Raportul… Edit – Lansarea

Ei gata, am ajuns în momentul ăla de oboseală de la neoboseală. Habar nu am dacă înţelegeţi. Mă rog, ar fi chiar culmea ţinând cont că nici eu nu pricep. Oricum, e o oboseală nasoală. Stările sunt mai multe. Nu, nu e neapărat vorba de somn, pentru că mie îmi e somn şi după ce mă trezesc. Asta e o stare de spirit. Altă treabă, altă mâncare de peşte. Dar, acum, nu o să vă povestesc eu cât îmi e de rău, că nu contează. Mie îmi e, mie îmi trece sau nu.
Voiam să spun că până marţi sunt într-o pauză. Oricum, după cum aţi văzut, lumea s-a cam înghesuit să plece. Ei, nu, voi fi aici să vă răspund nelămuririlor, dar nu mai pot să scriu. Adică pot, dar nu pentru blog, că am şi aşa prea multe de dus la bun sfârşit. M-am înhămat şi eu ca măgarul. Am prea multe şi le duc greu. Dar sunt căpoasă şi le duc. Am şi eu o frustrare. Anul ăsta am scris două cărţi: „Colecţionarul de vise”, care mi-a luat vreo două luni şi „Dincolo de oglindă”, culmea, a fost record: trei săptămâni. Mă rog, am pus atâta pasiune în ea, încât nu m-am putut opri. Prea bună cartea aia pentru mintea mea. Nici nu ştiu cum naiba de-a ieşit aşa mişto. Şi dacă zic eu, care sunt critică cu mine până dincolo, atunci chiar e bună.
Dar am o frustrare, după cum am spus. Pe lângă starea acută de oboseală. „Regina arkudă şi amuletele puterii”, adică cartea a treia din „Seria regală”, am început-o în acelaşi timp cu domnul colecţionar. Şi de atunci, am scris aşa, cât să fie scris. Cât să nu mă depărtez de personaje. Să rămân în contact cu ele. Acum, ca nebuna, am mai început două. Aia cu corbii – momentan nu ştiu ce titlu să-i dau – şi Horrorscop. Ei bine, nu e bine. Clar. Se înghesuie prea multe idei în capul meu şi s-ar putea ca regina arkudă să moară pe la două sute de pagini. Aşa că nu. M-am enervat. Până marţi o să mă dedic doar arkudei şi o să las puţin blogul şi corbii şi Iara şi Our şi alte bazaconii care îmi mai trec prin cap. Dacă scriu şapte sute de pagini în trei luni, fără stres. Atunci, încă o sută de pagini, căci mi-am propus mai puţine la arkudă, având mai multe de îndrugat la următoarea, pot să le termin în două săptămâni. Şi apoi, nu am chef să plec în concediu cu aceeaşi pată pe creier, că nu am terminat arkuda. Nu de alta, dar în loc de concediu, iar va fi sesiune de scris.
Gata, de data asta am hotărât. Eu scriu la arkudă. Scriu până marţi numai la ea pentru a-mi intra în ritm. Ştiu eu ce înseamnă ritmul la mine. Trebuie să mă reobijnuiesc cu fiecare personaj. Desigur, Our îmi e cel mai apropiat în momentul de faţă. Cam acelaşi caracter îl are şi în cartea asta. Şi da, e personaj principal, printre altele. Oricum, el dă gust romanului. Şi da, o să apară şi în partea a patra. N-am chef să-l omor. Am omorât la pitici de or să mă dea în judecată 😆
Acum, dacă Cella o vrea, când termin arkuda, aş vrea să o citească ea prima. Dar, Cella, dacă o citeşti, vreau sfaturi serioase la ea. Nu de alta, dar Cella a citit primele două părţi şi ea, obiectiv, îşi poate da seama mai bine ca mine dacă trebuie ceva schimbat sau nu. Şi Cella, tot vreau casa ta 😀 Eventual, mă mut la tine. Mănânc mult, dar deh…, în schimb, nu vorbesc mult, nu mă mişc mult, nu fac gălăgie. Muzică ascult la căşti şi dorm puţin 😀 Ăsta ar putea fi un inconvenient, dar nu contează.
După, vine cel mai aprig critic al meu. De el îmi e frică, de aia îl şi las pe locul doi: Vania. Desigur, mai intâi trebuie să-i trimit primele două părţi. Altfel, omul, s-ar putea să îşi dea cu ceva în cap şi să nu priceapă nimic. Mă rog. Arkuda nu prea are legătură cam deloc cu primele două. Dar, ţinând cont că Beor, Min’yara şi Yas apar, Min’yara fiind chiar personaj principal, chiar ar fi greu să înţeleagă. Mai ales că nu prea dau explicaţii. Pentru că eu vreau să fie citite în ordine. DA?!
P. S: Nesuferita de Crina o fi ajuns pe plajă în Italia? 😀 Ce nu-mi plac elfii ăştia 😆
EDIT LATER:
Daca tot nu sunt disponibila pana marti, va trimit la lansare. Desigur, pe timisoreni in special. Informatie preluata de pe Tritonic Blog. Enjoy! Eu zic sa nu o ratati. Ar fi pacat.

Jumătăţi de măsură

V-am spus că am un weekend zbuciumat, v-am spus, nu? Cu aglomerările de rigoare. Cu nunţi cu una şi cu cealaltă. În plus, după ce că abia am reuşit să intru în casă, pe Xreder îl apucă şi experimentele pe net, aşa că ba merge, ba nu merge. Normal că mă enervez, după ce n-am văzut laptopul decât zece minute de dimineaţă şi zece pe la prânz când am ajuns să mă schimb. Nici să vă răspund nu am apucat, dar o să mă întorc la problema cu pricina. Doar nu o lăsăm aşa. Tata Borgo, nu vreau să fiu lăudată, mie nu îmi place ziua mea, mă apucă mâncărimile 😀
Şi ca totul să fie perfect, laptopul ăsta mă cam lasă, iar ăla nou vine abia săptămâna cealaltă. Aşa că mă apuc să îmi fac salvări pe cd-uri, nu de alta, dar de o muri de tot, măcar să fiu cu inima împăcată.
Să recapitulăm: netul ba merge, ba nu merge şi când merge, zici că o face în reluare. Laptopul, cam la fel. Aşa că ba sunt, ba nu sunt. Ba pic, ba îmi revin. Parcă aş fi la maraton. Dacă apuc să citesc ceva, deja e o minune. Ziceam să mă uit pe bloguri, hehe, uită-te dacă poţi. Păi cum? Şi cu net şubred şi cu laptop şubred? Una peste alta, mâine tot târziu ajung. Uhhh, nu mă întrebaţi ce treabă am că nu aveţi timp să mă ascultaţi 😀 Dar vă las o continuare. Normal, dacă pe Our nu îl pot scoate momentan din pădure, măcar cu zeii s-o dăm înainte 😀 Enjoy!
 
SUB SEMNUL ĖNIAS
CONTINUARE
 
1 şi 2.
 
Mariosis împreună cu Finniana au hotărât să-şi înfrumuseţeze şi ei partea lor de pământ, însă au dorit să-i dea o denumire înainte de-ai da viaţă şi l-au rugat pe Pioris să le lase privilegiul de-aş denumi pământul şi creaţia, iar el a încuuvinţat. Partea lor de pământ s-a numit Ulmina (Măreţia), iar cei ce aveau să locuiască într-însa aveau să se numească ulmaşi la fel ca şi creatorii lor.
Finniana a creat muzica şi versurile ce aveau să dea naştere celor verzi şi întinse. Mariosis a dorit să creeze ceva măreţ pe care să sălăşluiască atât verdele cât şi albastrul. A creat o poezie prin care a descris măreţia unor pietre ce puse una peste alta aveau să formeze un uriaş cu urcuşuri şi coborâşuri. Acest uriaş din piatră a fost desenat în verde şi albastru. Astfel s-a născut primul munte ce a fost numit Aşchid (Uriaşul). Dar zeul nu s-a mulţumit doar cu verdele ierbii, iar în desenul său a conturat primele flori pe care le-a numit flori de colţ.
Cei doi au poposit pe pământul ce l-au creat şi până când Pioris avea să creeze rasele aveau să sălăşluiască acolo şi să încerce să aducă noi forme pămânului numit Ulmina.
Dragostea lor a crescut văzând frumuseţea ce-i înconjoară şi din aceasta s-au născut doi ulmaşi, primi  din acest loc, iar ei au fost numiţi Zior (Blândul) şi Bladd (Sângerosul). Cei doi născuţi erau diferiţi atât trupeşte cât şi sufleteşte. În timp ce Zior iubea tot ceea ce se crease cu deosebi apele line şi veşnic curate, Bladd iubea doar puterea şi spera să stăpânească de unul singur tot globul pământesc.
Pioris şi ceilalţi zei au înmărmurit când au descoperit cât de frumos şi de mare este Aşchid şi au fost invidioşi pe creaţia soţilor, dar şi motivaţi să creeze lucruri noi şi mai frumoase.