum, dar în curând veţi afla tot. Aşa că îi mulţumesc şi aici.

 

Nu, nu ăsta era cel din urmă lucru. Miercuri la 18:30 va fi o dezbatere între bloggeri şi Victor Ponta, dezbatere la care am fost şi eu invitată şi va fi transmisă pe TVR1. Nu ştiu dacă e în direct ori ba. Dar puteţi da şi voi drumul la TV să aflaţi. Sper doar ca până atunci să fiu vie.

 

Şi cum îmi e teribil de rău azi, o să vă las să vă descurcaţi singuri pe aici. Eu mă duc să… aştept mesaje de pe lumea cealaltă 😛

De la liceu la liceu

Da, s-a dus deja vorba în târg că aş mai avea nevoie să mai trec puţin pe la liceu. Că nu degeaba mă târăşte Bogdan după el. O fi zicând omul că mai am şi eu ceva de învăţat. Şi mai am, la drept vorbind.

Ieri am dispărut fără să spun. Pentru că am fost la Şcoala Centrală din Bucureşti. Un liceu de filologie. Nu, nu numai de fete aşa cum fusesem anunţată, dar în marea lor majoritate da. Însă au fost şi băieţi la „dezbatere”.

Uff, la naiba, nu-mi place ceea ce vă voi spune. La Mihai Eminescu chiar dacă puştii nu citeau prea mult, au ştiut să comunice. Să pună întrebări, măcar să se prefacă curioşi. Au spus glume. Ce mai, atmosfera a fost destinsă.

La Şcoala Centrală, dintr-un amfiteatru, trei fete şi un băiat au fost cu adevărat interesaţi. Pe restul am fi putut la fel de bine să-i lăsăm să plece. Ba două dintre fete m-au ţinut chiar şi în pauză şi am făcut schimb de mailuri.

Citesc, scriu, dar nu pot comunica.. explicaţia ne-a dat-o o profesoară: „Ei sunt obişnuiţi să stea să asculte”. Mda, s-a observat. Dacă lui Bogdan nu i-a ieşit, eu nici măcar n-am mai încercat şi aşa îmi era mult prea somn. Fie ce o fi. Vor bine, nu la fel. Nu poţi obliga pe nimeni să te asculte.

Ei, oricum, n-a fost chiar atât de jos, dar de la un liceu de filologie mă aşteptam să fim puşi la zid, întrebaţi, încurcaţi… Nu s-a întâmplat.

Dar văzând Bogdan că nu sunt destul de agitată a zis că mă rezolvă el. Aşa că, mergând spre o doamnă să semnăm un contract, pe o străduţă unde nici să respiri nu mai aveai loc, îl aud pe Bogdan: „N-am unde parca, treci la volan”. Şi omul lasă maşina în mijlocul drumului, iar eu… da, normal, am trecut la volan. Singura apreciere a acestui fapt e maşina în sine care merge super mişto. Nici nu mă aşteptam. Faptul că am dat vreo şapte ture de sens giratoriu n-a fost chiar ceea ce mi-am dorit de la viaţă. Pentru că, fireşte, nici eu n-am găsit loc de parcare. Cel putin cafeaua a fost bună şi localul foarte intim şi drăguţ.

Aşa am aflat şi veştile bune. Dar nu vi le spun. În primul rând că n-am chef şi în al doilea rând pentru că trebuie să văd cu ochii mei.

 

Acum, în lipsă de altceva, voi dansa. Da, da, ar trebui să o faceţi şi voi. Mai alungă din energiile negative şi tensiunile aiurea.