Amalgam important

4830164

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1 Lili caută scriitori 😀

Cine e Lili? Un personaj important în mediul cultural. Dar e prea puţin important cine e, ceea ce contează e ce oferă. Şi oferă. Aşa că se caută scriitori: debutanţi ori ba. Oameni care cred că au talent şi care încearcă să publice. Ei bine, scriitorii consacraţi, pe cei mai buni dintre aceştia îi vor ajuta să publice. Desigur, asta pe lângă premiu. Dar, mult mai bine ar fi să intraţi la Lucia şi să vă lămuriţi pe deplin. Aş face şi eu apel la Denis Meraru, Vania şi Gabriela să participe. De ce nu? Nu se ştie niciodată. Cu toate că ultimii doi nu sunt nici debutanţi, nici necunoscuţi, dar vreau eu să părticipe. Vă băgaţi? Denis, la tine e obligatoriu. Nici nu se pune problema să nu o faci. (Nu că Denis nu va publica, căci el va publica la Tritonic, dar vreau să părticipe pentru a se obişnui cu critica).

 

2 La mulţi ani, maestre!

Cella ne-a amintit azi că e ziua scriitorului Romulus Vulpescu, păi să-l urăm şi noi că aşa e frumos.

 

3 Totuşi citiţi şi postul de mai jos 😀

 

4 Idioţii nu pot dormi de grija mea şi „prietenii” se bucură 😛

Am primit azi un mesaj drăguţ pe mess. Pe un anumit blog, un anumit personaj – care nici măcar nu contează – ar fi scris ceva de genul că au apărut zece volume ale Dinastiilor, în piele, la editura Para Stas. Aşa îi doresc şi eu lui. Nu ştiu care va cânta la înmormântarea cui. Nu am intrat pe blogul respectiv că le-am făcut şi aşa prea mult trafic şi nu merită. Oricum, cine mi-a trimis mesajul mi-a spus că doi dintre „prietenii” mei s-au bucurat foarte 😀 Ei, păi aşa să le ajute şi lor de sus, care e problema? Ştiţi cum e aia: ce îmi doriţi mie, să vi se întâmple vouă înzecit 😉 Doar Xreder s-a enervat, dar i-am explicat: „păi de aia încă mai e legal pamfletul” 😉 , parcă asta ar fi o problemă. Oricum, X a zis că de mai ajunge la SM va omorî pe cineva. Pentru asta va rămâne consemnat în casă 😀

 

5 Să se poată bucura şi „prietenii” mei…

Da, iar sunt pe moarte, noroc că nu mor şi îndur cu stoicism. Nu-i nimic, revin eu cu forţe proaspete. Se mai întâmplă. Ce e adevărat e că în ultimul timp se întâmplă cam des. Cred că iar trebuie să-i fac o vizită măreţului spital bucureştean, adică Militar 😛 Şi cum şi după lumea cealaltă voi continua să ţip, nu vă bucuraţi prea tare, veţi auzi în continuare de mine.

 

6 Aştept „Zinteza zilei” 😉

Drumul Împărătesei (II)

OUR varianta completa
Vania stătea şi medita. Pomul era acolo, râul dincolo. Enervanta zână şi zâmbăreţul centaur, de partea opusă. Bun, nu avea nevoie nici de pom, nici de râu, nici de ceilalţi. Poate dacă ar fi prins vreun Tufiş cinefil, i-ar fi făcut să dispară. Sau, cel puţin, un Ştefan pe care-l să-l bage la zdup de cel puţin trei ori. Poate şi patru. Dumnezeu ştie. Dar ei nu erau. Era doar el şi natura. Desigur, pomul râul, zâna şi centaurul. Nimic cu adevărat demn de luat în seamă.
– Ne întoarcem după elfă, se ciufuli zâna la el.
– Lasă că se întoarce ea. Şi, oricum, ea nu s-ar fi întors după tine.
– Dar nu e adevărat, prostestă zâna.
– Atunci du-te şi lasă-mă.
De atunci zâna stătea botoasă – desigur, nu e cel mai fericit termen, dar exprimă o realitate clară.
 
*
– Vallon cel Bărbos este cel mai tare zeu din lume, protestă piticul enervat.
– Vallon a fost un rege, ţipă elfa. Regii nu sunt zei, sunt doar muritori.
– Habar nu ai de religie.
– Bine că eşti tu deştept.
– Bine, s-o luăm altfel, l-ai zărit tu vreodată pe Pioris?
Elfa se opri şi îl privi cu ură.
– Eu? Pioris e un porc care şi-a aruncat nevasta în dizgraţie. Ce? Ăla e zeu?
Piticul îşi dădu o palmă peste ochi. Cam tare la drept vorbind.
– Bine, şi care sunt zeii tăi?, dacă nu te superi prea tare.
Unia e zeiţa mea, Moartea şi Hidori.
Our bombăni în gând.
– Mă rog, pe ăştia i-au văzut toţi proştii.
Elfa ridică bâta deasupra capului. Noroc că piticul avu inspiraţie:
– Ţie nu ţi se pare că ne urmăreşte cineva?
– Abia acum ţi-ai dat seama? Halal pitic.
Piticul se strâmbă în spatele ei, făcând nişte gesturi nu tocmai… cine ştie ce religie aveau(ortodoxe).
– Dacă eşti aşa bună, lămureşte-mă şi pe mine. Cine ne urmăreşte.
Împărăteasa, îl lămuri elfa.
Piticul căscă ochii mari.
– Eşti tu sigură?
– Sunt la fel de convinsă de asta, cum sunt de faptul că Vallon era doar un rege neghiob.
Piticul scoase toporişca. Gata, nu mai rezista.
Elfa îl privi cu un calm prefăcut.
– Te bat cu o singură mână. Termină cu prostiile.
 
*
Pioris, Unia şi Alnwë (Moartea) priveau după un nor.
– Ciudate creaturi am mai creat şi noi, se minună Pioris.
– Aha, făcu Moartea.
– Elfa e copila mea, te rog să ai grijă de creaturile pe care le-ai creat tu.
Pioris se trase de barbă.
– Mda, şi Iudarr e fiul tău, şi tot idiot a ieşit.
– Pe ăla nu l-am făcut singură, l-am făcut cu tine.
Pioris se întristă.
– Poate că ai dreptate, elfa e simpatică, poate dacă n-ar fi roşcată…

 

Vorbe de weekend

Azi hibernez. Xreder nu s-a putut desprinde de muncă până la urmă. Aşa că sunt nevoită să mă mulţumesc cu laptopul, TV-ul şi cu vreo carte, da, cartea aia începută de aseară, pe care am să v-o povestesc în curând pentru că e mişto. Mi s-a promis că mâine ajung la Bookfest. Horiaaa, opreşte-mi un Hrib cu autograf, neapărat, neapărat. Că fac urât dacă nu. Şi nu ai vrea să fac urât în Romexpo, crede-mă. Astăzi la 18:30, Tritonic lansează. Aşa că dacă aveţi drum la Romexpo, nu îi arataţi, aşa cum fac eu. E şi păcat. Până la iarnă când va fi Gaudeamus mai e. Aşa că vă sfătuiesc din tot sufletul să vă duceţi. Nu aveţi nimic de pierdut. Se lansează şi Hrib, care e genial. Mă rog, nu mai genial ca mine, dar e pe aproape. Desigur, nu va fi niciodată ca mine, dar poate încerca 😀 Bun, şi acum lăsând gluma la o parte. Merită să încercaţi măcar o dată în viaţă o carte scrisă de Hrib. Mamă, câtă reclamă. Horia vezi că nu scapi doar cu o cafea şi un autograf 😉

Acum să trecem la cele lumeşti, că nu toată lumea înţelege cu ce se mănâncă cărţile. Normal, nu sunt pentru toţi. E ca şi cum i-ai recomanda unuia care citeşte doar King, un Eco. Greu. Vă spun eu. Numai până l-ar înţelege pe Eco şi ar trece iar la King. Aşa cum vă spuneam, mâine mă duc la „Căpială”, iar. Că nu mă duc eu suficient în timpul săptămânii. M-aş duce de azi, singură, târ-târ cu maşina, dar nu ştiu drumul decât până la Cotroceni, de acolo… hehe, complicat. Mai ales că eu nu ştiu să mă ghidez deloc. Şi în Piteşti, mai întâi învăţ străzile, apoi mă aventurez pe ele. E ca atunci când am mers în Creta şi ne-am rătăcit. Xreder mă întreba în ce parte e marea. Cum să îi explic eu că suntem pe o insulă şi marea e peste tot? Mă rog, unii stau mai rău ca mine cu orientarea. Ceea ce nu e bine deloc, dar măcar el se orientează la volan. Eu, dacă nu am semnele, sunt un mare fiasco. Aşa că puneţi mai multe semne.
Normal, mă enervează lumea asta din Piteşti. Habar nu aveţi câte intersecţii complicate şi fără semne sunt în Piteşti. Sunt multe, vă spun eu. Desigur, de obicei merge la mica înţelegere. Eu mă înţeleg repede cu bărbaţii, dar ce mă fac cu femeile că nu vor nici de nebune să mă lase şi pe mine. Iar în Piteşti sunt mai multe şoferiţe decât şoferi. Ca un făcut văd că începe iar furtuna. Iar la mine în cartier, mă credeţi ori ba, furtuna e furtună. Suntem lângă Argeş, adică lângă râu. Deci e furtună. Când plouă eşti mai în avantaj să stai în centru, dar numai când plouă. Asta e durerea.
Ţinând cont că mâine mă duc să mă întâlnesc cu literaţii, şi mă duc, probabil că până luni astea vor fi ultimile mele gânduri. Aşa că va trebui să vă mulţumiţi cu ce debitez eu pe aici. Desigur, iar nu am fost coerentă, dar voi v-aţi obişnuit. Dacă nu v-aţi fi obişnuit, nu aţi mai fi venit până aici, la atâtea clik-uri distanţă. Nu-i aşa?
Hehe, viaţa e dreaptă uneori, ce să zic, azi dorm. Şi când zic că dorm, păi dorm. Toată ziua. Aşa că vorbiţi încet 😉
Bine, bine, tac. Iar m-a luat valul.
Şi ca să nu aveţi impresia că vă las singuri, daţi o tură pe la Gabi, pe lângă poveşti aveţi şi articole interesante. Mă rog, la ea chiar aveţi ce citi, dacă mă înţelegeţi. Aşa că fuga, ce mai staţi? Nu vă mai uitaţi la mine că eu dorm…