Despre regina elfă

UPDATE DE INCEPUT: Ca sa fie treaba treaba, o noua recenzie cu regina

După cum vedeţi nu mai scriu pe blogul dinastiilor, pentru că, de o da domnul Darius, o să am un blog pe punct ro pentru Crime, şi pentru că… Staţi încet, explic imediat.

După cum am spus dinastiile se vor termina după patru cărţi. E posibil ca într-o zi să merg şi pe partea masculină a basmului. Dar nu vreau să promit nimic pentru că nu ştiu când se va ivi acea zi. Apoi, orice carte care vi se va părea a fi SFFH, de fapt va fi Aventură. Ori Tritonic mă încadrează în această categorie, ori altă editură îmi propune să am o colecţie de aventuri 😆 Mamă ce înjurături o să-mi iau pentru asta. Hi hi hi.

Nu, „Regina elfă” nu va fi lansată la Gaudeamus, în ciuda planurilor măreţe pe care şi le-a făcut Bogdan. Pot să ţin cartea în mână dacă e nevoie şi să spun că e o carte ce nu trebuie citită sau cumpărată sub nici un pretext, mai ales că nu face parte din genul SFFH. Deci nu face parte din acest gen. Puteţi să-i atribuiţi orice alt gen doriţi voi, dar nu ăsta. Ştiu că Bogdan îşi făcuse speranţe că voi lansa alături de Liviu Radu. Îl ador pe Liviu Radu şi e un om de nota zece, dar nu voi face asta. Şi da, Bogdan află de pe blog toate astea, pentru că azi nu am avut treabă cu el ci cu Iulia, aşa că am uitat să-i comunic comunicarea 😉 Mă rog, am uitat să-i spun şi alte lucruri, dar i le voi transmite mâine, acum n-am chef să o iau de la capăt, mai ales că am alergat ca o nebună pentru ştie el ce. Louis să facă bine şi să vină cu autograful în dinţi, altfel îl dau afară din oraş fără drept de apel 😛

În ciuda acestui fapt la Baia Mare va fi lansată „Regina elfă” 😀 Comic, ştiu, dar nu pot lansa două zile la rând Indicii Anatomice, iar celelalte manuscrise sunt doar în pc-ul meu, aşa că nu le pot pune la bătaie. Asta dacă nu se gândeşte repede vreo editură că vrea să publice ceva de genul Thriller-fantasic sau Horror-amour, dacă există aşa ceva 😀

Şi eu mă întreb cum voi prezenta Regina, probabil ca făcând parte din colecţia Tritonic Junior şi cam atât. O să spun o poveste din aia de o să sucesc mintea auditoriului şi o să-i conving pe toţi că nu e nimic fantasic în cartea aia. Că toate s-au întâmplat pe vremea când trăia Pazvante Chioru’.

O, şi da, voi da supremaţia celor ce scriu hard-uri. Ba chiar mă închin în faţa lor, dacă va fi nevoie voi trece şi la autoflagelare. Orice pentru binele SFFH 😀 Zău că nu-i o problemă.

De acum încolo voi spune tare şi clar: CARTE PENTRU ADOLESCENŢI, cu toate că şi aşa va fi naşpa, vă spun eu. Dacă e pentru adolescenţi nu intră în SFFH, nu? Adică are deja o etichetă, doar nu o să punem o sută. Zău aşa.

A, şi pentru că cineva mă întreba zilele trecute dacă are vreo legătură faptul că micşorez seria cu grupul celor mici, păi nu are. Chiar nu are. Pur şi simplu nu mai pot scrie la ea. Asta e singura problemă. Că dacă aş fi fost chiar aşa nervoasă pe acel grup sau dacă i-aş fi băgat în seamă, aş fi ajuns la cincisprezece cărţi, numai aşa de-a dracu’. Dar nu are. Nu am o motivaţie clară, poate doar o plictiseală în ceea ce priveşte subiectul. Şi faptul că am multe altele în cap care nu îmi mai dau răgaz şi pentru dinastii. Deci cam asta este. Dacă ne vom vedea cumva la Gaudeamus va fi cu o văduvă neagră, dacă nu, poate ne ciocnim printre rafturi la cumpărat de cărţi 😉 Nu moare nimeni dacă ratează un Gaudeamus, zău aşa.  

Şi iat-o cum apare

Zice Mădălina Vasile, iar eu cred că a surprins foarte bine ceea ce înseamnă Regina Elfă. Despre elfă mai puteţi afla şi aici. Iar de azi e şi la vânzare, mai exact de câteva ore. Nu a fost joi, dar a fost vineri. Eu o s-o am pe 21, iar câştigătorii o vor primi cel târziu până la sfârşitul luni.

Citatul de la Mădălina citire:

„A treia carte din seria Razboiul reginelor, de Oana Stoica-Mujea, are ca personaj principal dupa cum indica si titlul pe regina elfa Yassuna. Aceasta isi continua aventura si lupta cu fortele malefice, dar mai ales duce un proces de adancire in propria fiinta, identificandu-se intr-o forma alegorica cu Moartea. Yassuna isi infrunta propriile temeri, se confrunta cu propriile stihii, pentru a putea renaste si a deveni regina peste toti elfii. Trecerea prin moarte pare o conditie, ca un bildungsroman, ca sa ocupe locul de drept in fata supusilor dar si a celorlalte neamuri. Ireversibilitatea timpului este o alta tema atinsa de scriitoare, jucandu-se cu notiunile de trecut, prezent, planuri suprapuse.
Dincolo de razboiul personal al reginei elfe, autoarea aduce in acest volum personaje noi, mai puternice sau mai slabe, noi oranduieli si ramane acelasi final deschis care il face pe cititor sa astepte cu nerabdare urmatorul volum”

Între două judecăţi

Am spus pe Club ce se va întâmpla mai departe cu seria Dinastiile. Ştiu, nu acolo ar fi trebuit să spun, dar dacă deschideţi pagina veţi găsi şi explicaţia.

Când i-am spus lui Bogdan că nu mai pot să merg mai departe – nu pentru că nu aş avea idei, ci pentru că m-a obosit seria asta din multe puncte de vedere – beam o cafea. Aproape că a vărsat-o pe el şi a mărit ochii. Am presupus imediat că nu îi convine, dar nici că îmi păsa. Eu am luat o decizie şi nu mai ţin cont de nimeni. E treaba mea pe mai departe. Atunci Bogdan s-a ridicat şi mi-a spus: „Te dau în judecată pentru că m-ai amăgit cu nouă volume”. Iar am ştiut că nu glumeşte, nu prea râdea. Am zis: „Fie” şi i-am propus un deal. Dacă rezistă mai mult de o jumătate de oră cu avocatul meu în sala de tribunal, eu îi scriu toate cele nouă volume fără nici o pretenţie bănească. Dacă nu rezistă va trebui să îmi plătească el mie cele nouă volume fără a avea pretinţia de-a le vedea pe hârtie. Mă credeţi ori ba, am bătut palma. Acum abia aştept distracţia.

Oh, nu uitaţi de concursul de aici. Va fi ultimul cu cărţi Tritonic. A, şi nu voi pleca momentan de la Tritonic, pentru că mai am două cărţi pe contract, plus Crime Scene Publishing. Aşa că vreun an tot veţi auzi de mine şi de Tritonic, indiferent de ce şi cum.

Mai era ceva de spus, dar am uitat ce… Ă, da, mi-am amintit. Voi chiar aţi crezut? 😀

 

UPDATE: „La multi ani, unei Satmarence speciale!” 😉

Mai facem şi noi un concurs?

Sigur, e cu Regina Elfă. Despre concurs puteţi afla pe Dinastii. Nu mă întrebaţi când iese că n-am o dată fixă. În plus, Bogdan e după cai verzi, aşa că nu-l pot întreba. Nu-mi permit 😀 Dar iese, că doar mi-o zis că îi la tipar. Acum ştiţi cum e cu tiparul, mno. Dar până atunci facem un concurs. A, v-am zis deja unde sunt detaliile, nu? Ce uitucă.

În rest nu vă mai spus nimic, mi prea lene. Dar vă mai pun o melodie. Tot aia de mă obsedează, pentru că încă mă mai obsedează nu din alt motiv.   

Mi-am amintit de Şarama

Voiam să scriu istoria, pe larg, a arkuzilor pentru a o posta pe Dinastii, dar m-am răzgândit, dându-mi seama că Mitologia va fi ultima carte din serie şi că cititorii nu prea cunosc zeii principali. Măcar pe ăia mari, vorba aia 😀 Aşa mi-am amintit de Şarama – cred că cei de la librărie o mai pot face rost. Mi-am amintit că această carte, a cărei acţiune se petrece la mult, mult timp după Dinastii, a beneficiat de aceeaşi mitologie. De fapt, în Şarama, arkuzii ajunseseră să fie doar o mână de oameni ascunşi undeva în fundul pământului şi pentru prima oară în istoria lor zbuciumată aveau parte de un rege, ci nu de o regină. E? Tare nu? De ce cărţile mele au acţiunea cu fundul în sus? 😀 No, după Şarama m-am gândit că ar fi interesant să scriu mai mult despre arkuzi, pentru că în Şarama cred că mai existau doar vreo cinci elfi cu totul 😛 Oricum acolo nu au avut vreo importanţă.

Totuşi, de ce dracu’ mi-am amintit de Şarama ţinând cont că am făcut tot posibilul să uit de ea? Ştiţi voi, din cauza editurii. Abia aştept să treacă perioada de contract să îmi iau cartea înapoi. Mai sunt doi ani, hai, răbadre, cum au trecut trei or mai trece şi doi.

 

Pentru un timp îndelungat…

Zilele astea m-am tot gândit la scris, la ce înseamnă să fii autor, la muncă în general. Aşa că am decis, cred eu cel puţin că am decis. După „Indicii anatomice” voi încerca din răsputeri să duc la final „Lumea pierdută”. Apoi, cu sudoarea frunţii, voi trece din nou peste „Regina elfă”, ca pe urmă să fac o pauză îndelungată. Nu, nu de scris propriu-zis, doar că am ce publica vreo 5 ani de aici înainte. Probabil că mă voi dedica mai mult îmbunătăţirilor şi voi începe un proiect amplu de TEATRU.

Nu vă mâhniţi, nu vreau să public teatru sau să-l duc pe vreo scenă, pur şi simplu o fac pentru relaxare.

Voi relua, de asemenea, „Povestea comentatorului”, unde fiecare va veni cu o idee pe care eu o pun în practică, apoi, tot fiecare, va spune ce îi place şi ce nu. Adică voi, cei mulţi, cititorii, veţi avea menirea de-a mă ajuta să-mi îmbunătăţesc stilul. Şi jur că voi face urât dacă nu o veţi face. Tocmai de aceea, vreau o idee pentru săptămâna viitoare. ATENŢIE: trebuie să fie o idee pentru proză scurtă. Nu voi putea scrie romane pe blog, oricât de mult aş vrea eu. Deci DEAL? 😀

 

Încă mă mai gândesc dacă să mă apuc ori nu de „Regina zâna şi…” şi ceva 😛 De fapt am cam multe titluri în cap. La început au fost cavalerii zodiacali, dar ar fi trebuit să explic prea mult apariţia celor treizeci şi şase de zodii 😀 Pe urmă mi-am adus aminte că am inventat o nouă rasă, iar în mintea mea povestea a început să prindă contur în cu totul alt fel, ţinând cont că în partea a patra va trebui să mă leg de visul zânei din partea a doua, va fi destul de complicat.

 

Oricum, ideile mele stau la păstrare într-un folder al lui Bogdan. Cum numai lui îi pasă de ce îmi trece mie prin cap – şi chiar dacă nu îi pasă, se preface bine – trebuia să le dau cuiva în grijă. Nu de alta, dar le uit.

Aşa că probabil va fi o pauză mare între a scrie cu adevărat şi a publica.

Încerc o îmbunătăţire a mea, chiar dacă sunt la vârsta căpoşeniei maxime, trebuie să o fac. Să încerc să trec peste ăia de nu ştiu a ţine pixul în mână dar emit păreri şi peste cei care nu pot lectura ce scriu eu până la capăt. Din păcate eu am fost educată să duc până la capăt orice lectură, indiferent dacă-mi place ori ba. Pentru că ceva bun tot găseşti până la urmă, nu poate fi totul un dezastru. Dar deh, ce te faci cu educaţia celorlalţi? N-ai ce. Asta-i viaţa.

 

Oh, şi trebuie să vă anunţ că „Indicii anatomice” va avea, înainte de publicare, vreo patru critici importanţi. Normal, cele două personaje reale… mai sunt reale, dar nu o să le dau drepturi 😀 – Cella, şi Lucia Verona. Că aşa vreau eu. Adică vor fi patru oameni care vor avea dreptul să îşi pună amprenta. No, nu mai e mult până termin, şi nici nu va fi o cărţuloaie din aia de peste două sute de pagini. Nu, va fi chiar o carte poliţistă, destinată petrecerii timpului liber. O carte ce poate fi citită în trei ore şi menită să relaxeze cititorul. Şi da, Iolanda Ştireanu nu se va opri aici, abia s-a descoperit pe sine. Nu o putem lăsa fără cazuri, n-ar fi corect. Sper ca în curând, Iolanda Ştireanu (Lala pentru prieteni) să devină unul dintre detectivii naţionali. Visez eu prea mult? Nu cred.

Amalgam important

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1 Lili caută scriitori 😀

Cine e Lili? Un personaj important în mediul cultural. Dar e prea puţin important cine e, ceea ce contează e ce oferă. Şi oferă. Aşa că se caută scriitori: debutanţi ori ba. Oameni care cred că au talent şi care încearcă să publice. Ei bine, scriitorii consacraţi, pe cei mai buni dintre aceştia îi vor ajuta să publice. Desigur, asta pe lângă premiu. Dar, mult mai bine ar fi să intraţi la Lucia şi să vă lămuriţi pe deplin. Aş face şi eu apel la Denis Meraru, Vania şi Gabriela să participe. De ce nu? Nu se ştie niciodată. Cu toate că ultimii doi nu sunt nici debutanţi, nici necunoscuţi, dar vreau eu să părticipe. Vă băgaţi? Denis, la tine e obligatoriu. Nici nu se pune problema să nu o faci. (Nu că Denis nu va publica, căci el va publica la Tritonic, dar vreau să părticipe pentru a se obişnui cu critica).

 

2 La mulţi ani, maestre!

Cella ne-a amintit azi că e ziua scriitorului Romulus Vulpescu, păi să-l urăm şi noi că aşa e frumos.

 

3 Totuşi citiţi şi postul de mai jos 😀

 

4 Idioţii nu pot dormi de grija mea şi „prietenii” se bucură 😛

Am primit azi un mesaj drăguţ pe mess. Pe un anumit blog, un anumit personaj – care nici măcar nu contează – ar fi scris ceva de genul că au apărut zece volume ale Dinastiilor, în piele, la editura Para Stas. Aşa îi doresc şi eu lui. Nu ştiu care va cânta la înmormântarea cui. Nu am intrat pe blogul respectiv că le-am făcut şi aşa prea mult trafic şi nu merită. Oricum, cine mi-a trimis mesajul mi-a spus că doi dintre „prietenii” mei s-au bucurat foarte 😀 Ei, păi aşa să le ajute şi lor de sus, care e problema? Ştiţi cum e aia: ce îmi doriţi mie, să vi se întâmple vouă înzecit 😉 Doar Xreder s-a enervat, dar i-am explicat: „păi de aia încă mai e legal pamfletul” 😉 , parcă asta ar fi o problemă. Oricum, X a zis că de mai ajunge la SM va omorî pe cineva. Pentru asta va rămâne consemnat în casă 😀

 

5 Să se poată bucura şi „prietenii” mei…

Da, iar sunt pe moarte, noroc că nu mor şi îndur cu stoicism. Nu-i nimic, revin eu cu forţe proaspete. Se mai întâmplă. Ce e adevărat e că în ultimul timp se întâmplă cam des. Cred că iar trebuie să-i fac o vizită măreţului spital bucureştean, adică Militar 😛 Şi cum şi după lumea cealaltă voi continua să ţip, nu vă bucuraţi prea tare, veţi auzi în continuare de mine.

 

6 Aştept „Zinteza zilei” 😉

Scris… scrise…

Am terminat cu Reginele I, dar pentru a afla povestea lor citiţi aici.

Acum că m-am liniştit cu reginele, cu întreaga cartea, adică ambele volume, îmi pot continua liniştită povestea poliţistă. Ştiţi voi, cea cu personaje reale: Crina şi Bogdan. Am şi un titlul, cred. Nu ştiu dacă e definitiv, dar, cu siguranţă e un titlu: „Indicii anatomice”. Pentru moment cred că e un titlu bun, dacă îmi vine vreo altă idee pe parcurs, vă spun eu.

Trebuie să vă spun că roşcata a început să se poarte ca un adevărat detectiv în carte. Bogdan încearcă să se înţeleagă cu Iolanda – detectiva, personajul principal ce suferă de agorafobie (agorafobia – teama de spatii largi;). Din păcate nici Crina nu se înţelege prea bine cu Iolanda sau Lala, aşa cum îi spun apropiaţii. Dar rămâne de văzut dacă între cele două personaje feminine se va crea o legătură.

Ei bine, ar trebui să vă spun câte ceva despre Iolanda. Da, Lala este un personaj diferit. Gândiţi-vă doar că voi aţi fi nevoiţi să rezolvaţi o crimă, fără să puteţi ieşi din casă, bazându-vă pe ochii celorlalţi şi pe poveştile lor. Lala, de asemenea, având o viaţă închisă, este o tipă destul de rece, ironică, uneori cu adevărat răutăcioasă. Desigur, personajul trece prin mai multe drame. Drame sufleteşti care o însoţesc încă din primii ani ai copilăriei până în prezent. Fiecare sentiment al personajului principal este plin de încărcătură.

Dacă Iolanda va reuşi sau nu să rezolve atât cazul din pricina căruia a ajuns agorafoba, cât şi cazul prezent, rămâne de văzut. Oricum, greul e pe Crina, cel puţin în ceea ce priveşte cazul recent, aşa că… ei bine, puteţi să citiţi până una alta „Colecţionarul de oase”, asta pentru a înţelege mai bine anumite pasaje din carte.

În cartea asta vor fi multe lucruri reale despre personajele reale, desigur. Numai cei care îi cunosc cu adevărat pe cei doi protagonişti îşi vor da seama, care sunt lucrurile reale şi care sunt cele imaginate. Hehe, da, vor fi chestii cu adevărat explozive 😆 Cred că mulţi dintre cititori vor fi curioşi să-şi dea seama de partea reală. Până la urmă va fi şi amuzant, pentru că voi da naştere multor presupuneri şi bârfe. Mai ales în ceea ce îl priveşte pe Bogdan. Mamă, mamă câte bârfe vor fi şi ce mă voi mai distra.

Şi nu, nu vă voi spune decât pe patul de moarte adevărul. Sau voi lăsa un testament spre publicul larg 😀

Ei, acum să vedem cum acceptă cititorii provocarea… tam, tam. Oh, da, am uita, mă duc la scris. Ciaooo!!!