Mâine!…. Peste șase luni urmează seria fantasy!

1390648_631826713506778_494396207_n

 

 

1375929_10202122471684619_193362777_n

 

 

1377089_611734768888527_1260575688_n

 

 

Peste șase luni urmează seria fantasy!

 

Slide1

 

 

Slide1

Anunțuri

Doar în paralel, nu pot perpendicular.

Aș putea spune că scriu la patru mâini, doar că toate patru sunt ale mele. Mi-am dat seama că mai am două proiecte de terminat. O Iolanda pentru la anul, dar e destul de complicată. Psihologie multă. Memorie inexistentă, caz nasol, nebunie curată dar destul de statică sau nu. Nu mai știu, am atâtea idei în cap că mi se învârte. Oricum, când îmi dau seama ce-mi trebuie mai departe las cartea a treia cu Simona și Laurențiu și mai dau o tură pe la Iolanda. Nu știu cum o să iasă chestia asta. Am capul în două, ba în trei. Pentru că am promis că o să încerc să scriu un fantasy bazat pe personajele poveștilor noastre, ale românilor. Mna, citesc povești, dar încă nu mă pot decide pe care s-o transpun. Unele mi se par foarte mișto așa cum sunt și n-aș vrea să le stric, altele, din contră, îmi dau senzația că le-aș îmbunătăți substanțial (modestia din mine), dar nici una nu m-a strigat cu adevărat. Sigur, am o jumătate de idee, dar cu jumătăți te întorci la paralele.

Scrisul în paralele nu îmi e chiar străin, chiar dacă mai familiarizată sunt cu cititul în felul ăsta. Dar acum o să încerc o perpendiculară să văd dacă-mi iese. Nu știu exact cum e aia, decât dacă o pun pe foaia de matematică, în scris n-am încercat-o. Acesta va fi un alt început. Perpendiculara literară 😀

Șarama

Când ziua începe a se îngîna cu noaptea este ceva normal, dar când lucrul acesta devine permanent este clar că e o problemă. Cartea destinului a fost furată și era întunecată se apropie. Atâta timp cât destinul nu se mai scrie lumea începe să moară.

Mâna invizibilă e neputincioasă, nu mai poate scrie în Șarama. Destinul fiecărui om a fost scris dinainte, acum nimic nu se mai poate schimba. Însă gemenii Sior și Sirona au păcălit dintotdeauna Mâna. Deciziile lor au fost mereu imprevizibile, iar Mâna a fost nevoită de multe ori să rescrie. Așa că ei sunt singurii care pot amâna sfârșitul lumii.

Dar nu numai destinul lumii e în mâinile lor, ci și tronul care a aparținut de drept părinților lor. Sior și Sirona sunt orfani și nu beneficiază de armate și aliați pentru a-și putea lua ceea ce le aparține de drept. Iar când unchiul Sorian află că gemenii sunt în viață pornește un adevărat măcel.

Cei doi sunt nevoiți să se bazeze doar pe ei, pe bătrânul bețiv al satului în care au crescut, pe o pasăre pheonix care e pe jumătate om și pe zeița morții.

Bătălia nu se dă doar pe pământ pentru că și zeii sunt împărțiți în tabere.

Și mai este un secret. Cei doi nu pot învinge decât împreună. Numai că drumurile lor se despart.

Este o poveste ca orice altă poveste. Poate tristă, poate veselă. Dar vă garantez că nimic din ceea ce v-ați aștepta să se întâmple nu va fi așa. Iar finalul este cu totul neașteptat. Tot ce trebuie să faceți e să citiți și să trageți singuri concluziile.

Șarama este cartea destinului și așa va rămâne până la sfârșitul lumii.

Pe cine am mai… împuşcat…

Îmi e greu să vorbesc despre toate grămadă, iar poze nu prea avem, dar ne descurcăm. Începem cu ziua de joi, care a început bine, apoi a fost explozivă – cu nervi – dar s-a terminat la evenimentul organizat de Simona Ionescu (http://www.simonaionescu.ro/?p=2991) şi Click „Din inimă pentru copii”. Ca să nu zic eu, dar tot zic, la Riviera l-am arestat pe Americanu’, adică actorul din „La bloc”, Emil mai pe scurt. Amănunte aici!(http://www.click.ro/din_inima_pentru_copii/americanu-armele-patru-dame_0_1069693153.html) Culmea e că ne-a dezarmat din cuvinte. Careul de Dame a fost cucerit 😉

 Cum am o eroare azi e fara alte linkuri…

 

Continuăm cu vineri când, Ivona, Lucia, Liviu Radu şi persoana care scrie au lansat la LIT şi Fantasy. Liviu Radu a lansat în colectia Fantasy Waldemar. O să ziceţi că a mai fost lansată, eheee, dar nu e aşa, pentru că toate poveştile lui Waldemar se află sub aceeaşi copertă. Dar, acelaşi Liviu Radu, a avut şi o cărticică proaspătă în colecţia Lit „Ghicit de seara. 77 de poveşti foarte scurte”.

Lucia a venit să ne vorbească despre prima carte „Premiile Lili”, antologie în care apar şi eu, evident. Acolo veţi găsi mulţi autori cu adevărat excepţionali. Bine, eu sunt cea mai cea.

Apoi, Ivona a lansat cu mare fast „Negru de fum”, iar funny a fost că s-a cumpărat mai mult „Crăciunul mincinoşilor” 😀 Eu, normal, aşa cum am stabilit, am lansat „Dincolo de oglindă”.

Până aici e totul clar, nu avem poze, aşa că vă imaginaţi singuri.

Azi, respectiv sâmbătă, am avut o nebunie. Una reală. Una cu dureri de picioare, spate, cap. Ca să nu mai spun că a doua seară consecutiv am condus printr-o ceaţă de abia se vedea axul drumului – de autostradă vorbesc, că dracu’ a pus un bec acolo să se vadă cât de cât. Lăsăm politica, trecem la cărţi, dar e rău că tot ajungem la politică.

După ce am lansat-o pe cea mai tânără autoare din România, Maria Alexandra Ion, cu volumul de debut „Lily of the Valley. Lena Turner şi misterul fratelui piertdut”, s-a produs nebunia. Dar, mai întâi, vă anunţ că am cunoscut un copil excepţional. Să ai curajul să publici la 14 ani e mare lucru. Dar cel mai mult îi admir părinţii care au susţinut-o. Merită să cumpăraţi cartea.

Restul zilei, până la ora împuşcăturilor, mi l-am petrecut cu Monica Ramirez. Adică cafele, mâncare, fresh-uri, cafele, mâncare, fresh-uri. La tura a doua ne-a ţinut companie şi Vlad, care are o surioară excepţională.

Şi ajungem la împuşcături. Ca şi anul trecut, când vine vorba de împuşcături îl avem printre noi şi pe Comisarul Ciocan, dar… ei, da, şi pe Paleologu. Uhhh, grea treabă. După ce s-au decernat premiile RCWC, pentru traducere, edituri, etc, a venit şi rândul lui Denis Grigorescu care a câştigat concursul de romane poliţiste – dar despre asta vorbim mai pe larg mai mâine. Viorica şi Teodor Morogan au lansat o nouă carte şi au fost alături de noi. Monica şi-a lansat „Asasin la feminin”, iar Lucia, şi de data asta, a dovedit că Aghata Christie e de fapt o Lucia Verona, adică, normal, şi-a lansat „Crima de la Jubileu”.

Toate bune şi frumoase până aici. Înainte de-a intra în scenă Careul de Dame, normal, ne-am înarmat. Eu, Lucia, Ivona şi Monica. Ivona şi Monica au puşti, eu cu Lucia, modeste, doar pistoale. Câştigate cele din urmă, nici nu vă închipuiţi ce grele sunt puştile alea. Ei bine…

Recunosc, ne-am făcut de la început planul de-al aresta pe Ciocan, dar a dispărut, aşa că l-am ameninţat vehement pe Paleologu – jur că abia am ţinut-o pe Lucia să nu tragă 😀 Când l-am zărit pe Ciocan eu şi Ivona am sărit repede şi l-am adus în faţă sub arme. Celelalte două doamne ni s-au alăturat imediat. – Suntem ca cei trei muşchetari – Domnul Ciocan, în timpul său liber, dar îmbrăcat în costumul oficial ne-a cerat şi a zis că e ilegal ce facem noi şi că nici în glumă să nu ne jucăm cu aşa ceva. Dar replica Luciei a fost genială: „Dar eu nu mă joc”. Spusă pe un ton rece care nu lăsa loc de interpretări, puteţi să vă daţi seama că eram pe jos de râs. În schimb, fără a-şi da seama, Paleologu a fost chiar fericit să-l tot ameninţăm. S-a crispat doar puţin când i-am spus să citească Parfumul că e Victor Ciutacu personaj acolo, dar i-a trecut repede. Apoi i-am spus despre crima perfectă exact când domnul Ciocan venea să-mi pupe o mână. Normal că mi-am retras cuvintele „Domnule, terminaţi, nu există crimă perfectă, poliţia veghează!”. Ca să nu ziceţi că eu nu ştiu bancuri. Porcărelele poate vi le povestesc în privat. Momentan avem treabă.

 

 

 

 

Nu uitaţi să cumpăraţi „Crăciunul Mincinoşilor”, momentan printr-o comandă via mail (la mine sau la Ivona). Acum avem treabă. Săptămâna viitoare Careul e la Tonomatul de pe doi, dacă aşa s-o scrie, apoi avem un Târgu Mureş. Nişte serate mai speciale… Vă spun eu pe parcurs.

 

Scuzaţi-mi incoerenţa, dar sunt după trei zile infernale. Şi sunt pe moarte. Până când îmi revin puteţi să-mi faceţi corectura pe text. Ei, evident că am întâlnit oameni mişto, am reîntâlnit oameni mişto şi am fost la ziua lui Candice unde am stat destul de puţin că eram frânte – eu cu Ivona. Restul… întrebaţi şi vă voi răspunde 😛 Byyyyyyyyyy…………………..

 

UPDATE: Multumim Raluca Nicula pentru poze

 

Ce mai aflu despre lume…

UPDATE: CU Iolanda la Prwave

 

De data asta citind psihologie practică. Genul de cărţi care te învaţă cum să nu iubeşti un pervers, dar nu în sensul ăla de pervers. Daca-i dragoste sau dependenţă. Dacă îţi poţi reinventa viaţa. Nimicuri din astea.

Recunosc că de aia nici n-am mai scris pe Club, pentru că n-am de gând să recenzez cărţi de psihologie pentru că n-aş şti cum, dar îmi place să le citesc. Uneori, ca nuca în perete, se mai potrivesc şi la mine anumite situaţii. Cred că cea mai mişto e aia cu dragoste sau dependenţă, pentru că Brenda asta, autoarea, vorbeşte de cazuri concrete psihanalizate de ea. Şi ghiciţi ce? Toate astea pornesc din copilărie. Adică toate mecanismele greşite din creierul nostru. Ba pentru că părinţii nu ştiu să se adapteze nouă, ba pentru că, tot părinţii, fireşte, nu ne alintă suficient, ba pentru că părinţii… aţi înţeles ideea. Ideea e că ei sunt de vină. Ceea ce e aproape minunat, pentru că ai şi tu, om mare, pe cine da vina 😀

Nu, nu glumesc. Aşa că am început să le fac o listă părinţilor mei. Iar în vârful ei e aia cu „mi-ai ştirbit personalitatea”. Că doar mi-a spus psihologul, ce mama dracului. Aşa am aflat şi eu de ce sunt rebelă la vârsta asta. De ce fac totul pe dos decât mi se cere şi de ce tind să fac şi mai multe nebunii pentru a le crea celor din jur disconfort. Dar psihologul zice că bine fac. Că trebuie să-mi regăsesc personalitatea închisă. Deci fac bine. Să ne înţelegem. Şi orice aş face nu sunt eu vinovată. Şi pe asta am băgat-o la cutiuţă.

Doar că nimeni nu-mi explică dacă omor pe cineva tot mama e de vină? Cred că da, din moment ce eu nu pot fi vinovată.

Cel mai mult mi-a plăcut asta:

„Ai într-adevăr nevoie de altcineva să te protejeze?”

Răspunsul firesc este NU. Dacă răspundeţi cu da deja aveţi o problemă.

„Ai nevoie de un singur om ca să rămâi în viaţă?”

Vă spun eu, n-ai nevoie de nici unul. Oamenii au fost născuţi să trăiască singuri şi ar trebui să se descurce mult mai bine aşa, adică singuri. În momentul în care te legi de un altul pentru a avea impresia că aparţii cuiva (Doamne ce neomenesc sună), atunci iar ai o problemă.

„Ai nevoie de un bărbat/femeie pentru a te simţi iubit/ă?”

Categoric NU.

Dar, pe partea cealaltă, zice psihologul, e nevoie şi de iubire. Adică se poate trăi fără ea, categoric că se poate, dar nu e recomandat. Cică ăia de trăiesc fără iubire sunt handicapaţi. Doar că trebuie şi pe asta să o pui sub analiză. Şi tot psihologul zice că nu te poţi duce în patul unuia (uneia) aşa că ţi-a venit ţie. Trebuie să analizezi motivele pentru care vrei să o faci. Şi să ţii cont de toate substanţele chimice pe care le degajă creierul… şi… da. Şi aici aş fi curioasă să ştiu câţi din ăia de au aventuri de-o noapte stau să analizeze de ce le vine să aibă o aventură. Aici, cumva, psihologul se contrazice. Adică fă ce îţi trece prin cap că nu eşti tu de vină, dar mai întâi analizează. Să ştiţi că mi-a zis mie cineva că nebunia cu analiza nu fac casă bună. Atunci despre ce mama dracului vorbim aici?

Bine, mă întorc la citit şi dacă mai aflu ceva interesant vă spun.

Şi nu uitaţi, mâine la 14:30 la Liceul Mihai Eminescu din Bucureşti, unde nu vorbim despre sex. Clar că vorbim despre fantasy. La naiba, sunt aşa plicticoşi profesorii ăştia. 😀

Ţara cetăţeanului turmentat…

…………

Multumesc, Lucia! :lol:

 

Tre’ să vedeţi asta

………

Şi nu mă refer neapărat la ăla al lui Caragiale, pentru că eu până şi de Moş Nicolae am uitat. La naiba! Nu mă mai ţine memoria nici până acolo. Aşa că dacă eu am uitat de el, el clar n-a uitat de mine. E drept, mi-am revenit după ora 22, ceea ce e destul de trist. Şi dacă tot suntem în ţara lui „Eu cu cine votez?”, eu sunt în lumea lui „Eu ce carte să aleg?”.

Am citit cartea asta şi asta, între ele având Adam şi Eva. Desigur, ştiu ce termin, dar după de ce mă ocup?

Adică:

Am două cărţi marca George Arion (da, şi eu mă întreb de ce n-au apărut pe site). Mai am alte cărţi cum ar fi: Sfidarea (dar nu, asta nu, pentru că apoi o să aştept prea mult continuarea, deci o lăsăm mai la coadă); ar mai fi Faust, de fapt, la drept vorbind era la rând, dar cum se face că îi vine rândul şi tot la rând rămâne. Nu ştiu, complicat. 2012, da, şi asta e la rând după Faust, dar oare o să-i vină rândul? Şi nu, nu mă duc la film. Mai întâi cartea, filmul nu mă pasionează, oricum cică e o apocalipsă cam ne, pentru că tot scapă unii. Păi ori e, ori nu e, a?Ar mai fi vreo două SF-uri, dar n-am chef de ele acum, asta îmi e clar. Ar mai fi şi vreo două poliţiste de care iar n-am chef acum. Ar mai fi vreo trei marca fantasy, dar nici astea nu mă atrag. Chiar dacă au coperte mişto. Poate o carte de colorat? 😀

Şi că tot mi-am adus aminte… Mişu aseară zicea că el doar cu chestiile care te pun pe gânduri, filozofie, din astea. Dându-mi singură permisiunea îi recomand Geneza. Da, e un SF care te pune pe gânduri, o să vezi, eu zic să încerci.

Şi da, aseară am avut întâlnire. Raluca şi Canguru’ au lipsit. Ambii având motive bine întemeiate, cel puţin aşa cred. Ba chiar şi Adi s-a plictisit de noi. Noroc că a venit Ioana, Ema, George şi Mişu cu soţia. Aşa am părut a fi mai mulţi 😀 Sigur că am uitat ce avem de citit, dar sunt la fel de sigură că cineva îmi va aminti.

Important e că Ema s-a îndrăgostit de Regine şi Elfe (recenzie), dând la spate Indiciile. Vedeţi? Ce vă tot spun eu? Oamenii sunt nebuni 😛 Unii cu aia, alţii cu cealaltă.

Ca să merg pe firul incoerenţei: Crina nu mai scrie. Asta este. Vania mă omoară cu nişte cearcăne şi mâine avem vot, în condiţiile în care eu n-am chef.

Andrei Crivăţ m-a rugat ceva, dar încă nu m-am putut gândi. Proiectul meu cu Enya e destul de greoi, pentru că ar trebui să muncesc puţin şi nu sunt capabilă. Ar trebui să scriu şi la thriller-ul ăla, dar nici de asta nu sunt capabilă. Mă rog, nu că s-ar supăra cineva, ştiu câţiva care chiar se vor bucura. Ar trebui să mă interesez şi de o anume destinaţie, dar şi de asta îmi e lene. În plus ar trebui să mă ocup de un proiect pe care-l coordonez, dar îmi e greu să-i anunţ pe cei pe care-i vreau în proiect. Vă închipuiţi că îmi e lene să dau chiar şi un mail?

Şi ca totul să fie aşa cum trebuie: nu dorm, nu mănânc, nu beau. Când o să vedeţi o umbră pe stradă să ştiţi despre cine e vorba 😀

Iar acum Moşul vrea să-mi ia cadourile înapoi 😆  

Uitaţi-vă în ochii mei

A, nu-i vedeţi? Nu-i bai. Vă explic eu, sunt verzi. Dar nu culoarea conta, ci profunzimea. Care profunzime? Exact, care?

Mă uimesc şi eu pe mine, iar lumea ţine neapărat să mă debusoleze. Să vă explic, avem tabere. Tabere care mă privesc, că altfel nu aş fi atât de debusolată. Dar asta îmi arată şi cât de diferiţi sunt oamenii şi cum fiecare carte îşi găseşte publicul ei.

Dar mai întâi vă arăt topul cărţilor Tritonic făcut de Maria. Ieri, pe facebook, Mihai, vecinul meu, spunea că ar vrea totuşi să scriu fantasy, că lui îi place mai mult. Mai e un nene, Marian se numeşte şi tot aşa îl strigă. Şi el tot cu elfii. Bun. Mai sunt câţiva care spun că Indiciile sunt ok, dar Elfa e wow. Dacă ar fi să întreb pe altcineva ar spune exact pe dos, ba chiar ar nega existenţa ambelor cărţi. No, atunci eu ce să mai cred:

1 Că scriu mai bine poliţiste

2 Că scriu mai bine fantasy

3 Că scriu bine ambele genuri

4 Că nu scriu deloc bine şi doar mă dau mare pe net.

Da, puteţi răspunde la commenturi cu 1,2,3,4. A, cred că mai era şi varianta 5.

5 Merge, dar nu e grozav.

Bine, acum că am lămurit-o pe asta, mă rog, n-am lămurit-o, că încă sunt debusolată, dar ce mai contează? Ideea e că putem trece mai departe.

Tocmai am terminat cu somalezii. Deci puteţi citi şi voi. Nu, n-am făcut mişto de Bogdan, pentru că acolo încerc să fiu cât de cât serioasă. Dar nu va scăpa 😀

 

Ideea ideilor era că vine târgul Gaudeamus, iar eu mi-am luat în primire programul care urmează a fi:

 

Vineri, 27 ale lunii în curs, ora 17:30, Crime Scene face o dublă, triplă, multiplă, lansare. Ţinând cont că se împlineşte un an de când Crime Scene e pe piaţă, se va sărbători. Dar nu e singurul motiv de sărbătoare. Românii noştri suedezi (da, am scris bine), adică Viorica şi Teodor Morogan vin să fie alături de noi, dar şi pentru a vorbi de romanul lor poliţist „Plăceri nevinovate”. Apoi urmează cina cu George Arion.

Sâmbătă, 28 tot ale lunii curente, ora 13, Tritonic Junior prezintă „Regina elfă”. Da, ştiu, am zis că nu o voi lansa, dar am fost obligată şi chiar nu vreau să o fac 😦 Dar cică sunt neprofesionistă. Asta-i viaţa.

Despre celelalte vă voi spune atunci când o să am o listă completă.

Cred că am uitat să menţionez că Iulia Cioară e noul PR şef al editurii.

O, da, şi n-am mai găsit niciunde Adevărul de Seară. Dacă cineva îl are, vă rog să mi-l aduceţi şi mie mâine. Adică aţi priceput la cine fac referire 😀

Ok, by.

Listă pentru Mişu…

1ae7786bb1a4

O să mă întrebaţi cine e Mişu. Ei bine, e un Piteştean şi el ca tot românul 😀 (hei, e o glumă), ziarist şi cititor. O mai face şi alte lucruri, dar eu n-am de unde şti. Doar v-am spus că ies din casă atâta timp cât am motorină 😀 Şi mă opresc rar la cafele în companie. O beau singură cu o carte în mână. Aşa că după ce vin de la Satu Mare, respectiv Baia Mare, Mişu trebuie să dea o cafea, fără cărţi sau cu?

Ei bine, Mişu spunea că nu e un cititor de fantasy, dar l-am făcut curios şi mi-a cerut o listă cu autori. Eu îi dau o listă cu romane că nu ţin minte toţi autorii, mno, memoria mea e limitată.

 

M-am gândit aşa, dacă aş fi un începător într-ale literaturii fantasy, cu siguranţă aş începe cu Elantris (dau şi link-ul de unde se poate comanda, nu de alta, dar acolo e şi autorul 😛 ). Cred că oricine începe cu Elantris rămâne veşnic îndrăgostit de genul acesta de literatură.

Să continuăm cu cea mai mişto carte a lui Gaiman: Pulbere de stele. Superbă, minunată… ahhh (sunt melancolică). Lui Mişu, de acelaşi autor, i-aş recomanda şi „Zei americani”. Mie nu mi-a plăcut, dar cred că sunt defectă pentru că toţi cei care au citit-o au rămas pur şi simplu cu gura căscată. Tot nu pricep de ce. Mişu, dacă o citeşti şi-ţi place, poate îmi faci o hartă a ei.

După asta, desigur, merită o serie de fantasy comic. Şi cine e mai tare dacă nu Pratchett cu a lui serie „Lumea disc”, râsul fiind garantat. Dar mai înainte trebuie să înţelegi cum e treaba asta cu fantasy-ul.

Apoi aş citi o carte senzaţională: „Semne bune”. Aici e definit un altfel de sfârşit al lumii. Şi dacă cineva se gândea că sfârşitul lumii nu e comic, atunci nu ştie despre ce vorbeşte 😀

Dacă cărţile cu vârcolaci şi vampiri spun cam aceeaşi poveste, atunci n-ai cum să nu te îndrăgosteşti de personajele ieşite din tipar: „Lună plină” şi „Hotel Transilvania” respectiv „Palatul”, sunt de senzaţie fără doar şi poate.

Hai să nu trec şi la fantasy-urile urbane, pentru început eu zic că ajunge. Desigur, sunt şi fantasy-urile pentru tineret, iar cea mai bună din ultimul timp pe care am citit-o, fără doar şi poate e seria „Ucenicul vraciului”. E un darck fantasy, hai să-i zicem un horror că nu înţelege toată lumea.

Eh, dacă una din aceste cărţi îl convinge pe Mişu, mai târziu o să-i recomand „Războiul reginelor” 😀

Enjoy!

 

P.S: La multi ani, Gina Rizea! Bucurii si impliniri. – Nu ma lasa sa comentez, de aceea am urat aici. Multa, multa fericire!

P.P.S: Cititi si aici!