A fost şi Chişinău

O să încep prin a spune: „Wow, uite, mă, că mă iubeşte” 😀 Vorbesc, fireşte, despre Crina. Crina care a scris pe blog. Despre cine o fi scris pe blog? A?!!! Să aud?! Ce ştiri importante au generat politicienii pentru a li se face onoarea asta? A? Să aud. Exact, exact, tot pe mine mă iubeşte mai mult şi mai mult 😀

 

Şi vă pot recomanda cu toată dragostea cartea de mai jos? Sigur că pot. Daţi click pe ea şi comandaţi-o. Acum cât e caldă.

Ştiţi deja că am fost la Chişinău. Ştiţi deja că am dat interviuri, pe care le am, dar sunt mp3 şi nu le pot publica aici. Cel de la TV îl aştept peste două săptămâni. Dar… nu vorbeam despre asta. Chişinăul, da? Oraş nostalgic. Seamănă cu Bucureştiul comunist. Gri, trist şi totuşi, ei da, există şi un totuşi, oamenii sunt calmi, relaxaţi, nu aleargă ca nebunii. Traficul? Da, aici îl putem compara cu cel din Bucureşti. Bogdan o să spună că e oraşul gropilor. Ei, lasă, parcă noi am duce lipsă.

Când am fost la „Vocea Basarabiei”, moderatoarea m-a şocat întrebându-mă dacă nu mi-a fost frică să vin la Chişinău. Ca tâmpita am întrebat de ce să-mi fie? Iar ea mi-a explicat, în direct, că majoritatea românilor cred că la Chişinău e violenţa în stare pură. Români tâmpiţi, dacă mi se permite. Voi credeţi că la Chişinău e ca la noi? Nu e. Dacă ţipi pe stradă eşti arestat, la noi nici dacă te omori nu te întreabă cineva de vorbă. Aaa, poveştile cu rakeţi, s-au dus, ăia, da. Staţi calmi, nici un pericol.

Ştiţi ce e minunat la ei? Totul e gri, dar când intri într-o clădire, fie restaurant, magazin etc, ei bine, parcă intri în altă dimensiune. Totul e lux. În restaurantele lor se cântă la harpă, vioară, chitară, pian, etc. De ce să-i băgăm fraţilor în românica, că-i stricăm. Ei încă mai păstrează nişte valori. Sigur, îi stricăm oricum. Şi vă spun un secret, tot românaşii noştri fac scandal şi acolo. Aşa că…

Da, problema cu limba există. Pentru că sensurile cuvintelor sunt puţin denaturate. Dar te obişnuieşti repede, chiar dacă îţi vine să râzi în hohote. Mai e şi problema celor care ştiu doar rusă. Dar semnele sunt ajutătoare întotdeauna. Iar vorbitul din mâini nu face rău.

Mâncarea?! Dacă mai stăteam o zi ajungeam balenă. Merită să mergeţi la Chişinău măcar pentru a mânca. E un deliciu. Ohhh, abia aştept să mă reîntorc.

Şi după cum ştiţi la Chişinău a fost şi prima lansare a indiciilor. Dumitru Crudu, după cum v-am mai spus, mi-a citit cartea cu o atenţie demnă de invidiat. Ba chiar m-a întrebat dacă la noi chiar există expresia „a dormi bubă” sau am inventat-o eu. M-a impresionat mult. E mare lucru ca cineva să te citească cu atâta atenţie. Şi tot aşa cum v-am spus, mai târziu, după lansare, am avut o discuţie despre Iolanda Ştireanu. Ei, vedeţi, domnişoara asta n-a reuşit să-i impresioneze doar pe români. Şi ţineţi cont că domnul Crudu nu citise Indiciile. Dar i le-am făcut cadou. Sper să le citească cu plăcere.

Şi apoi, tot cum v-am mai spus, am mers să o văd pe Stela Popa. Cele „100 de zile” ale ei au făcut furori. Iar Stela a dat enorm de multe autografe. Ba chiar era să rămână şi nemîncată din pricina asta. Dar noi am aşteptat-o şi i-am oferit nişte chestii din alea sănătoase. Eu nu înţeleg cum poate mânca aşa ceva când la Chişinău numai sănătos nu e cazul să mănânci 😀 Dar Stela e cu sănătatea! Io nu!

Impresii ar fi multe, dar mâine voi fi plecată din localitate, apoi mă voi întoarce şi ghiciţi ce? Exact, voi face bagaje, pentru că marţi… dar mai multe la roşcată şi la nesuferit 😀

No, să citiţi bine, v-am dat temă până mă întorc 😉

Reclame

Din Chişinău… pe surse

Mai întâi vă spun că azi, Lucia Verona împlineşte frumoasa vârstă de… Şi cu această ocazie eu, alături de Lala, îi urez ca tot ce îmi doresc mie să i se întâmple şi ei! La mulţi ani!

 

Pe surse, desigur, aflu ca a apărut primul personaj care se revoltă, ba chiar protestează împotriva Parfumului. Oamenii ăştia n-au aflat că justiţia e oarbă? 😀

 

Pe surse mai aflăm că azi la Chişinău au avut loc două evenimente. Primul a fost Crime Scene: Indicii anatomice şi Parfumul văduvei negre. Al doilea a fost Caşmir cu romanul Stelei Popa “100 de zile”.

 

Şi acum să vă povestesc de la: “lasă-mă să te înconjur”. Aşa mi-a zis azi un domn. Ok, zic în gândul meu, orice o fi însemând asta, dar privindu-l cu suspiciune. Mi-am dat seama că nu e ceva indecent pentru că mai era lume în jur, cu toate că nu poţi şti niciodată. Aşa că am întrebat naivă: “doare?”. El râde. Normal, la dracu’, ce să-mi imaginez. Îmi închipui că o fi o chestie din aia ca la câini, te miroase şi apoi te recunoaşte, dar nu miroseam decât a parfum (nu de văduvă neagră) aşa că ăla poate fi schimbat. Omul îmi zice iar. Eu accept. Ei bine, deschide braţele. Mă prind. Aaa, ne îmbrăţişem. Dar de ce? De ce n-am aflat, dar am făcut-o oricum 😀

 

Şi a fost lansare vă ziceam. Multă presă nene, multă. Aşa că le mulţumesc tuturor celor ce au fost prezenţi din presă. Când voi primi înregistrările o să le dau şi numele. Să-mi fie iertat boierilor, dar am memorie scurtă. Dar acum i-am reţinut pe cei de la Jurnal FM, şi postul de radio şi cel de TV 😀

Şi au participat: Bogdan, mă rog, vi s-a luat de el; Dumitru Crudu, scriitor, dramaturg şi critic (Moldova are critici, ruşine România) şi doamna Emilia Gheţu, jurnalistă la Jurnal FM.

Frumos au mai vorbit, iar cu domnul Crudu am mai avut o discuţie amplă şi după lansare. M-a impresionat foarte mult pentru că neavînd habar că personajele reale din cartea mea sunt destul de cunoscute în România, tot l-au captivat. Şi, din câte mi-am dat seama, i-a plăcut tare mult de Lala. Ba chiar l-a întrebat pe Bogdan cum a fost experienţa erotică avută cu Lala 😀

Frumoasă lansare.

Îi mulţumesc din suflet Katiei pentru implicare şi dăruire. Îi mulţumesc că două zile şi-a lăsat fiica bolnăvioară pentru a se ocupa de mine. Eşti o minune Katia!

Dar îi mulţumesc şi Stelei care a fugit de la coafor pentru a ajunge la mine. Dacă am avut ceva rezerve în ceea ce o priveşte pe Stela, acum nu mai am. E o făptură chiar minunată. E om. Vă garantez!

Apoi ne-am mutat toţi la lansarea Stelei, unde era full fraţilor. Fata asta acaparează tot, dar tot. Doar că eu mă bucur mult pentru ea, merita şi mai mult. Despre lansarea romanului “100 de zile” vă va spune Stela mai multe pe blogul ei. Dar voi dezvolta şi eu zilele ce urmează.

 

Nu uitaţi, vineri ne vedem la Bucureşti la 14:14 alături de Lucia Verona la USR, dar şi alături de Geocer, dacă nu-l omor 😀

La 17 şi 18 la Muzeul de Istorie. Acum sunt puţin confuză, nu mai ştiu când e lansarea mea şi când a Pisicii Olga, dar vom vedea mâine pe seară.

Şi, normal, poze şi să am drum bun! Vă salut din Chişinau.

 

P.S: Domnule George Arion, m-am ţinut de cuvânt, am purtat pălăria!

Îmi cer scuze pentru eventualele greşeli, dar am un laptop cu taste mici cât o gămălie