P.S: Cum o fi treaba asta la începutul postului? 😀 Oricum, fiecare post de-al meu, o săptămână va începe cu „Multumesc, Crina!” şi chiar şi aşa nu e suficient.
Votez şi eu. Nu că ar fi la modă, dar pentru subiectivitatea de care am dat dovadă de-a lungul timpului. Acum nu o pot dezamăgi pe Lucia spunându-i că sunt obiectivă. Să înceapă votul meu.
Crina Dunca aka Sătmăreanca la ambele categorii: Cea mai simpatică bloggeriţă (trebuia să fie şi cea mai bună prietenă) şi cel mai bun blog al unui ziarist.
Există un abis în mintea mea: Umbra. Aşa îi zic eu. Da, atunci când sunt ca o umbră şi mă simt ca atare şi capul îmi e gol. Gol, gol, gol. Dar nu suficient de gol. Nu de alta, dar povestea corbilor, adică ultima parte. Hey, uitaţi-vă la postul de jos, e acolo, am scris-o în cinci minute. Serios, după ceas. Cinci minute după ceas. Desigur, fără nici o corectură. A, nici ulterior nu am corectat. Normal, de lene. De ce altceva. Dar după şase mii de cuvinte băgate în arkudă, zău că nu îmi mai ardea să şi corectez. Oricum, Jol ăsta are perspective. Acum să văd ce vrea şi mintea mea, dar l-aş duce spre roman.
Între altele, îmi dau seama că lumea mă mai vrea şi pe mine. Am găsit pe Tritonic Blog două voci: Una a lui Bebe, l-aţi mai văzut pe aici, care spunea că aşteaptă cartea mea. Una a domnului Voicu, care se bucura că mă lansez la Timişoara. Desigur, treaba asta cu Timişoara, toată lumea a interpretat-o în fel şi chip. Vania şi-a făcut şi baie, crezând, desigur, că mă voi deplasa până acolo. Normal, nu pot decât să mă simt onorată. Dacă şi-a făcut baie pentru vizita mea, vă daţi seama că atunci când o să mă lansez cu adevărat la Timişoara îmi va aduce şi flori 😀
Ah, vorbeam despre altceva, desigur.
Cum somnul m-a năpădit, am să vă spun repede. Nu am apucat să vă vorbesc despre „Crimă letală”, autor Ioan Usca. Nu, dar o voi face. Va fi şi rândul ei. Dar azi stăteam cu „Iov” în mână, carte a aceluiaşi autor şi mă gândeam, culmea, la „Crimă letală”. Şi mi-am zis eu: ce ar fi să facem o listă a tuturor cărţilor care ne-ar place să fie publicate. Adică, voi lăsaţi la comentarii: cărţi, autori mai puţini cunoscuţi, una alta şi facem o listă cu ce ar merita să avem în librării. O listă a cărţilor pentru care editurile ar trebui să facă mai mult. Eu înscriu pe listă „Crimă letală” şi, când va fi gata „Filomela Pizdrinţ”. Vaiii, nu aţi auzit de Filomela? Atunci treceţi repede la citit că nu e chiar aşa.
Da, vorbesc despre acei autori care nu merg mai departe de presă. Acei autori pe care nu îi găseşti prin toate librăriile. Ştiţi voi. Cărţi care v-au plăcut, de care aţi auzit, care credeţi că v-ar încânta, dar de care nu daţi decât cu eforturi considerabile. Desigur, vă puteţi şi autopropune. Asta rămâne la latitudinea fiecăruia.
Mă rog, sper doar să nu faceţi ca mine şi să scrieţi două pagini în cinci minute. Nu de alta, dar cică nu e profesional. Şi dacă nu e, păi nu e. Chiar dacă faceţi aşa, nu spuneţi în gura mare. Ei, eu am gura mare, nu mă pot abţine.
Oana Stoica Mujea 