Ei? Sunteţi curioşi? Trebuie să recunosc că am fost la Bucureşti cu un amic, care are darul de-a mă face să râd într-un asemenea hal că uit şi unde plec. Aşa că prima parte a zilei a fost ca şi asigurată. Cred că tot de aia n-am mai avut nici un fel de emoţie, aşa că am preluat şi ştafeta lui Bogdan şi am zis. Şi am zis, de m-am mirat şi eu că tot zic. Şi m-am şi oprit. Şi le-am spus puştilor cum acum douăzeci de ani unii au murit în stradă pentru a le da lor dreptul de-a se exprima.
Încet, încet au început să se şi exprime. Şi am descoperit nişte copii extraordinari. Poate că nu toţi au citit clasici sau autori români, dar, aşa cum le-am spus şi lor, nu judecaţi oamenii după exterior pentru că nu aveţi de unde şti ce ascunde sufletul lor. Şi uite aşa ne-am dat la „bârfă”. Unul din puşti, absolut senzaţional, mi-a compus poezii pe loc. Din alea cu sărutări 😀 Şi apoi mi-a cântat, la pian, Fur Elise.
Ce îţi poţi dori mai mult de la o astfel de întâlnire?
Cel mai mult m-a bucurat că fetele din primul rând – care, zic eu, fuseseră cam sceptice la început – mi-au mărturisit că s-au simţit bine şi chiar le-a plăcut. Am vorbit chiar şi despre cărţile Lorenei Lupu şi i-am îndemnat să le cumpere. Dar şi despre altele.
Mărturisesc că imediat ce a ieşit profesorul din sală le-am zis de Andrei Mladin şi Stelian Munteanu, că nici despre crime nu trebuia să zic. Dar am zis. Na!
Asta se poate numi o zi cu adevărat bună. Aşa că nu vă miraţi că sunt, totuşi, şi obosită.
Oana Stoica Mujea 