Amintiri

Multe amintiri alături de mulți oameni. Acum spun cu un oarecare regret că sunt și oameni pe care i-am uitat, pentru că am cunoscut prea mulți la un moment dat, dar nu despre asta era vorba. Oricâte colaje aș face, oricât m-aș strădui, n-aș putea să-mi amintesc tot sau să vă reamintesc vouă. 
Ideea e așa: nu sunt o persoană romantică, n-am suportat niciodată romantismul în exces, gen ce peisaj frumos, ce lume bună, ce viață boemă. Bleah. Tot așa cum nu suport să vizitez bisericile. Am văzut la biserici în viața asta că nu mai vreau pur și simplu. Și asta nu pentru ă n-aș crede în ceva, o forță, ci doar pentru că sunt sătulă de biserici. De ce nu mă invit nimeni pe un iacht? Zău 
Dar amintirile mele. Anii ăia frumoși în care colindam țara și scriam, și colindam și citeam, zău, alea vor rămâne mereu. Și aici aveți doar o părticică.

 

Eu nu mai înţeleg nimic…

Ieri, câţiva membrii ai juriului, stimabili, desigur, s-au întâlnit, alături de iniţiatoarea concursului Blog de Blog cu Corina Creţu. Să mai stăm şi noi la o bârfă, la o vorbă. Logic, dintre fete – eu, Lucia, Simona şi Corina – nu putea lipsi George Şerban – imaginaţi-vă voi că l-aş fi strigat ca pe Florin Călinescu.

Între o mie de subiecte documentate, bine puse la punct şi serioase, mai apare unul. Adică, cu mare bucurie, GS ne întreabă dacă am văzut „Crima de la Cernavodă”. Eu cu Lucia, din lumea AXN-ului, eram pe lângă. Aşa că GS ne povesteşte.

Iată ce am înţeles eu – nu am citit ziarele şi n-am urmărit ştirile – cu un unic neuron.

Am aflat aşa că el şi ea, căsătoriţi, au probleme. El suspect de cancer – mama zice că de aia are şi ea şi nu e cancer – prietenul lui cel mai bun – folosesc exprimarea GS-eană – se cere la ea. Ea acceptă. El află. Eu vor să divorţeze, dar nu prea vor aşa că decid să se sinucidă împreună. Zis şi făcut. Îl iau pe fratele ei de 14 ani drept martor. – Nu înţeleg, în ziua de azi ca să te sinucizi legal ai nevoie de martor? – Ambii se duc la gârlă, gârla rece. Ea zice ceva de genul e al dracului de frig, nu mă pot sinucide decent în condiţiile astea. Vrei să mor îngheţată? Deci ea se răzgândeşte. El, om serios, cu mintea acolo unde trebuie, zice, neah, ai zis, o faci. Aşa că, văzând că ea e cam friguroasă decide s-o ajute şi o sinucide el. Între timp, prietenul lui cel mai bun, ăla de s-a cerut la nevasta friguroasă se duce şi îi omoară pe părinţii ei. Nu de alta, dar aşa sunt prietenii buni, nu împart numai neveste, ci şi crime. Bun. N-am înţeles de ce. Partea cu părinţii n-am înţeles-o, ca să nu avem discuţii. Acum, omul, adică prietenul, furios, bagă de treizeci de ori cuţitul în fiecare părinte, doi la număr. Cică şi-a ieşit un pic de fire. Adică cam de 60 de ori. Din alte surse aflu că prietenul, după ce-a comis dubla crimă s-a dus acasă la el – de ce nu ştiu – şi apoi s-a întors la morţi şi i-a pitit în nişte covoare. Pe unul l-a băgat sub pat, iar pe celălalt în dulap. – Adică i-a ascuns bine 😉 –

Acum, sursele mele îmi zic că, de fapt, ea nu avea nici o aventură cu prietenul, dar că ea era înfiată şi ea şi alţi doi sau trei.

Scuze, deja m-aţi pierdut. Iar sinucigaşul principal nu s-a sinucis de fapt, doar a dispărut. Iar fratele care nu îi era frate…

Blog de Blog

Majoritatea cunosc, dar unii poate au aterizat mai de curând, aşa că vă informez eu. La începutul fiecărui an Lucia Verona, dramaturgul nostru bloggeristic, organizează concursul Blog de Blog, unde voi propuneţi şi juriul votează, cât poate el de subiectiv. – Uneori merge şi cu bani, să ştiţi. Vă spun asta pentru că fac parte din juriu. Nu vă înghesuiţi toţi la Adrian Năstase că mai sunt şi eu, da? – Pe lângă faptul că e distractiv avem şi ocazia să înmânăm premii şi să ne cunoaştem personal. Ba chiar am de gând să dau şi eu un premiu, dar asta după ce vorbesc mâine cu Lucia.

Ca să vă spun cum stă treaba: Juriul îl vedeţi aici. Nu de alta, dar să mituiţi bine. Atenţie, nu accept argint sau alte tinichele, numai de la aur în sus, ştiţi că sunt alergică. Aşa, ziceam? A, da, juriul. Ohooo, aveţi ceva de mituit. Şi cel mai frică îmi e de George Şerban pentru că mereu vrea şi partea mea. Eu nu-l pot înţelege. Pe cuvânt de pionier. Şi toate astea după ce am stabilit că ne oligarhizăm. Aşa sunt în general bărbaţii, se dau prieteni până îţi fură şi cămaşa după tine. Ăăă… da, vorbeam despre altceva – cred că a intrat Lala peste mine.

Aşadar, până luni, 10, aveţi posibilitatea de-a propune categoriile fix aici. Normal, ţinând cont că e criză şi categoriile vor fi cu 25% mai puţine. Ştiu, e nedrept. Dar vorbiţi la Cotroceni.

Ca şi anul trecut, probabil, iar ne vom bate – juriul adică – pe câştigători. Iar vom avea chestii de genul: „Dacă nu câştigă cutare la categoria cutare o chem pe Iolanda”. Acum o chem pe Anastassia, na!

Am zis că va fi subiectiv? Nu de alta, dar n-am chef de ţipete că nu-i corect. Am o veste pentru voi: viaţa nu-i corectă! Aşa că va trebui să acceptaţi deciziile juriului. Fie că vă place, fie că nu.

Bun, v-am spus, acum mă duc la treabă că am ceva. Ne auzim în curând cu alte poveşti.  

Congresul PSD, dar nu mai e live

Am fost, cam o oră şi jumătate, poate două. Ceva pe acolo. Am ocupat prima lojă. De fapt Lucia şi Ionuţ au ocupat-o toată. Cu haine, genţi şi laptopuri. Aşa că m-am băgat şi eu acolo.

Cei doi autori ai cărţii „Bloguri, facebook şi politică” erau cu o lojă mai în spate. Deci erau. Apoi a venit şi Chinezu’. Nu ştiu de ce-a întârziat, dar nici la plecare n-am reuşit să ne luăm la revedere. Să mă înşel eu şi să-l fi văzut şi pe Darius Groza? Nu ştiu, sunt prea ameţită să-mi dau seama dacă l-am confundat ori ba. Se prea poate. Erau mulţi bloggeri, dar eu nu-i cunosc pe toţi. GS ne-a dat ţeapă, preferând filmul politicului.

Ei, să trecem la politică. Da. Discursurile au fost foarte bune. Adică din gură le zic toţi, ce mai. Ponta e un bun orator, iar azi chiar a fost în formă, a avut şi poantele la el (nu alea de la balet). Adrian Năstase a trecut prin fiecare lojă bloggeristică să salute sau să dea interviuri. Au fost invitaţi la congresul PSD membrii PNŢCD şi cei din România Mare, de fapt conducerile. Au ţinut discursuri. Frumoase. De genul „ne dăm mâna să-l dăm jos pe tiran”. Dar sunt doar cuvinte, nu? Să vedem ce or face, dacă or face.

Acum cu România Mare, hmmm, ştiţi şi voi cum e Vadim, depinde cum bate vântul – nu Sorin Ovidiu, vântul, vânt. Nu pot spune că n-a fost interesant, dar aştept ca vorbele să se concretizeze în fapte, aşa îmi e greu să cred. E plăcut să auzi ce auzi şi cum v-am zis cu oratoria nu stau rău nici unul. Dar, nah, a fost o experienţă destul de bună. Până la urmă am văzut şi eu Sala Palatului full de oameni. Că de unde erau ei, treaba lor. Oricum, de câte ori se pronunţa numele lui Ion Iliescu se aplauda mai rău ca la cine ştie ce spectacol de renume mondial. Îmi pare rău doar că i-am ratat discrusul live, dar nu-i bai, îl văd la TV. Şi, ca de obicei, sunt de acord. Dar cum ziceam, fapte…

Şi cam atât de la congresul PSD. Oricum, cinste lui Adrian Năstase că a chemat bloggerii. Una peste alta a dovedit că nu îi e teamă nici de laudă, nici de critică. Că nu or să laude toţi congresul, zău aşa.

Şi, felicitări organizatorilor, Anei State în special, restul treaba lor 😛

Partidul Vuvuzelelor din România

Nu, eu l-am gândit singură, singură. E partidul meu şi sunt dictator absolut. Avem siglă, avem Mogul, consilier prezidenţial plecat la Monaco ca să facă programa politică. Avem de toate. Dacă aş sta să le înşir v-aş plictisi.

După cum vedeţi de unii singuri, simbolul încătuşării este preluat şi în partidul Vuvuzelelor. Nu, nu îl concurez pe DD, nu de alta dar încă ţin la neuronul meu. O concurez, fireşte, pe doamna Udrea. Aşa că membrii partidului trebuie să strângă bani pentru genţi de firmă, costume de calitate şi măcar un Maserati acolo, să nu zică lumea că suntem săraci.

Sigur că aştept înscrierile în partid pe contul meu de facebook. De acum încolo doar simpli membri. Funcţiile sunt date pe pile şi pe bani. Cine a dat mai mult a rămas, cine nu… deh, aşa e şi în PDL, voi ce credeţi că noi nu ştim să preluăm lucrurile bune?

Se va promulga legea căsătorie pe cartelă propusă de Mogul aici şi vom băga gaze în sate. Votaţi Oana Preşedinte şi o să vă simţiţi mai în siguranţă. Creştem preţurile, micşorăm impozitele şi în final, la fel ca actuala conducere, de fapt, doar vă vom da ţeapă. Totul pentru binele conducătorului suprem… pardon, poporului. Îmi mai scapă şi mie că deh, unii măcar au zis-o cu subiect şi predicat că nu mai pot minţi încă şase luni. Promit că eu o să vă mint tot timpul. Nu veţi afla nici un minim adevăra de la mine. Totul pentru bine vostru, doar nu o să stresez poporul cu probleme minore.

Votaţi-mă şi veţi trăi… măi, totuşi cred că veţi trăi puţin mai bine ca în ziua de azi. Asta pentru că am aşa un suflet mareeeeeeeee. Puneţi mâna şi munciţi. Nu, nu dăm nimic sinistraţilor. Ei trebuie să ne dea nouă pentru că-i lăsăm să respire. Îi rog pe prefecţi să nu-şi întrerupă vacanţele, nu de alta, dar ar fi păcat să vină stresaţi şi să nu poată gândi cum trebuie. Să rămână unde sunt că şi aşa acasă e dezastru. Noi să ne „simtem” bine, restul ce mai contează.

Vuvuzelele cele mai tari! Vivat!

Păi aş fi vrut să spun că…

Loredana mi-a făcut… nu, i-a făcut Lalei… nu, i-a făcut Parfumului o recenzie foarte mişto. Deci na, citiţi şi voi că io am citit-o de vreo şapte ori.

Azi îl văd pe Geocer. Îs curioasă să văz cum îi şade cu mâna în ghips 😉 Sper că fain.

De două zile încerc să-i spun lui Crivăţ că e cu capul, dar n-am cui. Dacă n-am, n-am. Asta e.

Crina mă ucide cu nişte poze.

Darius a „divorţat” de Trexel şi uite ce-a ieşit. Mie îmi place, mai puţin încărcat.

Trebuie să mă întâlnesc şi cu Ivona zilele astea, dar a fost schimbare de planuri.

Pe plan editorial… habar n-am, o mai fi ceva, nu o mai fi. Îmi e lene. Vă jur. Am aşa o lene că nu am chef nici de mine.

Starea mea naturală se instalează again.

Ce am uitat? A, da. Vania iar mă face cu ou şi cu oţet. Să-i fie de bine.

Cella a trecut pe aici. Deci n-am mai fost în stare.

Am ajuns la concluzia că-mi place să fiu depresivă, măcar am cu ce-mi umple golul din creier.

Duminică mergem la Ogrăzeni. Lucia ne aşteaptă. Îi duc pe Ada şi Răzvan la „tranşat”.

Sper să fie şi GS, nu de alta, dar nu va fi funny fără.

 

Să trecem la politice.

Ţara se scaldă în căcat. Locuitorii sunt încântaţi şi-l mănâncă cu pumnul. Trăiască!

Nasu încă scoate fecale pe bot. Ei, acum depinde cu ce a fost hrănit în pruncie. Se vede, nu?

Lumea nu se schimbă, eventual se afundă.

Cică ar trebui să vină sfârşitul lumii, păi să vină azi că eu m-am săturat de ea.

Staţi calmi, guvernul nu şi-a luat-o în freză cu pensiile. Vor mări dările, nu-i bai. Găsesc ei cum să ne îngenuncheze.

Care ziceaţi că aveţi un job bun în afara ţării? Nu de alta dar scrisul nu mai rentează de când l-au impozitat ăştia. Să le fie de bine. Să scrie Boc cu Băse că eu nu am chef s-o mai fac în condiţiile date. Nu am de gând să plătesc pe creierul meu.

Şi cam asta e ştirea. Dragii mei, da, „Sărutul morţii” e ultima chestie pe care o voi mai scrie în viaţa asta. Mă reprofilez. Şi nu e glumă, e foarte serios. Atâta pentru azi. Am încheiat transmisia. Dacă vreţi să-mi spuneţi ceva abţineti-vă, n-am chef.

Povestea unor lansări

Am atât de multe să povestesc şi am rămas atât de în urmă… Sper doar ca Basarabia să mai aibă puţină răbdare până voi veni cu impresiile mele legate de acele locuri. La fel şi Nea Costache, pentru că merită să fie promovat, dar momentan am atâtea să vă spun…

Mai întâi trebuie să le mulţumesc unor oameni:

Lucia…

Horia Gârbea…

Ciutacii (Mana şi Victor)

Chinezu din popor

Simona Ionescu, pentru că şi-a smuls din programul ei aglomerat pentru a veni şi pentru că n-a răspuns la telefoanele ce-i ţârâiau tot timpul.

Geocer, pentru că m-a răbdat

Arionii, pentru că încă mă mai suportă

Adrian Năstase, pentru că mi-a cerut autograf… 😀

Membrilor juriului nu le mai mulţumesc, dar ei ştiu că o fac… Lilick şi Mădălina au fost senzaţionale, iar Valive este timidă, cu toate că n-ar trebui.

Roger şi Sorin, hai să zic şi de voi… 😛

Vorbim despre prima parte a zilei. Cu toate că, acum, am un regret pentru că cineva nu a putut să participe pur şi simplu la eveniment. Îmi cer eu scuze… cine ştie, ştie. Am încercat cu o ironie fină să-i atrag atenţia, dar deh… n-a mers. În fine, nu mai contează şi întotdeauna la un eveniment unde sunt persoane importante vor fi şi cârcotaşi. Doar că eu am crezut că suntem între prieteni.

Trecând peste partea asta trebuie să vă spun că Mana a ţinut să-mi facă o surpriză. Aşa că nu a venit numai ea, dar l-a adus şi pe Victor.

Horia Gârbea a fost acolo să ne susţină pe mine şi pe Lucia.

Lucia, desigur, a fost strălucitoare ca de obicei, iar cartea ei… da, e prima în vârful celorlalte. I-am detronat pe toţi 😀

Chinezu, ca un Chinez şi el, a tot comentat şi a stat tot timpul cu laptopul în braţe. Ce oameni…

Geocer, desigur, ne-a suportat.

Iar Adrian Năstase a ţinut un speach de zile mari. Mamă ce am mai râs. E chiar mişto. Aşa că le-am propus celor prezenţi un exerciţiu de imaginaţie: să-şi închipuie că AN-ul dispare chiar atunci din faţa lor, iar Lala intră în scenă.

Pe urmă Lucia şi moi am dat autografe, iar Mădălina mi-a propus s-o otrăvesc. Încă nu vreau s-o fac 😀

Apoi l-am confundat pe domnul Mladin cu domnul Coşovei, dar Ştefania Coşovei mi-a luat apărarea 😀

Oi mai fi făcut prostii, eu ştiu…

Oricum, prima jumătate a zilei a fost excepţională. Mă oftic doar că n-am apucat să fac poze cu Ciutacii şi Chinezu.

Cel mai dulce moment al zilei a fost telefonul lui Alex, cine ştie cunoaşte 😉

 

 

 

 

 

 

Apoi m-am mutat la Muzeul de Istorie şi Târgul de carte Amplus. Acolo le-am găsit pe Oana Duşmănescu cu minunea ei de bebe, dar şi pe Stela Popa. Mă bucur că Stela a acceptat să stea lângă mine în timpul lansării pisicii. Dar îmi pare rău că din pricina oboselii a ratat azi Sibiul. Asta este… Se mai întâmplă. Oricum, Stela tot va ajunge la Sibiu, v-o trimit eu legată dacă e cazul.

Apoi m-am mai lansat şi eu o dată şi m-am bucurat să-l revăd pe Mihai însoţit de două domnişoare foarte frumoase: Steluţa (cu o imaginaţie puţintel mai perfidă ca a mea :D) şi Cristina(?!), dacă ţi-am greşit numele poţi să dai, promit să stau.

 

 

 

 

După toate astea, alături de Bogdan Hrib – doar nu vă închipuiţi că a lipsit vreun moment – am avut o mini şedinţă din care Geocer n-a auzit absolut nimic 😛

Aşa că în miez de noapte am ajuns şi acasă.

Îmi pare rău doar că am ratat prăjiturile Luciei. Dar am promis că după toată nebunia asta o iau de mână pe Mana şi o vizităm aşa cum se cuvine.

Aaa, şi să nu uit, am primit trandafiri galbeni, de la cine nu vă spun, numa aşa de-a dracu’ 😀 Ziceţi voi că nu merit să zac. Nu, nu merit, că am de scris ceva important ce trebuie predat mâine la prânz. În concluzie nu merit nimic.

Şi acum… da, mă pregătesc pentru Ardeal. No, staţi că viu… dar mai încet, ardeleneşte aşa 😆

Concluzii găsiţi la Geocer, Mădălina, Lucia, Lilick şi pe unde or mai fi că eu nu mai pot.

P.S: Meme, eşti o dulce şi când nu eşti prezentă fizic. Sper să te revăd într-o zi.

Lungă zi…

Dar frumoasă. Şi m-am bucurat să-mi revăd unele din personajele reale. Şi m-am întristat gândindu-mă că altele sunt departe. Dar nu o să dezvolt acum, vă las cu poze, câteva, pentru că sunt peste o sută. Iar mâine… trebuie să muncesc, altfel mă omoară Alexandru Arion, cu toate că din poze s-ar zice că altfel stă situaţia.

Lucia, mulţumesc pentru tot!

Geocer, îţi mulţumesc că ai rezistat 😀

Oh, şi da, subtil domnule Roger, foarte subtil 😀 Dar voi dezvolta, promit, mâine cum voi prinde puţin timp liber.

Şi tot atunci o să vă spun şi despre Nea Costache – îmi cer scuze, dar nu mai sunt capabilă să pun şi linkuri. Punem mâine tot ce trebuie. Cei care mă aveţi prietenă pe facebook veţi putea vedea mai multe poze.

Şi mai multe aflaţi la Lucia şi Geocer