Sunt în criză

De orice tip şi orice fel. Voi doar alegeţi şi eu am toate crizele posibile. Nu vreau să scriu, de trei zile adorm cu orice aş citi în mână şi nu vreau să respir. Cred că e un fel de autopedepsire, dar nu am idee la ce îmi foloseşte.

Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi vopsesc unghiile în verde şi să le aplic o cruce. Nici asta nu ştiu de ce am făcut-o. Aşa mi-a venit. Mă enervează timpul ăsta. Nu pot face nimic. Parcă aş fi o lebădă fără aripi, condamnată pe lacul ei murdar.

Nici de analizat numai analizez, că nu mai am ce. Nici de certat nu sunt în stare. Stau ca o varză murată. O fi bine? Păi nu prea e, dar ce să-i faci, vegetezi până ţi se face rău şi o iei de la capăt. Mai sunt 11 zile şi plec. Cred că şi asta mă ameţeşte în fel şi chip. Vreau să plec, nu mai pot cu frigul ăsta. Zece zile şi mă întind la soare, poate şi scriu. Sau, oricum, nu mai am motive să mă plâng, asta dacă nu fac rost.

Şi, ca de obicei, nu v-am spus nimic, dar îmi fac rondul de seară pe blog că aşa e frumos 😀