Am urmărit leapşa asta cam peste tot. Şi de fiecare dată răsuflam uşurată că nu m-a nominalizat nimeni. Dar Cella mă iubeşte prea mult, aşa că nu s-a putut abţine 😀
1.-Ce ai recomanda(şi de ce) unui dezamăgit în dragoste?
Ceva fizică cuantică. După ce termini o astfel de carte, sigur nu te vei simţi mai bine, dar nici motive de plâns nu ai 😀
2.-Ce ai recomanda(şi de ce) iubitului/iubitei?
Biblioteca din casă. Toată.
3.-Ce ai recomanda(şi de ce) celui mai bun prieten?
Cărţile mele, dar le-a citit deja 😀
4.-Ce carte ai recomanda(şi de ce) unui copil de 10 ani?
Acum o să ziceţi că sunt nebună. Dar sunt sigură că la vârsta asta doar Harry Potter poate deschide apetitul pentru lectură.
5.- Ce carte ai recomanda(şi de ce) unui mare aventurier călător?
Dumas. De la „Cei trei muşchetari” până la ce mai vrea el. Tatăl, că fiul e mai sentimental.
6.-Ce carte ai recomanda(şi de ce) unui duşman cunoscut?
Păi duşmanului meu să-i recomande un prieten de-al lui că eu nu sunt Maica Tereza.
7.-Ce carte ai recomanda(şi de ce) unei persoane care nu iubeşte lectura?
Unui astfel de om i-aş recomanda în zadar, pentru că tot nu o să citească. Să fim serioşi.
8.-Ce carte ai recomanda(şi de ce) unuia cu nasul pe sus?
Nu am nici cea mai vagă idee.
9.-Ce carte ai recomanda(şi de ce) celui/celei care apare primul pe lista ta de blogroll?
Lui Andrei Bădin? Să recitească „Dosarul Flota” sunt sigură că i-a scăpat ceva esenţial.
10.-Ce carte ai recomanda (şi de ce) unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
Ăsta de ce ar mai avea nevoie de recomandări. Oricum le ştie pe toate.
Menţionez şi pe această cale că e destul de personală treaba asta cu lectura. Fiindcă fiecare se raportează la ceea ce îl interesează. E foarte greu să recomanzi cărţi, atâta timp cât nu sunt doi oameni la fel şi nu se raportează la aceleaşi valori. Aşa că citiţi orice, numai citiţi!
Aş fi vrut să găsesc o lalea neagră, că doar ştiţi cât s-a chinuit personajul lui Dumas tatăl să o descopere, dar n-am găsit, aşa că vă mulţumiţi şi cu asta.
Mâine se deschide Simfonia Lalelelor. Desigur, un mare şi frumos eveniment. Dar, ca la orice deschidere, ai impresia că e revoluţie, în nici un caz o sărbătoare a florilor. Coloane oficiale – acum, na, cum să rămână politicianul pe dinafară – curioşi, gură cască, trafic greu, ce mai, nebunie. O singură dată am fost şi eu la deschidere şi aproape că am fost călcată în picioare. De aceea, v-aş sfătui să aşteptaţi până sâmbătă, că nu fuge Simfonia, şi s-ar putea să aveţi şanse să şi înţelegeţi ceva din ea.
Oricum, oficial e primăvară. În Piteşti aşa ştii că a venit primul anotimp călduros al anului. Anotimpul florilor. Ah, şi să vedeţi ce frumos au înflorit pomii în oraş. Şi liliacul violet. Parcă îţi e mai mare dragul să ieşi din casă.
Cu această ocazie vă anunţ că eu azi am trecut la sanda. Ce bine e să-ţi simţi degetele libere. Ce fericire 😀
Oana Stoica Mujea 