Doar puţină politică, promit

Asta datorită faptului că piteşenii iar au rămas fără mâncare (cât dracu’ or putea mânca?), iar eu nu pot ajunge la librărie să-mi iau „Încleştarea regilor”. Nu de alta, dar am luat toate cărţile lui Martin si am înţeles că de fapt asta e prima. De ce dracu’ nu scrie pe ele: Asta prima, asta a doua etc, că mă enervez rău. Şi parcă mă văd nevoită să aştept, la dracu’, până după anul nou când lumea o fi cu indigestie la spital, să pot ajunge şi eu să-mi cumpăr o carte şi un pumn de dero. Că doar de atât am nevoie. Hârtie igenică pentru Piţi nu mai vreau, o poate folosi pe a mea până când s-o linişti situaţia. Doamneeee, cât poate mânca lumea. În restul anului nu or fi mâncat? Poate că s-au păstrat pentru sărbători, zic şi eu. A, da, şi pentru că am văzut pe diverse bloguri că pe 25 s-a născut Iisus, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar asta e o convenţie, pentru că nu s-a născut pe 25. Adică nu scrie pe niciunde că aşa ar fi. Zău.

Bine, şi ziceam că revenim la politică puţin. Că dacă tot nu-mi pot cumpăra ce vreau, ei bine da, am stat pe blogurile politice. Nu de alta, dar îmi lipsea scelerarea. Cu toate că mai sunt şi alţii care au subiecte OTV-istice 😀 Dar una peste alta am dat şi peste chestii interesante. Şi aşa, am aflat şi eu că Miron Mitrea are blog 😛 Da, ştiu, sunt cam înapoiată. Doar v-am spus că n-am chef de citit bloguri. Dar am spicuit din blogul lui Mitrea, că na, nu aveam şi eu treabă. Şi în mare parte sunt de acord cu ceea ce spune. Mai rău este că PSD-iştii au ajuns iar să se certe public şi să arunce cu poşircă unii în alţii. Am zis-o de o mie de ori că nu îmi place Geoană, ei da, şi eu cred – aşa ca omul prost – că ar trebui să lase la conducere pe altcineva, nu de alta, dar poate partidul ăsta ar mai avea o şănsucă (ştiu, nu există cuvântul, există acum 😉 ). Nu că mi-ar păsa prea mult, dintr-o dată am devenit liberală, dar nu din aia PDL-istă, ci din aia PNL-istă. Desigur, asta până s-o schimba direcţia vântului şi mi-o coace mintea în alt sens. Cel puţin sunt sigură că nu sunt capabilă să ţin cu un singur partid indiferent de cine ar fi la conducerea lui. Adică nu sunt din aia cu „îi susţin pe ăia necondiţionat”. E ca vântu, adică nu Sorin Ovidiu, ci chestia aia naturală, ştiţi voi.

Dar asta tot mă face să mă întreb, ce îl mai ţine pe Mircea Geoană să se ascundă undeva sub pământ? Eu, în locul lui, aş fi făcut-o. Totuşi nu e ca şi cum ai fi scris o proză proastă, e ca şi cum ai fi pierdut alegerile într-un mod destul de penibil. Desigur, dezamăgind cinci milioane de români.

De actualul guvern nu mai zic nimic, pentru că e de plâns, iar eu vreau să mă râd 😀 Noroc că am cu ce 😆 Şi gata, totuşi încerc să îmi cumpăr o nenorocită de carte. Fir’ar!

Reclame