Rebeliuni adolescentine

Începem cu UPDATE: Geocer a avut concurs, cu premiul cel mare AICI si două premii mai mici, adică două Parfumuri cu văduvă neagră cu tot. Câştigătorii celor două premii sunt: Iulia şi Ema Hateg. Aşa că, domnule Geocer, aştept să-mi dai adresele pe mail pentru că le voi trimite eu. Să nu avem discuţii, clar?

 

Aşadar, vă spuneam cum vă spuneam, dar trebuie să o anunţ pe Lilick că s-a făcut, adică am un ciorap negru şi unul mov, plus eşarfă de pus la fustă. Să nu ziceţi că nu m-am chinuit 😉

 

Şi cum spunea şi titlul, cred că adolescentul din mine îşi începe rebeliunile. Da, poate că azi n-ar fi trebuit să ies din casă, că numa’ tâmpenii îmi vin în cap. Dar nu m-am putu abţine când am văzut – cum să-i zic – cabinetul de piercing. Şi mi-aş fi făcut pe loc, dar nu eram convinsă că nu sunt alergică la titan. Am aflat că nu sunt, dar cum m-am luat cu alte treburi nu m-am mai întors. Dar m-am programat pentru miercuri.

Da, mama a făcut un atac în direct la telefon. Spunându-mi că numai fufele îşi pun cercei în nas. Ei, na, asta este. Vedeţi cum şi la vârsta asta vrea să-mi ştirbească personalitatea? Ceea ce n-a înţeles nimeni e că n-am cerut voie să fac chestia asta şi că o voi face pur şi simplu. Indiferent de părerea oricui. Îmi pasă puţin spre deloc. Vă aştept cu un infarct. Nu-i bai. Miercuri o să-mi pun şurubul ăla în nas şi gata. Mă puteţi tăia de Crăciun dacă vă simţiţi mai bine aşa 😀

A, da, şi nici părerea cititorilor acestui blog nu mă interesează. Decizia e luată. Programarea făcută. Deci o să fac ce am zis că o să fac. Şi cu ocazia asta o să-şi facă şi Lala piercing, numai aşa de nebună. Să vedem ce zice poliţia română. Or s-o dea afară? Eu zic că nu. E prea bună pentru a-şi permite s-o piardă 😀

Următorul pas e să fac bumping jumping. Adică la modul serios. Chiar vreau să fac asta. Mai aveţi propuneri? Sunt în faza de rebeliune, aşa că nu mă dau la o parte de la nimic. Ştiu, ştiu, sunt nebună. Eu nu ştiu de ce a avut senzaţia cineva vreodată că nu aş fi. Deci da, s-a hotărât. O voi face. Data viitoare când ne revedem vă rog să-mi admiraţi piercingul, până atunci…

 

Nu uitaţi că mâine sunt la Buzău. Afişul e mai jos. Doar că i-am indus în eroare. Le spunem că lansăm „Indicii anatomice” când, de fapt, noi vom lansa „Parfumul văduvei negre”. Sau nu? Adică eu ce fac acolo? George Arion e clar ce face, că dacă nici el nu ştie „ce” şi încotro se îndreaptă romanul poliţist românesc, e clar că nu mai ştie nimeni. A, era şi Bogdan pe afiş. La naiba, cum mi-o fi scăpat? 😀

Aşadar mâine vă ţinem de vorbă, ba chiar ne vom şi împuşca. Doar puţin aşa, promitem să nu lăsăm vânătăi prea mari.

Dacă nu veniţi nu ştiţi ce rataţi.

 

Şi cam atât momentan. Dacă-mi mai vine vreo idee o adaug, dacă nu, nu.

 

P.S: Mai pe seară veţi avea recenzia romanului „O viaţă împreună” fix aici. Da, ştiu, lăsaţi-l pe Dorian Gray şi aşa e la recitite după mulţi ani, mai exact, fix 12. Mamă, câţi ani.

UPDATE: DECI CAM ASA 😉

Văduve, parfumuri şi pistoale

Momentan vă semnalez trei apariţii pe bloguri, îmi e foarte greu să fac adun toate ziarele de prin ţară, aşa că dacă vreunul din ziariştii prezenţi la evenimente citeşte acest blog, îl rog să lase şi un link. Desigur, eu le-am mai găsit, dar lenea e mare. Totuşi e sâmbătă, iar eu sunt cu capul în nori. Iar Anastassia Marinescu mă aşteaptă să-i continui povestea. Şi de-ar fi doar asta. Dar până mâine seară vreau să scriu şi o piesă de teatru. Păi nu?

Aşadar, despre văduvă au scris: Mădălina pe care nu o cunosc; Răzvan din Curtea de Argeş şi Ada pe care abia acum încep să o cunosc. Ştiu că a semnalat şi Crivăţ, găsiţi voi unde, zău aşa. Dacă mai sunteţi lăsaţi linkuri că vă adun eu, mai greu dar o fac.

 

Şi aşa cum spunea Canguru’, aseară ne-am întâlnit. Au fost prezenţi la apel cu Văduva după ei: Geocer, nelipsit. Ioana, care mai chiuleşte, dar a scris despre carte 😉 ;  Ema, copilul trupei, Valive, pentru prima oară, sper să mai vină. Remus care-mi dedică te miri ce pe blog 😛 , proaspătul blogher Xreder, iar când noi am plecat venea ca o floare Dan Badea.

 

No, şi la final mă gândeam să vă las şi o melodie să nu vă simţiţi singuri. Sau poate să vă simţiţi singuri. Cum doriţi voi 😉

Despre nişte cărţi şi despre nişte oameni

O să încep cu Nea Costache cu toate că nu-i frumos să laşi o doamnă să aştepte.

Aşa cum ştiţi cartea lui Nea Costache va fi în curând scoasă de sub tipar, proaspătă, caldă, tocmai bună de răsfoit, de mirosit şi de citit. Şi, dacă doriţi, puteţi face şi precomandă. Eu ştiam doar conţinutul, dar când am văzut şi coperta aproape că am leşinat… de plăcere 😉

O să încerc, datorită unui om de bine, cam prea entuziast pentru ceea ce se întâmplă azi cu literatura românească, dar pe care-l simpatizez doar pentru faptul că se zbate şi pentru alţii, numărându-se chiar el printre scriitori… ce ziceam?, aşa, că împreună cu acest domn voi încerca să scot cartea lui Nea Costache de sub influenţa onlineului. Şi o vom duce în offline. Dar o să vă anunţ eu când.

Eh, nu că avem carte frumoasă?

 

Apoi, cum am plecat eu vineri spre USR, cu un GPS care avea glasul lui Geocer – identic, vă jur 😀 , iete că nu m-am întors cu mâna goală.

Gabriela Creţu mi-a oferit, atât mie cât şi Luciei, câte un exemplar din cărţile ei ieşite la editura Lumen. – Din păcate n-am găsit decât două din trei pe siteul editurii – Chinezu a ţinut să ne spună sus şi tare că aceste cărţi au şi poze. Nu, nu era aşa, Gabriela i-a spus Chinezului ceva de genul: „Ia cartea asta că are şi poze” 😀 , iar domnul a spus-o tare, la microfon, să se asigure că ştiu şi cei de pe trotuar lucrul ăsta.

Aşa am aflat că Gabriela are şi blog şi mai suntem prietene şi pe facebook. La mai multe!

Voi ştiţi, click pe poză şi o puteţi comanda.

                               

 

Ei, şi ajung, pentru azi, la ultima doamnă. Pentru că mai am o doamnă faţă de care nu mi-am plătit încă datoriile, dar vom reveni şi la ea.

Acum vă spun de „Urechile pisicii Olga”. Cu menţiunea că această copertă a fost realizată de un prieten de-al autoarei. Cartea, din câte am văzut eu, a fost destul de căutată în prima ei zi de existenţă. Cineva chiar a comandat zece exemplare pentru a o oferi drept mărţişor. Ce poate fi mai frumos de atât?

Cred că e timpul să o comandaţi şi voi. O să vedeţi că e surprinzătoare, iar spiritul femeii în trupul felinei… eheee. Zău că merită să o citiţi.

 

Momentan cam atât, voi reveni pe seară cu păreri şi poze din Chişinău. Şi tot atunci vom vorbi şi despre cealaltă doamnă 😉

 

P.S: Trebuie să-i mulţumesc lui Adrian Năstase pentru cuvintele frumoase şi pentru prezenţă. V-am spus că a fost foarte haios? 😀

De ce ne-am reunit?

Lume, lume, naţiune…

 

Azi, în cel mai mare secret, sub ameninţarea unui Colt destul de fioros, s-a ţinut, la Flacăra, revista Flacăra, nu aia violet pentru că am arestat-o, o şedinţă.

Au participat:

Subsemnata

George Arion

Alexandru Arion

Adrian Onciu

Şi omul cu pistolul: Bogdan Hrib

Ce s-a discutat? Multe. Şi s-a muncit. Şi ne-am stresat. Apoi am fost de acord că ar trebui să susţinem crima organizată, traficul de armament şi, în special, afacerile cu droguri, aşa că ne-am hotărât să-i finanţăm pe arabi şi am comandat mâncare arăbească. După care, desigur, am trecut din nou la muncă.

Revin, ce s-a discutat? Veţi afla, normal, la timpul potrivit. Acum vă las cu pozele.

 

 

 

 

 

 

 

Revenită la ceasurile înnoptări din capitală, nu m-am putut ţine departe de clubul bloggerilor, aşa că i-am văzut şi pe: Raluca, Ema, Geocer, Canguru’ şi Alin (tot nu m-am prins dacă are blog sau nu), ulterior ni s-a alăturat Xreder. Cred că a crezut că am fugit de acasă. Raluca ne-a dat mărţişoare, nouă, fetelor.

Zi lungăăă!!! Cu bine.

Combinate: Vineri şi Sâmbătă cu iz de Miercuri

De ce cu litere mari? Că sunt şi ele nişte doamne. Şi ar fi păcat să nu le tratăm cum se cuvine.

 

Mno, oarecum excitată (sigur că nu îmi puteţi face propuneri, mi-a trecut), de apariţia Parfumului, am cam neglijat cele două evenimente importante de vineri şi de sâmbătă. Ambele la fel de bune pentru mine.

 

 

Vineri: ne-am întâlnit. Că nu degeaba ne-a făcut Raluca un club de bloggeri. Nu, nu degaba că până şi Ema a postat, iar eu nu sunt în stare să scriu nici cum mă simt eu… Atunci clar n-a fost în zadar. Păi, mna, ne-am întâlnit. Doar că eu nu pot pune pozele alea de le-au pus Ioana şi Geocer, aşa că vă rog să le vedeţi voi aici sau aici, ca să nu avem vorbe.

 

Ioana a venit cu Badea, care Badea, drăguţ, vrând să-mi facă o bucurie după o discuţie avută cu el mi-a făcut rost de încă o cântare a vestitei Roxi Manelista. Iar io m-am bucurat, că am inimă bună. Şi am apreciat că s-a gândit la mine (dracu’ ştie dacă s-o fi gândit, dar îl perii şi eu, şi îi dau şi link să crească în Zelist 😉 ). De data asta fu şi Mişu cu a lui soţie-amantă. Dar şi Remus.

 

De Cangurul nu vă spun nimic pentru că m-a muncit, în loc să mă lase să mă distrez. Dacă am ratat pe cineva, cer singură să scad în Zelist şi să fiu arsă pe rug.

 

 

 

 

 

 

Sâmbătă: Mall. Afi Center Cotroceni. Din poze aţi zice că sunt cea mai mare fană a Mall-urilor, dar în realitate le urăsc cu susţinere şi devotament. Mi se par bune doar pentru filme. Uneori o cafea. Dar mă enervează toate magazinele alea. Să le ia dracu’. Aaa, da, eram calmă 😛

 

Am fost cu Stela la Mall. Bine, şi cu Tritonicul. Am dat autografe şi ne-am pozat. Nu, nu ne-am lansat. Stela ar fi putut să lanseze pentru că „100 de zile” a apărut destul de recent şi am văzut că se vinde destul de bine. Deci da, ea ar fi putut. Eu nu, pentru că mna… să tot zic de Lala? Nu de alta, dar Lala e nebună şi mie îmi e teamă de ea.

 

Cititorii Stelei i-au dat şi feedback. Puteţi citi aici. Eu zic că merită cumpărată cartea, indiferent că sunteţi de peste Prut sau din Prut. Nu contează prea mult. Şi eu am început-o. Acum nu promit c-o termin şi repede că mai începusem două înainte. Jesus. Ştiu.

 

A, da, la Afi am cunoscut-o pe Cristina de la 4arte. Mno, Cody ar putea înţelege cât de rău m-am speriat când am auzit de Cristina. Dar m-a lămurit repede că nu e acea Cristina şi mi-am revenit. Dar m-am speriat. Recunosc.

 

Mâine: Mâine plec la Sibiu, să fac ceva. Nu ştiu ce. N-am avut timp să percutez. Dar fac. Mă întâlnesc cu cititorii de crime. Cred. Sau nu?! Revin cu detalii imediat ce îmi amintesc pe unde sunt. Detaliile.

Mno, deci mâine la Sibiu, încă nu exult, dar mai pe seară o voi face cu siguranţă. Aşa sunt eu cu efect întârziat.

 

Recapitulare: Întâlnirea bloggerilor din Piteşti fu. Autografe la Mall cu Stela… fu şi asta. Mâine va fi ceva cu romanul poliţist la Sibiu. Poimâine voi zice că fu… Şi nu, nu bag mâna în foc că voi avea net. Dar mă voi da peste cap. Nu ştiu peste al cui cap, dar sigur o voi face. Deci fac bagaje, aşa că nu ţipaţi după mine. Revin eu.

Heloooooooo….

Să nu credeţi că am luat-o razna, pentru că eram deja. Bine, ieri am avut întâlnire. Au fost prezenţi: Geocer, normal, Raluca, Ema Boema 😀 şi Remus, el fiind cel nou, dar destul de vechi totuşi. Vechi în sensul de figură bloggeristică piteşteană. Au lipsit restul. Drept pedeapsă nici nu-i mai amintesc 😉

Şi vedeţi poze la Raluca.

Pe sistemul ce am mai aflat despre mine, sistem preluat de la Geocer (apropo, omul iar s-a mutat pe blogspot, din pricină de problemă cu bandă net sau pe acolo), zic să vă spun şi eu. Dar înainte… Doamne… încă mă mai minunez, îmi dau seama că oamenii nici de miştouri n-au auzit, că de ironii nici nu poate fi vorba. Ieri comentez şi eu pe facebook: „da, miştoacă cartea”, voit şi întâmplător, atât miştoaca cât şi cartea care fac o cacofonie vizibilă şi iritabilă. Mă rog, nu făceam mişto de carte, doar că mi-a venit să mă exprim aşa, la mişto. Şi am pus şi zâmbet, ca să se prindă lumea. Dar vine o doamnă, din al cărei profil reieşea că e intelectuală şi îmi spune mie cum că „că ca” e de porc. Bine. E prima oară când aud. Viva! Nu ştiu ce mă mai făceam dacă nu mă lămurea.

Şi acum, ce am mai auzit despre mine: cum că aş avea suflet de câine. Eu zic că e de bine. Îmi plac animalele incluşi şi câinii (să evităm cacofoniile că nu se prinde lumea şi dăm dracu’ în alte alea). Cum că m-ar fi făcut tata poetă. Replica tatălui meu: „cel puţin oamenii sunt convinşi că eşti a mea”. Cum că aş scrie scenarii porno – măi, aş scrie, dar trebuie să ajung la Patapievici să-mi dea lecţii, că singură nu ştiu cum.

Amuzanţi sunt cei doi din spam care în fiecare zi îmi aduc aminte că sunt… să zicem pe franţuzeşte, vorba lui Vali Badea, „fufă”. Mai naşpa e că eu n-am zis că n-aş fi, dar pe ei şi acceptarea mea îi deranjează. Şi atunci ce să fac, frate? Sunt cum vreţi voi, dar nici aşa nu e bine. Ziceţi voi cum ar trebui să zic să fie bine şi zic. Să mor. Numai să mă lăsaţi dracului în pace, că m-am plictisit şi de prostiile mele, aşa că de ale celorlalţi sunt sătulă.

Aşa că vă rog din suflet, ba nu, că din ăla nu am, că doar am aflat-o şi pe asta. Vă rog din licărirea aia de speranţă a sufletului meu, dacă nu pricepeţi duceţi-vă la somn. Dar înainte de asta, vă tot rog să-mi explicaţi şi mie ce răspunsuri v-ar face fericiţi şi eu vi le voi oferi. Parol!

 

P.S: Între timp m-am lămurit cu doamna, de fapt da, are dreptate ea. De unde să mai ştie omul ce e voit şi ce nu. Mno, sorry, e vina mea. O să mă joc frumos pe face de acum încolo. Şi nu, nu e la mişto, e pe bune. Am înţeles punctul de vedere, totuşi, între atâta lume de unde să mai ştii care cum e. Bine, pe asta am acceptat-o, acum sper să accepte şi ceilalţi că am acceptat-o, că la ce experienţe am s-ar putea să nu fie bine nici aşa.

Câştigători şi crima perfectă

Dap, nu e 14, dar e 15. Am avut treabă, aşa că nu vă isterizaţi, da? Bine 😀

 

Mai întâi vă spun cum e cu acea crimă perfectă. Din punctul meu de vedere. Adică mi s-a părut logică şi foarte ingenioasă, iar dacă autorul nu s-ar fi lăudat nici dracu’ nu-l prindea. Înainte ca cei de la Coca-Cola să descopere filmul cu mesaj subliminal a fost un tip din America. Domnul respectiv avea o mătuşă bogată, dar zgârcioabă. În plus, femeia se uita în fiecare zi la acelaşi film. Aşa că omului i-a venit ideea şi a introdus un mesaj subliminal care suna cam aşa „E cutremur şi trebuie să sari de pe balcon/fereastră”. După vreo lună omul intră brusc în cameră şi strigă: „Cutremur!”. Aşa că femeia sare iar el rămâne cu banii şi cu o crimă perfectă comisă.

După zece ani omul n-a mai putut ţine în el secretul, aşa că s-a predat doar de dragul de-a spune cât a fost el de ingenios. Nu e perfect? Vă spun eu că nici în ziua de azi, cel puţin în România nu s-ar prinde nici dracu’. O altă crimă perfectă vă este povestită în „Esenţa răului” şi se bazează puţin pe ceea ce spunea Paul BM.

Da, da, câştigătorii. Chiar dacă ideea lui Geocer e cea mai cerebrală din tot ceea ce am citit aici, nu îi voi da premiul. Şi asta nu pentru că ar fi copiat ideea. Mă interesează prea puţin. Dar dacă vrea neapărat cele două cărţi i le pot împrumuta. Aşa că am oscilat între Mădălin şi Paul BM. Am decis că Paul are dreptul să-şi aleagă o carte, în timp ce lui Mădălin îi va rămâne ce îi va rămâne. Iar Sonia, pentru că sunt subiectivă, normal, va primi o carte surpriză. Şi vedeţi cum din doi se fac trei? 😀 Aşa că îi rog pe cei trei să-mi trimită adresele lor fizice pe mail: oanastoicamujea@yahoo.com. Iar eu voi încerca să le trimit până în Crăciun.

Aşadar, Paul BM spune ce carte doreşti.

Ţara cetăţeanului turmentat…

…………

Multumesc, Lucia! :lol:

 

Tre’ să vedeţi asta

………

Şi nu mă refer neapărat la ăla al lui Caragiale, pentru că eu până şi de Moş Nicolae am uitat. La naiba! Nu mă mai ţine memoria nici până acolo. Aşa că dacă eu am uitat de el, el clar n-a uitat de mine. E drept, mi-am revenit după ora 22, ceea ce e destul de trist. Şi dacă tot suntem în ţara lui „Eu cu cine votez?”, eu sunt în lumea lui „Eu ce carte să aleg?”.

Am citit cartea asta şi asta, între ele având Adam şi Eva. Desigur, ştiu ce termin, dar după de ce mă ocup?

Adică:

Am două cărţi marca George Arion (da, şi eu mă întreb de ce n-au apărut pe site). Mai am alte cărţi cum ar fi: Sfidarea (dar nu, asta nu, pentru că apoi o să aştept prea mult continuarea, deci o lăsăm mai la coadă); ar mai fi Faust, de fapt, la drept vorbind era la rând, dar cum se face că îi vine rândul şi tot la rând rămâne. Nu ştiu, complicat. 2012, da, şi asta e la rând după Faust, dar oare o să-i vină rândul? Şi nu, nu mă duc la film. Mai întâi cartea, filmul nu mă pasionează, oricum cică e o apocalipsă cam ne, pentru că tot scapă unii. Păi ori e, ori nu e, a?Ar mai fi vreo două SF-uri, dar n-am chef de ele acum, asta îmi e clar. Ar mai fi şi vreo două poliţiste de care iar n-am chef acum. Ar mai fi vreo trei marca fantasy, dar nici astea nu mă atrag. Chiar dacă au coperte mişto. Poate o carte de colorat? 😀

Şi că tot mi-am adus aminte… Mişu aseară zicea că el doar cu chestiile care te pun pe gânduri, filozofie, din astea. Dându-mi singură permisiunea îi recomand Geneza. Da, e un SF care te pune pe gânduri, o să vezi, eu zic să încerci.

Şi da, aseară am avut întâlnire. Raluca şi Canguru’ au lipsit. Ambii având motive bine întemeiate, cel puţin aşa cred. Ba chiar şi Adi s-a plictisit de noi. Noroc că a venit Ioana, Ema, George şi Mişu cu soţia. Aşa am părut a fi mai mulţi 😀 Sigur că am uitat ce avem de citit, dar sunt la fel de sigură că cineva îmi va aminti.

Important e că Ema s-a îndrăgostit de Regine şi Elfe (recenzie), dând la spate Indiciile. Vedeţi? Ce vă tot spun eu? Oamenii sunt nebuni 😛 Unii cu aia, alţii cu cealaltă.

Ca să merg pe firul incoerenţei: Crina nu mai scrie. Asta este. Vania mă omoară cu nişte cearcăne şi mâine avem vot, în condiţiile în care eu n-am chef.

Andrei Crivăţ m-a rugat ceva, dar încă nu m-am putut gândi. Proiectul meu cu Enya e destul de greoi, pentru că ar trebui să muncesc puţin şi nu sunt capabilă. Ar trebui să scriu şi la thriller-ul ăla, dar nici de asta nu sunt capabilă. Mă rog, nu că s-ar supăra cineva, ştiu câţiva care chiar se vor bucura. Ar trebui să mă interesez şi de o anume destinaţie, dar şi de asta îmi e lene. În plus ar trebui să mă ocup de un proiect pe care-l coordonez, dar îmi e greu să-i anunţ pe cei pe care-i vreau în proiect. Vă închipuiţi că îmi e lene să dau chiar şi un mail?

Şi ca totul să fie aşa cum trebuie: nu dorm, nu mănânc, nu beau. Când o să vedeţi o umbră pe stradă să ştiţi despre cine e vorba 😀

Iar acum Moşul vrea să-mi ia cadourile înapoi 😆