Eu de unde să ştiu?

După ce am făcut o groază de nebunii azi, despre care o să vă povestesc cu altă ocazie, dacă o mai fi vreo ocazie, m-am dus la spălătorie. Mno. Am stat mai întâi cu un cunoscut, apoi am vorbit la telefon, apoi am citit. Şi iar mno, când mă uit la ecranul tv-ului, pentru că au camere video şi poti vedea când maşina e aproape gata sau cum ţi-o spală sau, mă rog, chestii, ce văd eu? A? Ce văd? Un nene care îmi pozează de zor maşina. Interior-exterior. Mă întreb stupefiată de ce? Adică de ce? Ce-am făcut şi nu ştiu? A?

Şi închid cartea, îmi iau geanta şi val-vârtej pe uşă. Păi de ce? A? Patronul era acolo, aşa că m-am liniştit imediat şi oamenii mi-au explicat că o pozează pentru siteul spălătoriei şi că nu se vede numărul. Şi dacă nu vreau, nu apare. Ba vreau, ba vreau, cum să nu vreau. Maşina mea e o vedetă în sine. Vreau. Vreau. Vreau. Şi puţin îmi pasă că se vede ori ba numărul, oricum toţi cerşetorii din oraş mă strigă MOS 😀 Ar putea fi BABA, ştiu, dar nu a fost să fie.

Şi iată, dragi piteşteni că spălătoria din Târgu din Vale (cea mai bună după părerea mea, cel puţin poţi citi liniştit fără să îţi urle nimeni în creier şi nici urmă de manele) are de acum site. Unul chiar drăguţ. Mno, cel puţin de pe site am înţeles şi eu de ce nu mai e ceara gratis. Pentru că atunci când folosesc apă caldă la spălatul maşinii, ceara costă. Şi mi se pare corect, pentru că toată vara e gratuit. Deci ne compensăm. Sau nu, că eu folosesc ceară doar iarna. Dar ceilalţi clienţi ies sigur în câştig.

Mna, o să vă anunţ când bijuteria mea o să apară în galeria foto. De fapt e singura maşină care merită să stea acolo. Sper să facă ceva gen „photo maşini vip” 😀

 

Update: că doar se potriveşte situaţiei, doar că eu mai ştiu ceva gramatică 😀