Să mai şi citim, în puii mei

Ei bine, da, ajunsesem şi eu la performanţa de o carte pe zi, s-a dus dracului. Păi cum să nu se ducă când Tritonicii mă chinuie în aşa hal 😀 Şi staţi, nu s-a terminat. Pe data de cinci s-ar putea să o iau iar la picior, vă spun eu mâine mai multe de mi s-o „revela”. (Cam naşpa cu blogul, nu poţi face poante fără ghilimele că s-ar istericii care nu se prind).

Citesc un roman, ficţiune, despre antropologie, în principal, în secundar e un thriller. Dar autoarea ştie bine ce vorbeşte în domeniul antropologic. Lucru care mă interesează la roman. Subiectul nu e mare lucru, dar lecţiile de antropologie sunt deosebite. Dar vă povestesc zilele astea în partea cealaltă. Ştiţi voi. Apoi voi citi thriller-ul ăla geopolitc, care e naşpa rău. Garantez 😛

Desigur, până la urmă s-ar putea să termin şi cercetarea mea despre Opus Dei. Ar fi o minune dacă s-ar întâmpla până în târg, unde voi fi chinuită şi hăituită 😆

 

Între rânduri: Nu, serios, pentru cei care nu pricep, când pun zâmbete înseamnă că e la mişto. Doamne, dacă aţi şti câţi cer explicaţii a la Băsescu. E greu, fraţii mei, cu ironia, nu?

 

Domnilor bloggeri piteşteni: Mâine de la ora 16 sunt la Alpha TV, v-aş putea ruga, dacă aveţi posibilitatea, să înregistraţi câte ceva?: Finish între rânduri.

 

Eram la cărţi, da? Acolo eram? Foarte nasol, pentru că nu am chef să vă spun nimic despre nici o carte. Sunt plecată în cercetare, nu prea mai am timp să citesc de plăcere, dar mă voi sacrifica. Oricum, am atâtea de spus că nu ştiu cu ce să încep.

Bine, vă voi spune că în avionul spre Baia Mare a fost şi echipa de basebal sau volei masculină a echipei Steaua. No, nişte namile de oameni, de îţi era şi teamă să respiri pe lângă ei. Nu de alta dar dacă se întâmpla să se împiedice de tine, erai ca şi cum nu ai mai fi fost. Ce m-a impresionat la oamenii ăştia? Păi vă spun acum, poate Chinezu e pe fază că el e cu sportul local. Băieţii nu făceau gălăgie, mai glumeau între ei, dar nimic de prost gust. Când ne-am găsit locurile în avion, am fost surprinsă să văd peste cinci sportivi deschizând câte o carte. Fiecare alta, să nu avem discuţii. Ei, da, am cam belit ochii pentru că nu îmi venea să cred. Unul dintre ei era absorbit în Eliade, dar n-am reuşit să văd ce anume nici tăiată. Şi m-am cam chinuit oleacă, recunosc.

La ceilalţi nu am văzut nici autor, nici titlu, dar contează prea puţin. M-am simţit bine să îi văd citind, mai ales că aproape mereu am avut o părere rezervată în ceea ce priveşte cititul printre sportivi. Iată că aceşti băieţi mi-au dat una peste ochi.

Pauză: Între timp i-am găsit pe băieţi, e vorba despre echipa de handbal. Mulţumesc, băieţi pentru că sunteţi aşa cum sunteţi: Pauza s-a terminat.

Ei, vedeţi, despre asta e vorba, lumea mai şi citeşte, şi mai ales cine nu te aştepţi să o facă. Mi se pare cu adevărat minunat.

 

Trebuie să mă credeţi că aveam de gând să vă spun ceva mişto azi, doar că am uitat ce 😛

Reclame

Care-i scopul?

Pe mine ma surprinde pe zi ce trece faptul ca nu e nimeni atent la ce spun. Scopul e acela de-a va prezenta, într-o chestie fantastica, misiunile elaborate ale KGB-ului, dacă mai aveţi şi alte întrebări fără răspunsuri, apelaţi cu încredere.

Care e cultura fantastică a scriitoare/ autoarei sau ăleia, păi ar fi puţin Eliade, Voiculescu, Liviu Radu, din ăştia. De ce nu se raportează la fantasticul propriei ţări? Că nu are chef. Că are dreptul de-a creea o cultură fantasy proprie şi toate cele. Şi, încă ceva, dacă Tolkien s-a raportat la elfii nordici, atunci e nevoie de a citi ceva din fraţii Grimm – culegeau folclor ei, şi nu îl puneau în coş, e o altă treabă cu culegerea asta a folclorului, treabă grea. Mă miră că unii trăiesc în America degeaba, acolo e loc sub soare pentru toată lumea, aici lumea e prea ocupată de români. Alte întrebări? Îmi pare rău, dar nu mai avem răspunsuri pentru cei ce au impresia că am venit eu să le iau pâinea de la gură.

Haideţi să lămurim nişte lucruri, de astăzi nu mai aveţi voie să mă contraziceţi. Ieşiţi frumos din casa mea şi scuipaţi pe uşă. De acum încolo, toleranţa mea va fi zero, ba chiar minus unu. Cine mă contrazice nu mai are ce comenta pe aici.

Să mai lămurim un lucru. Am dreptul de a-mi spune părerea despre orice: politică, cărţi, filme, etc, fără să vă simţiţi voi jigniţi, doar pentru că nu sunteţi în asentimentul meu. E CLAR? E noua politică a blogului. Nu ţin cont de sufletul nimănui. Dacă eu vreau să strig în gura mare că nu mi-a plăcut o carte, atunci o să strig în gura mea. Că nu vă jignesc vouă intelectul. Îmi spun părerea mea.

Şi încă ceva, nu numai unii au dreptul la păreri pe lumea asta şi nu numai ale lor trebuie acceptate.

Pentru plângeri, vă rog să vă adresaţi biroului compentent, dar aveţi grijă că nu are legătură cu blogul ăsta. Mă puteţi da în judecată pentru că nu vă bag în seamă, vă puteţi duce la Băse să-i cereţi să pună CNA-ul pe mine sau, şi mai bine, puteţi încerca direct la DNA. Cică la Revoluţie mi-am câştigat dreptul de-a vorbi liber, ei bine, sunt sigură că bocii acestei ţări nu sunt de acord, dar scrie asta în „Drepturile omului”, aşa că – pentru a folosi un limbaj cu totul şi cu totul ieşit din comun – mi se rupe de bocisme şi alte cele. Dacă nu sunteţi în stare să urmaţi câteva reguli simple, vedeţi-vă de treaba voastră, iar eu o sa-mi vad de a mea.