Chiar și lumea cărților se schimbă

Hai să vorbim direct, să nu ne mai ascundem după degete. Să nu ne mai ascundem deloc. Suntem oameni, greșim, dar ne îndreptăm dacă vrem asta. Trecem prin momente și momente. Uneori ne aruncăm cu capul înainte – nu sunt sigură dacă am facut-o de două ori sau doar o dată. Aveți impresia că o carte polițistă trebuie să aducă doar cazuri, adrenalină și rezolvări. Rezolvări clare. Credeți că asta se întâmplă cu adevărat în viață? Că aveți întotdeauna răspunsurile cele mai coerente?  Ok, dacă sunteți atât de buni, voi, toți ăștia care aveți subiecte pe seama mea, de ce nu faceți ce fac eu? De câte ori ați lucrat sub presiunea momentului? De câte ori ați fost dezamăgiți, v-au plecat muzele, le-ați ucis sau v-au întors spatele? De câte ori ați rămas singuri blocați în sufletele voastre?

A, scuze, sunteți pragmatici și nu aveți sentimente sau doar vi le ascundeți pentru a nu vă arăta slăbiciunile? Toți suntem slabi și imperfecți, plini de bube găunoase, de suflete stoarse. Sigur, ce dracu’ să înțelegeți? Viața până la o anumită vârstă e perfectă. Bem, petrecem, obosim și ne ducem dracu’. Sau avem familii în care ne simțim prizonieri și e același lucru. Mimăm fericirea pentru a nu ne arăta adevăratele suferințe. Da, spunem cuvinte dure pentru că putem. Dar mai și furăm sentimente și suflete și lumi întregi. Fără să ne pese, fără să privim înapoi pentru că unii dintre voi nu au resentimente și nu pot gândi decât în limita normală a societății. 

Vreți o carte pur polițistă, o să le aveți de la volumul patru încolo. Fără mesaje, fără sentimente, fără nimic din ceea ce reprezint eu. Doar psihopați, fără droguri, fără alcool, fără țigări, pentru că lucrurile astea nu se întâmplă de fapt. Nu, voi vreți să credeți că nu se întâmplă. Am luptat împotriva dependenței de alcool și jocuri de noroc – nu a mea, că nu sunt atât de proastă. Am crezut că pot schimba lumea, dar n-am făcut decât să mă îndepărtez de ea. Îmi cer scuze că am vrut să transmit niște mesaje pentru cei care se confruntă cu astfel de lucruri. Nu pentru consumaturi, ci pentru adevăratele victime care-i suportă pe consumatori și speră că asta se va schimba. Am înțeles, nu vreți asta. Nu vă interesează. Nu e lumea voastră. Și dacă e nu vă pasă pentru că sunteți prea beți, prea drogați, prea ancorați în jocurile de noroc negîndind că distrugeți vieți în jurul vostru. Nu vreți să înțelegeți. Nici o problemă. Nu o să mai scriu nimic din ce se întâmplă cu adevărat. Veți avea psihopați ca în „Minți Criminale” și punct. Nu e cazul, mă adaptez publicului. Asta vreți, asta aveți. 

Am înțeles că mesajele sociale nu vă sunt pe plac. Poate pentru că n-ați trecut prin ele, dar poate o să treceți și atunci o să vă amintiți că era o proastă care striga în gura mare, aș cum se pricepea ea, prin scris.

Oamenii, oamenii sunt prea lași pentru a spune ce gândesc. Iată că eu spun. Iar ceea ce nu vă convine nu prea mă mai interesează. E clar și am spus-o întotdeauna, ori mă urăști, ori mă iubești, iar mie nu-mi mai pasă. 

Știți ceva, oamenii nu se schimbă și dacă unii dintre voi ar avea o oglindă care să le arate caracterul ar fugi mâncând pământul. Mie una nu îmi e rușine de nimic oricâți detractori ar fi în jurul meu. Să vă fie vouă rușine că mințiți cu nerușinare. Eu măcar m-am prezentat întotdeauna exact așa cum am fost. Cu tristeți, cu deprimări, cu bucurii, cu vise. Voi tot niște falși o să rămâneți.

Tati Bond

Să faci rău e cel mai ușor lucru de pe pământ. să faci bine e destul de greu. Nu de alta, dar binele poate fi interpretat în fel și chip. Uite așa i-am cunoscut eu pe tăticii care se ocupă de o problemă foarte serioasă. V-aș ruga pe toți să promovați și să ajutați, e vorba de viitorul nostru al tuturor. Să vă spun despre ce e vorba.

Asociația Națională a Taților din România, pro bono, se ocupă de copilul dumneavoastră. Cum? Simplu. Dacă apelați la ei pentru că nu vă mai recunoașteți copilul ei vă vor ajuta. Avem problema drogurilor, drogurile duc la violență – și nu contează că aveți sau nu copii, dar ei, pentru un gram de substanță, mâine sau poimâine, ne pot da în cap. Asta este o problemă care ar merita pe deplin atenția autorităților. E vorba de viitorul acestei țări. Acești copii devin violenți, cu oamenii, cu animalele și cu alți copii. Dacă noi nu îi ajutăm să iasă din cercul în care sunt prinși nu o va face nimeni.  Dar pentru munca lor tații totuși au  nevoie de susținerea noastră a tuturor. Trebuie să realizați că acești oameni își folosesc mașinile proprii pentru a fi pe urmele copiilor. Acești tați scot bani din buzunarul lor pentru multe lucruri. Sunt convinsă că nu e un subiect demn de luat în seamă pentru oamenii prea preocupați să se joace de-a ecologiștii sau de-a ucide câinele.  Doar că nu realizați că e un subiect real. 

Această asociație are nevoie de donații pentru a putea supraviețui. Într-o zi s-ar putea să aveți nevoie de ajutorul lor sau, mai rău, s-ar putea ca unul dintre acei copii la care tații bond n-au ajuns să vă dea în cap. Problema este serioasă cu adevărat, indiferent că vă place sau nu, că vreți s-o ignorați sau nu. Pentru cei interesați vă rog să accesați siteul asociației. Nu este o glumă, este o problemă reală. Voi știți ce face copilul vostru?