Arhive pe etichete: Ema
Bloggeri printre cărţi
Minunaţii mei colegi de blogging piteşteni, vineri, când ne-am întâlnit, doar privindu-mă, mi-au dat o idee pe care am şi pus-o în aplicare. Vinovaţi se fac: Geocer – nelipsitul, Ema – copilul trupei şi Cangurul – pdl-istul trupei, dar noi îl iubim şi aşa 😀
Aşa că o să încep cu sfârşitul a ceea ce se va întâmpla la Bookfest. Bine, hai să am şi o ordine cât de cât. În fiecare zi la standul editurii Tritonic veţi avea câte un autor pe care să-l luaţi la întrebări. Autorul va fi anunţat atât pe blogul editurii sau cele adiacente, cât şi la târg prin flayere. Aşa că nu îl veţi putea rata. Oricum ne-am gândit să vă obligăm, dacă e nevoie, cu pistoalele, să veniţi şi să staţi de vorbă cu ei.
Dar eu ziceam de ce va fi duminică 13 – fireşte, trei ceasuri rele, dar nici o grijă Lorena, alea vor fi până la 11:00, apoi spiritele se vor calma. Ziceam că? A, da. Duminică de la 12:00 sunt aşteptaţi bloggeri din toată ţara printre cărţi, de preferat la standul Tritonic unde invitat special e Lorena Lupu.
Sigur că în cel mai rău caz, dacă nu cumpăraţi o carte vom bea o cafea.
Aşadar, domnilor bloggeri, daţi „leapşa” mai departe şi nu uitaţi că duminică 13 vă aşteptăm printre cărţi. Bloggeri bucureşteni nu vor avea nici o scuză. Ceilalţi… ne mai gândim 😀
Combinate: Vineri şi Sâmbătă cu iz de Miercuri
De ce cu litere mari? Că sunt şi ele nişte doamne. Şi ar fi păcat să nu le tratăm cum se cuvine.
Mno, oarecum excitată (sigur că nu îmi puteţi face propuneri, mi-a trecut), de apariţia Parfumului, am cam neglijat cele două evenimente importante de vineri şi de sâmbătă. Ambele la fel de bune pentru mine.
Vineri: ne-am întâlnit. Că nu degeaba ne-a făcut Raluca un club de bloggeri. Nu, nu degaba că până şi Ema a postat, iar eu nu sunt în stare să scriu nici cum mă simt eu… Atunci clar n-a fost în zadar. Păi, mna, ne-am întâlnit. Doar că eu nu pot pune pozele alea de le-au pus Ioana şi Geocer, aşa că vă rog să le vedeţi voi aici sau aici, ca să nu avem vorbe.
Ioana a venit cu Badea, care Badea, drăguţ, vrând să-mi facă o bucurie după o discuţie avută cu el mi-a făcut rost de încă o cântare a vestitei Roxi Manelista. Iar io m-am bucurat, că am inimă bună. Şi am apreciat că s-a gândit la mine (dracu’ ştie dacă s-o fi gândit, dar îl perii şi eu, şi îi dau şi link să crească în Zelist 😉 ). De data asta fu şi Mişu cu a lui soţie-amantă. Dar şi Remus.
De Cangurul nu vă spun nimic pentru că m-a muncit, în loc să mă lase să mă distrez. Dacă am ratat pe cineva, cer singură să scad în Zelist şi să fiu arsă pe rug.
Sâmbătă: Mall. Afi Center Cotroceni. Din poze aţi zice că sunt cea mai mare fană a Mall-urilor, dar în realitate le urăsc cu susţinere şi devotament. Mi se par bune doar pentru filme. Uneori o cafea. Dar mă enervează toate magazinele alea. Să le ia dracu’. Aaa, da, eram calmă 😛
Am fost cu Stela la Mall. Bine, şi cu Tritonicul. Am dat autografe şi ne-am pozat. Nu, nu ne-am lansat. Stela ar fi putut să lanseze pentru că „100 de zile” a apărut destul de recent şi am văzut că se vinde destul de bine. Deci da, ea ar fi putut. Eu nu, pentru că mna… să tot zic de Lala? Nu de alta, dar Lala e nebună şi mie îmi e teamă de ea.
Cititorii Stelei i-au dat şi feedback. Puteţi citi aici. Eu zic că merită cumpărată cartea, indiferent că sunteţi de peste Prut sau din Prut. Nu contează prea mult. Şi eu am început-o. Acum nu promit c-o termin şi repede că mai începusem două înainte. Jesus. Ştiu.
A, da, la Afi am cunoscut-o pe Cristina de la 4arte. Mno, Cody ar putea înţelege cât de rău m-am speriat când am auzit de Cristina. Dar m-a lămurit repede că nu e acea Cristina şi mi-am revenit. Dar m-am speriat. Recunosc.
Mâine: Mâine plec la Sibiu, să fac ceva. Nu ştiu ce. N-am avut timp să percutez. Dar fac. Mă întâlnesc cu cititorii de crime. Cred. Sau nu?! Revin cu detalii imediat ce îmi amintesc pe unde sunt. Detaliile.
Mno, deci mâine la Sibiu, încă nu exult, dar mai pe seară o voi face cu siguranţă. Aşa sunt eu cu efect întârziat.
Recapitulare: Întâlnirea bloggerilor din Piteşti fu. Autografe la Mall cu Stela… fu şi asta. Mâine va fi ceva cu romanul poliţist la Sibiu. Poimâine voi zice că fu… Şi nu, nu bag mâna în foc că voi avea net. Dar mă voi da peste cap. Nu ştiu peste al cui cap, dar sigur o voi face. Deci fac bagaje, aşa că nu ţipaţi după mine. Revin eu.
Heloooooooo….
Să nu credeţi că am luat-o razna, pentru că eram deja. Bine, ieri am avut întâlnire. Au fost prezenţi: Geocer, normal, Raluca, Ema Boema 😀 şi Remus, el fiind cel nou, dar destul de vechi totuşi. Vechi în sensul de figură bloggeristică piteşteană. Au lipsit restul. Drept pedeapsă nici nu-i mai amintesc 😉
Şi vedeţi poze la Raluca.
Pe sistemul ce am mai aflat despre mine, sistem preluat de la Geocer (apropo, omul iar s-a mutat pe blogspot, din pricină de problemă cu bandă net sau pe acolo), zic să vă spun şi eu. Dar înainte… Doamne… încă mă mai minunez, îmi dau seama că oamenii nici de miştouri n-au auzit, că de ironii nici nu poate fi vorba. Ieri comentez şi eu pe facebook: „da, miştoacă cartea”, voit şi întâmplător, atât miştoaca cât şi cartea care fac o cacofonie vizibilă şi iritabilă. Mă rog, nu făceam mişto de carte, doar că mi-a venit să mă exprim aşa, la mişto. Şi am pus şi zâmbet, ca să se prindă lumea. Dar vine o doamnă, din al cărei profil reieşea că e intelectuală şi îmi spune mie cum că „că ca” e de porc. Bine. E prima oară când aud. Viva! Nu ştiu ce mă mai făceam dacă nu mă lămurea.
Şi acum, ce am mai auzit despre mine: cum că aş avea suflet de câine. Eu zic că e de bine. Îmi plac animalele incluşi şi câinii (să evităm cacofoniile că nu se prinde lumea şi dăm dracu’ în alte alea). Cum că m-ar fi făcut tata poetă. Replica tatălui meu: „cel puţin oamenii sunt convinşi că eşti a mea”. Cum că aş scrie scenarii porno – măi, aş scrie, dar trebuie să ajung la Patapievici să-mi dea lecţii, că singură nu ştiu cum.
Amuzanţi sunt cei doi din spam care în fiecare zi îmi aduc aminte că sunt… să zicem pe franţuzeşte, vorba lui Vali Badea, „fufă”. Mai naşpa e că eu n-am zis că n-aş fi, dar pe ei şi acceptarea mea îi deranjează. Şi atunci ce să fac, frate? Sunt cum vreţi voi, dar nici aşa nu e bine. Ziceţi voi cum ar trebui să zic să fie bine şi zic. Să mor. Numai să mă lăsaţi dracului în pace, că m-am plictisit şi de prostiile mele, aşa că de ale celorlalţi sunt sătulă.
Aşa că vă rog din suflet, ba nu, că din ăla nu am, că doar am aflat-o şi pe asta. Vă rog din licărirea aia de speranţă a sufletului meu, dacă nu pricepeţi duceţi-vă la somn. Dar înainte de asta, vă tot rog să-mi explicaţi şi mie ce răspunsuri v-ar face fericiţi şi eu vi le voi oferi. Parol!
P.S: Între timp m-am lămurit cu doamna, de fapt da, are dreptate ea. De unde să mai ştie omul ce e voit şi ce nu. Mno, sorry, e vina mea. O să mă joc frumos pe face de acum încolo. Şi nu, nu e la mişto, e pe bune. Am înţeles punctul de vedere, totuşi, între atâta lume de unde să mai ştii care cum e. Bine, pe asta am acceptat-o, acum sper să accepte şi ceilalţi că am acceptat-o, că la ce experienţe am s-ar putea să nu fie bine nici aşa.
Treabă, treabă, treabă
Am multă, multă, multă treabă. Din pacate. Din fericire tot aşa. înţelegeţi ce doriţi. Dar am rămas datoare cu ceva explicaţii de vineri seară. Atât pentru cei pe care i-am sfidat, cât şi pentru cei alături de care am fost.
Să vedem. Începem prin a spune că mi-am uitat aparatul de fotografiat. Asta pentru că respectivul se afla în maşina mea, în timp ce eu am „furat” o alta 😀 Se mai întâmplă. Ştiţi şi voi cum e, dacă dispari după o anumită oră din parcare cu siguranţă nu vei mai avea nici o şansă să îţi parchezi maşina prin zonă. Aşa că n-am vrut să risc.
Ca de obicei, în ultimul timp, la întâlnire au fost: Ioana, Dan Badea (ăştia doi sunt duşi cu creierii capului, m-au şocat de-a dreptul), Geocer (şi pe el l-am crezut om serios odinioară), Cangurul (el a rămas la fel, bine că măcar el) şi Ema (copilul trupei). Din păcate Raluca a fost puţin bolnavă. Mai trebuiau să ajungă şi alţii sau poate nu. Dar în grup mai erau. Eh, lasă, peste două săptămâni.
Şi totuşi am vorbit ceva cu Ema despre cărţi. Ema, despre cartea asta de aici. Dar nu îţi face griji, ţi-o aduc eu peste două săptămâni.
În rest… ne-am râs bine. Mai ales eu. Mai ales de Geocer 😀 Ei da, e mişto să-ţi bei cafeaua având în nări parfumul cărţilor şi lângă tine oameni pentru care merită să pierzi şi locul de parcare (sigur, nu l-am pierdut, dar ar fi meritat) 😉
Ţara cetăţeanului turmentat…
…………
Multumesc, Lucia! :lol: