Careul de dame şi dispariţia

Nu, careul nu dispare, din contră, el apare, joi, 21 octombrie la Biblioteca Judeţeană din Piteşti – pe această cale ţin să le mulţumesc în mod deosebit Denisei Popescu şi domnului Sechelarie, care au susţinut mereu proiectele noastre mai non-conformiste.  Cum ziceam, careul de dame, o să mă număr printre ele cu modestie, pentru că vreau să vă spun de acum că nici nu vreau şi nici n-am chef să vorbesc despre mine. Am făcut-o de atâtea ori că până şi eu m-am plictisit de mine. Aşa că o să vă rog să veniţi în număr cât mai mare pentru a le cunoaşte pe: Lucia Verona cu minunatul roman „Crima de la Jubileu”, Monica Ramirez cu „Asasin la feminin” – nu mă certa, dar încă n-am apucat să citesc, acum sunt pe filosofie, misticism, adică în căutarea mea – şi Ivona Boitan cu deja cunoscutul roman „Hoţii de timp”.

Ştiu că Ivona nu se va supăra că am lăsat-o la final, ştie că… 😉

Aşa că joi, 21 octombrie, ora 15, vă aştept în număr cât mai mare la Biblioteca Judeţeană Piteşti. Nu pentru a vorbi neapărat despre cărţi, ci despre autoare. Mi-ar plăcea ca măcar de data asta oamenii să vină şi să „interogheze”, aşa ar fi frumos. Jur că trag dacă nu o faceţi.

Printre dame va fi şi popa de roşu, adică Bogdan Hrib. Fără el nu era careul complet, iar un careu de dame are nevoie măcar de un popă. O fi de roşu sau de tobă? În fine, alegeţi voi.

 

Şi după cum spuneam avem şi o dispariţie, a mea. Dispar până sâmbătă pentru că simt nevoia să tac. Am închis telefonul, calculatorul, sufletul şi mintea. Vreau doar să citesc şi să stau. Să stau aşa, ca proasta. O să vă întrebaţi de ce până sâmbătă, păi e simplu. Sâmbătă voi fi prezentă în „loja maso…”, m-am tâmpit, în „Loja Bloggerilor” la congresul PSD şi cred că o să am chef de a face live blogging sau live facebook (s-o zice aşa?). Aşa presimt eu, că o să am chef. Până atunci n-am chef nici de mine. Aşa că mă dau rănită. Asta nu înainte de-a vă lăsa o notă pe facebook la care să meditaţi. Căutaţi în notele mele şi veţi şti despre ce e vorba.

 

Şi cam atât că vorba lungă, sărăcia omului sau aşa ceva. Ce mai ştiu şi eu. După ce mă încarc suficient revin, atât cu amănunte despre lansare, cât şi cu poveşti din viaţa de zi cu zi. Dacă nu mai apar, aprindeţi şi voi o lumânare 😆

 

Nu uitaţi: Careul de dame şi popa de roşu’.

Veşti bune şi (ne)bune

Am veşti bune şi veşti mai puţin bune. Dar am să încep cu cele plăcute, pentru că aşa e normal.

 

Întâi de toate vă anunţ cu o plăcere deosebită că a apărut romanul poliţist „Crima de la Jubileu” scris de Lucia Verona. Găsiţi detalii şi pe blogul ei, dar cum mie îmi place cu copy/paste, poftim 😀 :

 

“Vă invit cu mare drag la lansarea romanului meu CRIMA DE LA JUBILEU, apărut foarte recent la CrimeScene.
Evenimentul va avea loc marţi, 5 octombrie, ora 17, la cafeneaua LA COMEDIE de lîngă Teatrul de Comedie.
Vor participa scriitori, actori, bloggeri, prieteni din online şi offline, un numeros public. Vor veni şi cei doi bloggeri care apar ca personaje în cartea mea.”

 

Mi-ar face mare plăcere să vă văd acolo în număr cât mai mare. Lucia merită şi nu numai ea. Cartea merită în mod deosebit şi nu o zic eu. Dacă intraţi pe blogul ei o să vedeţi că deja s-au scris două cronici. Chiar ar fi păcat să nu veniţi.

 

Vestea bună numărul doi.

 

Ionuţ Iancu, fanul meu numărul unu, – eu am zis că şi singurul – mi-a făcut pagină de like pe facebook chiar aici: http://www.facebook.com/home.php?#!/pages/Oana-Stoica-Mujea/113032302092112

Dacă iniţial mi s-a părut oarecum aiurea, acum chiar îmi place. Aşa că mulţumesc Ionuţ. Acum eu sper ca tu să ai dreptate şi să nu fii singurul 😀

 

O altă veste, cred eu bună, e că o altă carte de a mea, dar nu numai, o să apară în curând, probabil în trei săptămâni sau o lună. Sper chiar mai devreme. Om vedea. Nu apare nici la Tritonic, nici la Crimescene aşa cum v-aţi aştepta. Dar ce şi cum o să vă spun la momentul potrivit. Vestea mai puţin bună – dar nesigură – e că nu sunt convinsă că va fi şi la Bookfest, dar vă asigur că se va face suficient de mult tam-tam pe tema asta. Vestea foarte bună e că e cu bani pentru autori, pentru că nu sunt singură 😉 Veţi auzi şi veţi vedea. Atât am avut de spus.

 

Acum vestea proastă. Cu toate înjurăturile pe care mi le voi lua, n-am ce face, mă simt prea rău şi sunt mult prea bulversată, aşa că acest Gaudeamus nu va avea cum să vadă „Sărutul morţii” pentru că, pentru prima oară în viaţa mea n-am fost în stare să termin o carte. Şi nici nu voi fi. Ăsta e adevărul. Sunt prea multe lucruri la mijloc pe care nu am să vi le explic, pentru că sunt personale şi nu e problema nimănui. Doar că, din păcate, n-am cum să fac altfel. Oricât de tare m-aş chinui să o termin, îmi e teamă că nu voi reuşi. Cu toate astea, eu tot voi încerca. Dar nu vreau să promit ceva ce mi se pare până şi mie aproape irealizabil. Abia mă târâi să termin până pe data de zece o piesă de teatru.

Nu îmi voi cere scuze pentru asta, fiindcă nu sunt în stare de mai mult şi nu cred că e vina mea. Acum cum or vrea astrele. De va fi, va fi, de nu va fi, nu va fi. Nu ştiu exact ce şi cum să vă povestesc acum.  

Vechi şi noi

Aşa cum am spus ne-am lansat la Satu Mare, unde, ca de obicei, a fost mai mult decât minunat. Crina s-a ocupat, ca de fiecare dată, să iasă totul perfect. Ivona… am cam batut-o 😛

Şi o poză, mai multe găsiţi pe facebook, mai exact două albume.

 

 

Flacăra iese miercuri cu „Crimă la jubileu”, un roman excepţional scris de Lucia Verona. Dacă-l rataţi vă alerg. E mare păcat să nu aveţi cartea asta în bibliotecă. Vă spun că e fenomenală şi îi mulţumesc Luciei că m-a lăsat să citesc manuscrisul. Şi credeţi-mă că l-am citit în trei ore, pentru că m-a „înghiţit”. Păcat că s-a terminat. De ce toate lucrurile mişto se termină?

 

Sâmbătă şi duminică, la Romexpo, aveţi Sofisticat. Expoziţie de pisici, printre care şi Pufo, organizată de Candice Luana Dragota şi, fireşte, Sofisticat. Va fi şi un micuţ stand de cărţi. Candice tocmai ce a debutat în lumea literară cu o carte pentru cei mici „Povestiri din Grădina cu Pisici”. Vor fi şi cărţile mele acolo. Şi cine ştie, dacă veniţi veţi mai avea surprize. Trebuie să anunţ că anul acesta au fost înscrise 300 de pisici, adică cu o sută în plus faţă de anul trecut. Aşadar, clar, e un succes!

 

Cei din urmă… ştiţi voi. Andrei Crivăţ mi-a făcut o surpriză foarte, foarte, plăcută, despre care nu vă pot vorbi acum, dar în curând veţi afla tot. Aşa că îi mulţumesc şi aici.

 

Nu, nu ăsta era cel din urmă lucru. Miercuri la 18:30 va fi o dezbatere între bloggeri şi Victor Ponta, dezbatere la care am fost şi eu invitată şi va fi transmisă pe TVR1. Nu ştiu dacă e în direct ori ba. Dar puteţi da şi voi drumul la TV să aflaţi. Sper doar ca până atunci să fiu vie.

 

Şi cum îmi e teribil de rău azi, o să vă las să vă descurcaţi singuri pe aici. Eu mă duc să… aştept mesaje de pe lumea cealaltă 😛

Cum am aflat că ne-am epuizat

Nu, nu de oboseală. Că aşa amândouă suntem varză. Două verze. Uneori din mintea căte uneia mai iese o idee. Recunosc că ultima idee a Ivonei a fost genială. Dar nu ăsta e subiectul discuţiei.

Mă gândeam eu aşa. Băi, fraţii mei gri, că albi nu puteţi fi, decât în imaginaţia voastră sau dacă nu v-aţi văzut niciodată semenii pe stradă. Toţi suntem gri. Când o să ajungem negri… deviez, da.

Aşadar, doamna Cristina Popescu îmi scrie azi pe facebook că a comandat trei cărţi tritonice printre care şi Parfumul. Şi îmi spune, cu multe lacrimi că a mea s-a epuizat. Şi nu i-au mai trimis-o.

Eu am zis, hmmm, nu se poate, ce naiba. Doar mai erau. Abia au fost puse pe site, deci mai erau. Nu aveau cum să se epuizeze. Aşa că îmi iau angajamentul să încerc să văd ce s-a întâmplat. Sigur, în sinea mea zic că s-a greşit comanda, că una, că alta. Din astea.

Intru pe siteul Tritonic căutând date despre Ivona şi despre cele două cărţi ale ei: „Cu sânge rece şi albastru” şi „Hoţii de timp”. Asta pentru că trebuia să-i trimit Crinei. Lasă vă spun eu povestea asta mai săptămâna viitoare. Citesc eu despre Ivona, despre Cu sânge şi ajung la Hoţi. Hopaaaa, scrie mare: New, dar epuizat. Mă scarpin în cap până-mi dă sângele. Aşadar, Ivona s-a epuizat. Bine, bine, nu Ivona, cartea. Hoţii adică. Şi n-au fost decât nouă mii de exemplare. Un fleac. Şi atunci îmi aduc eu aminte de discuţia avută pe facebook. Şi dau repede la Parfum. Eh, şoc. Da, şoc: New, dar epuizat.

Aşadar avea dreptate doamna Popescu. Stocul a fost epuizat. În fine. Ar fi trebuit să-mi cam dau eu seama de aseară când băiatul de la Tritonic a adus o mână de Parfumuri. N-am zis nimic. Chiar nimic, dar mi s-a părut cam în neregulă şi m-am întrebat, în sinea mea, mâhnită: De ce, frate? De ce Parfumul nu?

Acum am aflat. Iote de aia.

S-a epuizat. Şi din alea tot un fleac de nouă mii au fost. Fir’ar. Aşteptăm continuarea 😀

Deci cum o fi sau cum n-o fi

Recunosc, azi am făcut zeci de flyere. Am obosit numai să mă gândesc la ele, deci e al dracului de greu. O să mă întrebaţi de ce nu le-am dat mai departe să fie făcute, păi e simplu, am vrut să mă testez. De o fi bine ori ba vom vedea marţi. Mai mult ce ştiu eu? Comunicate de presă? Da, am dat şi din alea, dar vă spun tot eu că nu se înghesuie nimeni, că na. Dar treacă.

Bine, acum am altă treabă. Alte treburi de fapt. Că mai e de scris un foileton, că mai e de terminat o partea a doua din Sărutul Morţii… Mai e.

Dar deh, ca orice om începui şi eu să colind pe facebook unde nebuna de Lala zicea că: „Nimeni nu moare virgin, viaţa ne fute pe toţi!”. Justă cugetare, să ziceţi voi că nu e fată deşteaptă. Aşa. Şi am ajuns şi pe bloguri, mai precis aici, unde citesc eu, că recunosc cu smerenie că ieri când am văzut am citit pe sărite, şi încep să mă întreb.

Mna, citesc cărţi de psihologie practică, habar n-am de ce, dar le citesc. Şi nu sunt singura, că ieri şi Ivona căra una după ea. Deci citesc. Să nu zică lumea că aş fi chiar atât de proastă. Mai înţeleg şi eu ce se întâmplă în viaţă. Cum sunt oamenii, cum sunt unii, alţii, etc. Mai ştiu şi că într-un cuplu, fie el cu acte ori ba, treburile nu stau întotdeauna bine, că na. Alteori stau prost de-a dreptul, dar unii sunt pur şi simplu masochişti şi îşi duc crucea aia până la capăt, cu sfinţenie, parcă de teamă să nu-i trăznească. Sau o fi resemnare? Ori lipsă de curaj? Sau ce? Mie una îmi e clar că fiecare, individual, chiar dacă avem o pereche, ne căutăm propriul sens în viaţă, pentru că aşa e normal. Zic şi psihologii că e cam naşpa să gândeşti la unison cu celălalt că deja nu mai eşti tu. Şi până când cuplurile nu vor înţelege că trebuie să-şi separe mentalul vor fi din ce în ce mai mult în rahat.

Bine, şi văd eu povestea omului ăsta. Şi mă gândesc aşa: aventură la început, dar aventură cu iubire, bine, el se sperie, ea nu, dar nici nu se mai văd, pentru că el… da, el dă bir cu fugiţii. Se mai chinuie, el, fireşte, vreo patru ani. Apoi decide… Ea l-a aşteptat, ori ba, că nu îmi e clar că a făcut-o strict pentru el, ci pentru ea mai mult, dar eu zic că s-a întâmplat să fie disponibilă şi să îi mai dea o şansă. Şi mă gândeam aşa, ce aş fi făcut eu, fireşte că toţi psihologii din lume m-ar pica la testul ăsta.

Adică vii după patru ani la mine să ce? Şi îi rupeam gâtul 😆 Direct, fără alte explicaţii. Cred că la rupt gâturi mă pricep bine. Dar, una peste alta, mă bucur pentru ei. Şi totuşi, din punct de vedere psihologic strict vorbind, ce dracu’ l-a făcut pe el să mai stea acasă patru ani? Nu îmi explic raţionamentul. Mai ales că ea luase o decizie în ceea ce-l priveşte. Iar el era convins că ea e Steaua de pe cer. Aia de trebuia să cadă la aşternut la drum de seară şi apoi s-o ţină toată viaţa ca pe o icoană. Şi atunci? Nu ştiu, zău, dar aş vrea tare un răspuns că aşa mă râcâie de cred că nu mai pot dormi.

Şi uite cum din lucruri serioase începe să mă frece o chestie de viaţă care, până la urmă, nici n-ar fi problema mea. Dar ţinând cont că m-am împrietenit cu Băsescu pe facebook, de ce nu m-ar freca şi chestia asta.

Adică eu vreau să ştiu de ce. Şi vă rog şi pe voi să citiţi şi să încercaţi să mă lămuriţi.

Acum să nu mă întrebaţi de ce n-aş întreba-o şi pe ea de ce nu i-a sucit gâtul, pentru că acolo totuşi ştiu răspunsul. Aşa e cu femeile, credeţi-mă. Rămân uşor impresionate, probabil el i-o fi spus că patru ani s-a tot gândit la ea şi a dat-o pe spate. Eu îl trimiteam să se mai gândească încă patru că dacă tot poate. Dar deh… nu toate-s eu.

Pentru că eu îs genială, nu? 😀

Recensământul

P.P.S: Da, da, da, a scris si Adrian Nastase.

La numai două săptămâni de la apariţia minunatei cărţi, aka „Parfumul văduvei negre”, s-a tot scris şi s-a tot semnalat, atât în online cât şi în offline. S-a vorbit pe facebook, pe twitter, pe bloguri, ziare, reviste, etc.

Trebuie menţionat că în topul căutărilor din google, primi sunt tot sătmărenii la capitolul semnalare. Eu mă gândeam să îi adun pe toţi cei din online care au semnalat într-un fel sau altul apariţia, cei care au citit-o, parodiat-o, etc. Acum să vedem şi dacă-mi iese.

 

Încep cu ei pentru că merită: Lucia Verona, care nu numai că a citit-o înainte de apariţie, dar a şi muncit mult la carte. Nu vă spun cum. Crina Dunca, care, desigur, a citit-o înainte de apariţie şi a organizat un eveniment de zile mari şi Darius Filip, el fiind primul cititor, dar numai pentru că mi-a promis că mă strânge de gât dacă mai zic de rău de el. După ce a constatat omul că e ok, m-am liniştit aşa că am dat cartea mai departe. Bogdan o să zică: „Şi eu?”. Păi el a citit-o după vreo şapte luni după ce i-am predat-o. Na!

Dar până aici Vania, adică Ioan Usca, personaj şi în carte, a ţinut să parodieze romanul aflând din popor cam ce se întâmplă. Iar unul dintre vinovaţi, desigur, este George Cernătescu. Care a tot scris şi a tot scris până când s-a sesizat rusul. Apoi, ca să fiu tot în sfera piteşteană, Ema a venit cu o recenzie mişto. Eu nu ştiu cum naiba de-i ies aşa bine Emei. Dar nici Gabi nu s-a lăsat şi a făcut puţină parodie împletită cu seriozitate 😀

Şi totuşi, primul a fost Shauki

Cu siguranţă ştiu că Mana a fost prima care a citit cartea după lansarea de la USR. Iar Manole a furat-o, dar încă nu ştiu dacă a dat-o gata.

La vreo două zile apare şi Chinezu care spune câte în lună şi în stele, făcându-l pe bietul Crivăţ să-şi iasă din sărite 😀

Daniela Alexandrescu scrie şi ea un articol super mişto pentru care nici măcar n-am apucat să-i mulţumesc.

Maria semnalează.

Sindesign îmi ia primul interviu dedicat acestei cărţi.

Hobbitul, desigur, strigă şi el pe unde poate.

Nici Nea Costache nu s-a lăsat mai prejos.

Mirela Petea, desigur, susţine parfumul, că doar de la ea mi-a venit ideea titlului. Nici nu se putea altfel.

Iar azi aflu că Simona Ionescu s-a pus pe citit. Da, da, am emoţii 😀

 

Au semnalat apariţia: Feminis, Prwave şi Bookiseală.

 

Să revin la sătmăreni? Hai să o fac. Pe primii doi i-am spus deja. Dar au scris şi Raulito ( tie trebuie sa-ti multumesc de doua ori pentru reclama 😉 ) , Rachi şi Otto Pop care mă ceartă pe facebook :D, dar şi vicele Adrian Ştef pe care-l aştept şi cu păreri că doar nu degaba m-am chinuit să dau autograf. Şi desigur, ca să nu gafez din nou, Adrian Pop, care nu-i Adrian SM. Ambii spunând pe blogurile lor că a apărut şi s-a lansat.

 

Şi acum să mă mai întrebaţi de ce Satu Mare. Păi de aia, măi, păi de aia.

 

Şi dacă tot sunt aici îi mulţumesc în mod deosebit lui Voicu 😉 , care m-a adoptat oficial ca fiică a Sătmarului. Păcat doar că e aşa departe de mine, că aş vrea să fiu o fiică care trece mai des pe acasă, dar asta-i viaţa, şi după ce plec în Costa Rica… păi, fie, vă chem pe toţi acolo să facem party pe plajă 😀

 

Dacă am ratat pe cineva să mă tragă de mânecă. Recensământul e deschis, iar eu vă mulţumesc tuturor pentru ajutor, încredere şi încurajare. Fiecare dintre voi a făcut o mică minune pentru cartea asta.

Şi, desigur, n-am uitat Chişinăul, că doar a fost cel ce mi-a botezat cartea şi a îmbrăcat-o în straie de gală pentru a-i da drumul în lume.

Asta e o minune făcută cu ajutorul onlineului în special şi a prietenilor în deosebi 😉

 

P.S: PortalSM – Jesus! 😀

P.PS: A zis si Dan Patrascu

P.P.P.S: Cellaaaaa, nu ma omori. Sigur ca a scris si Cella, chiar printre primii.

 

 

Detectivi pe facebook

Mai de dimineaţă, zăpăcită cum mă ştiţi, am intrat pe facebook să văd şi eu ce mai e nou. Nimic, nu vă speriaţi, sunt toate vechi. Şi cu o mie şi ceva de prieteni, vă rog să mă credeţi că trebuie să-i caut cu atenţie pe cei care mă interesează. Aşa că, mno. Ca în fiecare zi, zeci de cereri de prietenie. Eu le dau accept tuturor. Care ma enervează, până la urmă, va ajunge să fie şters fără milă.

Dar ce văd eu? E? Ce văd? Andrei Mladin? Adică personajul lui George Arion din Detectiv fără voie are cont pe facebook. Cu poza creatorului. Ceea ce înseamnă că măcar el recunoaşte cine l-a făcut mare.

Păi da, că şi Iolanda Ştireanu aka Lala are cont pe facebook. Dar ce credeţi? E la fel de nesuferită ca şi în carte. Adică Indicii anatomice, respectiv Parfumul văduvei negre care va ieşi în curând – nu ştiu cât de curând. Ei bine, da, Lala şi Andrei. Ambii au cont pe facebook. Mladin e un tip ok, cu simţul umorului şi fără fiţe. Lala? Aşa cum o ştiţi, abia aşteaptă să dea în cap cuiva. Aşa că aveţi grijă. Personajele seriilor poliţiste au început să apară pe facebook.

Bine, bine, primul a fost Stelian Munteanu. Dar pe el nu-l punem la socoteală, pentru că Lala nu-l place 😉

Uitaţi-vă în ochii mei

A, nu-i vedeţi? Nu-i bai. Vă explic eu, sunt verzi. Dar nu culoarea conta, ci profunzimea. Care profunzime? Exact, care?

Mă uimesc şi eu pe mine, iar lumea ţine neapărat să mă debusoleze. Să vă explic, avem tabere. Tabere care mă privesc, că altfel nu aş fi atât de debusolată. Dar asta îmi arată şi cât de diferiţi sunt oamenii şi cum fiecare carte îşi găseşte publicul ei.

Dar mai întâi vă arăt topul cărţilor Tritonic făcut de Maria. Ieri, pe facebook, Mihai, vecinul meu, spunea că ar vrea totuşi să scriu fantasy, că lui îi place mai mult. Mai e un nene, Marian se numeşte şi tot aşa îl strigă. Şi el tot cu elfii. Bun. Mai sunt câţiva care spun că Indiciile sunt ok, dar Elfa e wow. Dacă ar fi să întreb pe altcineva ar spune exact pe dos, ba chiar ar nega existenţa ambelor cărţi. No, atunci eu ce să mai cred:

1 Că scriu mai bine poliţiste

2 Că scriu mai bine fantasy

3 Că scriu bine ambele genuri

4 Că nu scriu deloc bine şi doar mă dau mare pe net.

Da, puteţi răspunde la commenturi cu 1,2,3,4. A, cred că mai era şi varianta 5.

5 Merge, dar nu e grozav.

Bine, acum că am lămurit-o pe asta, mă rog, n-am lămurit-o, că încă sunt debusolată, dar ce mai contează? Ideea e că putem trece mai departe.

Tocmai am terminat cu somalezii. Deci puteţi citi şi voi. Nu, n-am făcut mişto de Bogdan, pentru că acolo încerc să fiu cât de cât serioasă. Dar nu va scăpa 😀

 

Ideea ideilor era că vine târgul Gaudeamus, iar eu mi-am luat în primire programul care urmează a fi:

 

Vineri, 27 ale lunii în curs, ora 17:30, Crime Scene face o dublă, triplă, multiplă, lansare. Ţinând cont că se împlineşte un an de când Crime Scene e pe piaţă, se va sărbători. Dar nu e singurul motiv de sărbătoare. Românii noştri suedezi (da, am scris bine), adică Viorica şi Teodor Morogan vin să fie alături de noi, dar şi pentru a vorbi de romanul lor poliţist „Plăceri nevinovate”. Apoi urmează cina cu George Arion.

Sâmbătă, 28 tot ale lunii curente, ora 13, Tritonic Junior prezintă „Regina elfă”. Da, ştiu, am zis că nu o voi lansa, dar am fost obligată şi chiar nu vreau să o fac 😦 Dar cică sunt neprofesionistă. Asta-i viaţa.

Despre celelalte vă voi spune atunci când o să am o listă completă.

Cred că am uitat să menţionez că Iulia Cioară e noul PR şef al editurii.

O, da, şi n-am mai găsit niciunde Adevărul de Seară. Dacă cineva îl are, vă rog să mi-l aduceţi şi mie mâine. Adică aţi priceput la cine fac referire 😀

Ok, by.