Vorbe de weekend

Azi hibernez. Xreder nu s-a putut desprinde de muncă până la urmă. Aşa că sunt nevoită să mă mulţumesc cu laptopul, TV-ul şi cu vreo carte, da, cartea aia începută de aseară, pe care am să v-o povestesc în curând pentru că e mişto. Mi s-a promis că mâine ajung la Bookfest. Horiaaa, opreşte-mi un Hrib cu autograf, neapărat, neapărat. Că fac urât dacă nu. Şi nu ai vrea să fac urât în Romexpo, crede-mă. Astăzi la 18:30, Tritonic lansează. Aşa că dacă aveţi drum la Romexpo, nu îi arataţi, aşa cum fac eu. E şi păcat. Până la iarnă când va fi Gaudeamus mai e. Aşa că vă sfătuiesc din tot sufletul să vă duceţi. Nu aveţi nimic de pierdut. Se lansează şi Hrib, care e genial. Mă rog, nu mai genial ca mine, dar e pe aproape. Desigur, nu va fi niciodată ca mine, dar poate încerca 😀 Bun, şi acum lăsând gluma la o parte. Merită să încercaţi măcar o dată în viaţă o carte scrisă de Hrib. Mamă, câtă reclamă. Horia vezi că nu scapi doar cu o cafea şi un autograf 😉

Acum să trecem la cele lumeşti, că nu toată lumea înţelege cu ce se mănâncă cărţile. Normal, nu sunt pentru toţi. E ca şi cum i-ai recomanda unuia care citeşte doar King, un Eco. Greu. Vă spun eu. Numai până l-ar înţelege pe Eco şi ar trece iar la King. Aşa cum vă spuneam, mâine mă duc la „Căpială”, iar. Că nu mă duc eu suficient în timpul săptămânii. M-aş duce de azi, singură, târ-târ cu maşina, dar nu ştiu drumul decât până la Cotroceni, de acolo… hehe, complicat. Mai ales că eu nu ştiu să mă ghidez deloc. Şi în Piteşti, mai întâi învăţ străzile, apoi mă aventurez pe ele. E ca atunci când am mers în Creta şi ne-am rătăcit. Xreder mă întreba în ce parte e marea. Cum să îi explic eu că suntem pe o insulă şi marea e peste tot? Mă rog, unii stau mai rău ca mine cu orientarea. Ceea ce nu e bine deloc, dar măcar el se orientează la volan. Eu, dacă nu am semnele, sunt un mare fiasco. Aşa că puneţi mai multe semne.

Normal, mă enervează lumea asta din Piteşti. Habar nu aveţi câte intersecţii complicate şi fără semne sunt în Piteşti. Sunt multe, vă spun eu. Desigur, de obicei merge la mica înţelegere. Eu mă înţeleg repede cu bărbaţii, dar ce mă fac cu femeile că nu vor nici de nebune să mă lase şi pe mine. Iar în Piteşti sunt mai multe şoferiţe decât şoferi. Ca un făcut văd că începe iar furtuna. Iar la mine în cartier, mă credeţi ori ba, furtuna e furtună. Suntem lângă Argeş, adică lângă râu. Deci e furtună. Când plouă eşti mai în avantaj să stai în centru, dar numai când plouă. Asta e durerea.

Ţinând cont că mâine mă duc să mă întâlnesc cu literaţii, şi mă duc, probabil că până luni astea vor fi ultimile mele gânduri. Aşa că va trebui să vă mulţumiţi cu ce debitez eu pe aici. Desigur, iar nu am fost coerentă, dar voi v-aţi obişnuit. Dacă nu v-aţi fi obişnuit, nu aţi mai fi venit până aici, la atâtea clik-uri distanţă. Nu-i aşa?

Hehe, viaţa e dreaptă uneori, ce să zic, azi dorm. Şi când zic că dorm, păi dorm. Toată ziua. Aşa că vorbiţi încet 😉

Bine, bine, tac. Iar m-a luat valul.

Şi ca să nu aveţi impresia că vă las singuri, daţi o tură pe la Gabi, pe lângă poveşti aveţi şi articole interesante. Mă rog, la ea chiar aveţi ce citi, dacă mă înţelegeţi. Aşa că fuga, ce mai staţi? Nu vă mai uitaţi la mine că eu dorm…