Să moară Euripide

450px-Euripides_Pio-Clementino_Inv302

 

Da, grecul ăla nesuferit de a scris nişte tragedii foarte mişto, făcându-mă pe mine să-mi rod unghiile de nervi că nu pot scrie o piesă de teatru la fel de mişto. A, e mort deja? Nu are importanţă, să mai stea pe malul Styx-ului, iar pe Charon să-l doară în bască. Nu mă enervaţi, ştiu că nu avea bască, dar nu îmi pasă. Să-l doară unde l-o durea.

Da, am terminat piesa de teatru, are 12 pagini. E bine, Lucia? Ai zis 10-15, dar eu n-am vrut să sar calul. Nu are decât două acte. Vai mama ei. Dar nu-i bai, am văzut piese de teatru şi într-un singur act. Aici cade cortina o singură dată. Şi cântă un cor. Mă rog, nu cântă el prea bine, dar cu ceva mai multă muncă se va descurca. Şi da, asta am făcut toată ziua. Am transformat-o puţin pe Lady Helena. Puţin mai mult. Am mai adăugat un personaj, sigur, pe lângă cor. Şi l-am bombănit pe Euripide că lui îi ieşeau al dracului de bine.

Hai să nu fiu aşa rea cu mine, cu ceva exerciţiu… Pe dracu’, nu îmi va ieşi dacă voi scrie piese de teatru cu Atena şi Charon. Pentru că omul ăla se limita la cetatea lui Atena. O observa cu atenţie şi apoi inventa tragedii. Dar eu ce să mă fac, că nu mă inspiră deloc ceea ce se întâmplă în cetatea piteşteană. O prefer tot pe aia ateniană de acum aproape trei mii de ani. Dar ştiţi ceva? Euripide avea moralul mai bun, pentru că nici atunci nu se întâmplau lucruri mai bune. Adică tot din astea cu trădări, cu partide, cu să moară mă-ta. Doar că păreau mai elevate atunci. Până şi lupta dintre două partide părea dusă la rang înalt. Iar când se omorau între ei o făceau cerându-şi scuze. Păi da, aşa zic şi eu.

Ideea era că am terminat piesa de teatru. Probabil că până sâmbătă o voi tot ameţi până va ieşi al dracului de rău. Dar o citesc şi fug şi cu asta basta. Le las pe doamne să mă bârfească şi să mă înjure printre dinţi. Na! 😀

Pe lângă asta am mai scris la ceva, nu, nu la aia cu Lala. Apoi mi-am amintit roşie toată că trebuie să scriu şi pentru Feminis. Hei, am obosit, ce vreţi de la mine? Nu mai sunt normală iar. Dar nici în vacanţă nu mai vreau. Vreau doar să nu mai fiu obosită. În fine, asta nu se poate. M-am născut obosită. Bine, mă duc să citesc ceva, prea mult scris, mai vorbim şi mâine.

Oh, şi Darius a uitat că i-am dat întâlnire în seara asta. Ca să vedeţi ce importantă sunt 😀

Îmi place să fiu „jupuită”

 

Tare mult mi-a plăcut ce s-a întâmplat pe blogul Luciei Verona. Cenaclul acesta chiar are rolul de-a te face sa te simţi autor, chiar dacă greşeşti nimeni nu îţi spune lucruri de genul „ce proastă eşti” 😀 Cel mai mult mi-a plăcut că cei ce au comentat au găsit problemele reale ale textului şi m-au ajutat pe mine să văd unde greşesc. Desigur, nu o să am pretenţia ca îmbunătăţirea piesei să se ridice la nivelul lui Euripide, dar până la urmă, cine ştie? Cred că în seara asta mi-am redescoperit o nouă pasiune, şi asta se datorează şi cenaclului, da, cred că o să încerc să scriu mai mult teatru.

Nu, nu vă ambalaţi, că n-am pretenţia de-al duce pe o scenă. Dar cred că am descoperit ceva, scriind teatru ajung să scriu mai bine proză. Atâta doar, sper că Lucia mă va ajuta şi mă va îndruma la fiecare piesă în parte. O s-o chinui puţin, dar nu mai ştiu pe nimeni altcineva care m-ar putea ajuta.

Acum a rămas aşa: piesa o voi rescrie şi o voi face de 50 minute. Poate vor fi 5 personaje, nu 4, deja mi-a venit o idee, dar o să încep de mâine. În seara asta mă mai las puţin inspirată de preferatul meu, desigur, vorbesc de Euripide.

Le mulţumesc încă o dată tuturor, au fost cu adevărat de ajutor iar eu m-am simţit foarte bine. Ce mai, aşa discuţii aş vrea să se işte mereu. De ce oi fi aşa fericită?