Deci şi să mori e scump

Păi da, că fast-food nu, dulciuri nu, tutun nu. Că e scump să te şi sinucizi în ziua de azi. Dacă io vreau să mănânc dulciuri până la diabet, de ce n-am voie? Ba am voie, pardon, dar plătesc. Cu sucurile, gata şi cu alea, că dăunează. Şi mă întreb io aşa, ca prostul, salamul nu dăunează? Nu ăla de cântă manele, ăla de se mâncă şi are e-uriiiiii. Nu, cred că ăla nu.

Ştiu acu’ că n-ar trebui să le mai dau şi eu idei, dar trebe să o spun pe asta. Io zic aşa: taxa pe stres, frate. Atunci să vedeţi ce popor de adormiţi vom fi. Că deh, de frică să nu scoţi banu’ preferi să stai nestresat. Aşa mi se pare mie logic. Şi n-ar fi chiar rău. Adică ar fi şi un SF de scris despre asta. Gândiţi-vă la o lume postapocaliptică în care marele suveran, desigur, sub un sistem totalitarist, le implementează oamenilor cipuri de stres. Şi cum cipul simte că ăla se stresează, cum îi ia bani de pe card. E? Nu e mişto. S-ar putea ca ăştia să se fi inspirat din SiFi, vorba lui Băse(?) sau nu el a zis SiFi? Nu mai reţin, dar parcă el la OTV. Adică noua Europă Liberă 😆

Da, taxe, taxe, taxe, taxe. Asta ne dorim. Cât mai multe taxe. Pentru că oricum nu vom ieşi în stradă, nu vom urla, nu vom ţipa. Vom înghiţi ca proştii. E mai bine aşa. De fapt nu, nu vom înghiţi, că va fi prea scump să o mai facem. 😉