Să moară Euripide

450px-Euripides_Pio-Clementino_Inv302

 

Da, grecul ăla nesuferit de a scris nişte tragedii foarte mişto, făcându-mă pe mine să-mi rod unghiile de nervi că nu pot scrie o piesă de teatru la fel de mişto. A, e mort deja? Nu are importanţă, să mai stea pe malul Styx-ului, iar pe Charon să-l doară în bască. Nu mă enervaţi, ştiu că nu avea bască, dar nu îmi pasă. Să-l doară unde l-o durea.

Da, am terminat piesa de teatru, are 12 pagini. E bine, Lucia? Ai zis 10-15, dar eu n-am vrut să sar calul. Nu are decât două acte. Vai mama ei. Dar nu-i bai, am văzut piese de teatru şi într-un singur act. Aici cade cortina o singură dată. Şi cântă un cor. Mă rog, nu cântă el prea bine, dar cu ceva mai multă muncă se va descurca. Şi da, asta am făcut toată ziua. Am transformat-o puţin pe Lady Helena. Puţin mai mult. Am mai adăugat un personaj, sigur, pe lângă cor. Şi l-am bombănit pe Euripide că lui îi ieşeau al dracului de bine.

Hai să nu fiu aşa rea cu mine, cu ceva exerciţiu… Pe dracu’, nu îmi va ieşi dacă voi scrie piese de teatru cu Atena şi Charon. Pentru că omul ăla se limita la cetatea lui Atena. O observa cu atenţie şi apoi inventa tragedii. Dar eu ce să mă fac, că nu mă inspiră deloc ceea ce se întâmplă în cetatea piteşteană. O prefer tot pe aia ateniană de acum aproape trei mii de ani. Dar ştiţi ceva? Euripide avea moralul mai bun, pentru că nici atunci nu se întâmplau lucruri mai bune. Adică tot din astea cu trădări, cu partide, cu să moară mă-ta. Doar că păreau mai elevate atunci. Până şi lupta dintre două partide părea dusă la rang înalt. Iar când se omorau între ei o făceau cerându-şi scuze. Păi da, aşa zic şi eu.

Ideea era că am terminat piesa de teatru. Probabil că până sâmbătă o voi tot ameţi până va ieşi al dracului de rău. Dar o citesc şi fug şi cu asta basta. Le las pe doamne să mă bârfească şi să mă înjure printre dinţi. Na! 😀

Pe lângă asta am mai scris la ceva, nu, nu la aia cu Lala. Apoi mi-am amintit roşie toată că trebuie să scriu şi pentru Feminis. Hei, am obosit, ce vreţi de la mine? Nu mai sunt normală iar. Dar nici în vacanţă nu mai vreau. Vreau doar să nu mai fiu obosită. În fine, asta nu se poate. M-am născut obosită. Bine, mă duc să citesc ceva, prea mult scris, mai vorbim şi mâine.

Oh, şi Darius a uitat că i-am dat întâlnire în seara asta. Ca să vedeţi ce importantă sunt 😀

Din preocupările mele

Pentru început am o surpriză pentru Cella, trei cărţi de poezie pe care le găseşte aici, că cine poate aprecia mai bine ca ea poetul? Clipul e gratis 😀 Versuri: George Arion; Muzica şi interpretarea: Eugen Cristea şi un excelent solo la tobe 😉

Pentru cei interesaţi de istorie încercaţi şi aici. Sunt titluri excelente toate încercate de mine.

 

Eh, şi acum să vă spun că sunt şi neserioasă? Desigur, mulţi ştiu asta. George Roca se roagă de mine de mai bine de şase luni să mai scriu ceva pentru revista Agero şi colaboratorii. În cele din urmă chiar am reuşit. Sigur că mi-am ales ca subiect moartea editurilor. De fapt, cred că eram în momentul în care conştientizam la maxim ce se întâmplă în ţară şi mai ales ce se întâmplă cu editurile.

Altfel, totul bine. Mă pregătesc, mai întâi, moral pentru o a doua escapadă în Antalya, abia apoi mă voi pregăti şi cu bagaje. Ce bine ar fi să mi le facă cineva, dar nu se bagă nimeni 😀

Zile agitate

No, nu am dormit, încă sunt în priză. Dar nici din cârciumă în cârciumă nu m-am mai dus 😀 Adică nu ieri şi azi. Bine, recunosc, în puii mei, azi am băut o cafea, apoi am fost la cumpărături unde am pierdut vreo trei ore. Ce naiba mi-a luat atât pentru două pungi de carne şi nişte chiftele marinate? Nu mă pot pricepe.

Ieri m-am trezit şi am dat un interviu pentru o revistă braşoveană, vă anunţ eu. E tot cu Regine 😀

Vineri, în timp ce mă duceam la Baia Mare, cu Marian şi Crina în maşină, mi-am dat seama că trebuie să încropesc repede ceva pentru Feminis. Ce mi-a ieşit puteţi citi acolo, că de aia vă ziceam 😀 Atunci am înjurat mult că eram pe câmp şi pierdeam semnalul la net. Să nu mai spun de gropi că nici eu nu ştiu cum am reuşit să scriu. În fine, ideea era că nici acasă nu e chiar linişte, unde mai puneţi că vineri iar am lansare, la Bookfest. Fraţilor, vine Bookfest-ul peste noi. Hmm, delicios. Nu uitaţi sunt reduceri peste tot. Chiar şi Tritonicul are o reducere de 50% pentru cărţile mai vechi de un an. A, da, şi biletul ăla de cinci lei vă va garanta minus cinci lei la cumpărarea unei cărţi. Tare, nu?

Cum spuneam, „Indicii anatomice” vor fi la Bookfest, alături de cei doi Arioni – o să fac pe mine de emoţie – şi lângă Chinezu’. Noroc cu el că dacă îmi vine rău mă ţine, doar ştiţi cât e de mare. Ce îmi pot dori mai mult decât să lansez lângă George Arion? E un vis prea frumos, sper să nu se spulbere.

Trebuie să vă spun că sâmbătă la ora 17 la acelaşi Bookfest va fi şi Lucia, cum de ce?, citiţi aici şi veţi înţelege.

În rest nu ştiu ce să vă mai spun, viaţa e frumoasă uneori iar Herodot e părintele istoriei, pentru cine nu a ştiut 😉 Ciao!

Indicii Sătmărene

Interesant e de fiecare dată la Satu Mare. Vă spun şi despre lansare, vă dau şi poze şi câteva linkuri. Să încep cu linkurile. Aici aveţi câteva cărţi tocmai bune de citit, desigur vorbim despre o colaborare. Vă povestesc eu zilele astea. În Gazeta de Nord-Vest puteţi citi ce s-a petrecut la lansare, pagina 1 şi 4.

Mă bucur mult că am cunoscut oameni de caracter, dap, probabil vor fi şi personaje. Le mulţumesc în mod special domnilor: Adrian, chiar un domn, poate şi viitor personaj :D; Radu Boţoi sau Micuţul, Cristian, un tip deosebit, Comando Oil si Florin Muresean. Desigur, elevii liceului Eminescu au fost bestiali. Ingrid – ei, treaba mea cine e Ingrid – a fost şi va rămâne o mare doamnă. Mă bucur enorm că am cunoscut-o pe George şi pe Valentina – o glumă, ştim noi. Chiar dacă Valentin a cam fugit, de teamă, tot vrea să fie personaj. Şi am ajuns la concluzia că o las pe Crina să fie prietenă cu George, e foarte mişto gagica 😉 Putem s-o împărţim?

 

No, evenimentul a fost destul de funny şi de relaxat – m-am obişnuit, ce mai. Bogdan a ajuns la fix şi nu a desfăcut pachetul cu cărţi decât după ce au început oamenii să se plictisească. Şcoală, nene :D. Am vorbit, am râs în timpul lansării şi am dat autografe. Frate, Bogdan e nebun… 120 de autografe. Dacă fac scurtă la degete să ştiţi de ce.

Eh, restul e Can Can vorba reclamei. A fost minunat, iar eu m-am ales cu prieteni lucru de care sunt cel mai mândră.

Oh, sigur că nu l-am uitat pe Brad Piţi, fenomenal băiatul ăsta.

Şi cea mai mare surpriză a fost Chinezul, care a avut grijă să-mi relateze cum face Bogdan streaptease la barieră… Brrr, complicat.

Picture 032

Picture 086