Revoluţia „Andrei Bădin”

Fraţii mei, e revoluţie. Până acum am o sută unu căutări după Andrei Bădin – la mulţi ani, Andrei!. Dar, dragă domnilor, la dracu’, omul are blog uite fix aici. Poziţionaţi click-ul şi daţi. O sută unu căutări? Doamne. L-or fi găsit? L-or fi pierdut? Până acum eram la concurenţă cu pisicile, dar cu Andrei nu pot ţine pasul 😀 Eu ştiu că a publicat o chestie revoluţionară pe blogul lui, dar tot nu pricep cum de nu daţi de el. Eu ştiu că dacă dai search pe google după Andrei, prima chestie care apare e blogul lui. Heyyyy! Sau ar trebui să dau copy/paste la postul lui Andrei şi să facem pe din două? 😀

Andrei, în ultima jumătate de oră cred că ai devenit mai cunoscut decât Băsescu. Cel puţin pe blogul meu 😀 Îţi doresc petrecere frumoasă, şi te las, sper să te şi găsească oamenii dacă tot te caută cu atâta înfrigurare 😉

 

Trecem la cărţi. Şi trebuie să vă spun. Mă doare drept că Lorena a plecat de la Tritonic, că s-a certat sau se ceartă cu lume, că una, că alta. Da, poate că şi eu am prejudecăţi în ceea ce o priveşte. Dar nu o cunosc personal. Ne-am zărit de câteva ori, dar nu ne-am vorbit. Cel puţin eu am zărit-o. Dar nu pot fi nimicitor de ipocrită. În primul rând faţă de mine, că voi n-aţi şti, până la urmă, dacă o fac din ipocrizie ori ba. Dar trebuie să vă spun, cartea asta e excepţională. Şi ştiu o persoană căreia i-ar plăcea la nebunie, aşa că îmi permit să i-o fac cadou din toată inima, rămânând să-mi comand una de la editură. Cella, crede-mă, trebuie să ai cartea asta. O s-o adori. 😀

 

Nu ştiu ce să vă mai spun. În seara asta mă retrag. Am treabă. Gătesc, cred că mi-am găsit vocaţia 😆 Apoi mă voi uita, normal, la Grande Fratello. Apoi poate voi reuşi să dorm. Hmm. Or fi şanse? Nu cred.

Reclame

Mă bat pisicile

Nu vorbesc despre vreo pisică reală, ci despre căutările din google. Dumnezeule mare, 48 căutări pisici, 34 „io”. În fiecare zi de vreo două săptămâni îmi iau bătaie la greu din pricina pisicilor. Sigur, Piţi e mulţumit. Acum se simte vedetă şi stă ca şarla nesimţită pe acvariu. Dar adevărul e că e puţin supărat, pentru că azi a făcut puf 😦

 

Ăla a fost prologul. Aşadar, azi am dat un interviu pentru „Adevărul de seară”. Mi s-a părut foarte profesionistă Patricia, adică ziarista. Se vede că îşi face meseria cu plăcere. În plus e foarte plăcută. Nu ai motive de stinghereală în preajma ei. Ceea ce e foarte bine. Şi am aflat că a fost colegă cu Raluca. Dar am pomenit de Raluca cu un scop. Şi anume acest scop. Da, vă duceţi şi vedeţi 😀

Nu îi mai mulţumesc public, gata, o fac vineri între… câţi ochi or fi 😉

A, da, să nu uitaţi mâine să luaţi „Adevărul de seară”, domni piteşteni. Ok? Altfel vă alerg.

 

Dacă vă interesează poveştile cu oase, mai ales când se presupune că oasele îi aparţin lui Iisus, vă rog poftiţi. Nu, nu e o poveste religioasă, ci una atropologică. Iar partea de antropologie e foarte mişto explicată.

Că tot sunt la cărţi – poate îmi aminteşte şi mie mâine cineva să vă spun despre politică – trebuie să vă spun că azi noapte am început „Somalia, mon amour”.

Nu, n-am vrut să o citesc. Eu îs sinceră, iar lui Bogdan i-am spus drept în ochii lui kaki: „Nu îmi plac thriller-ele geopolitice”. Sanchi, n-am citit nici unul, dar am presupus eu aşa. V-am spus să nu mai presupuneţi. Aşa că stăteam cu romanul în mână şi mă văitam la Xreder că Bogdan m-a obligat – m-a ameninţat – să citesc cartea. Văzându-mă Xreder atât de amărâtă zice: „O citesc eu, mă, şi ţi-o povestesc”. Imediat m-am debarasat de Somalia, jur. Dar când X a început să mârâie: „Wow, ce mişto” şi a ţinut-o aşa vreo zece minute, m-a convins. Oricum, rău a făcut Bogdan că a vrut să afle părerea mea. Cunoscându-l, aşa cum o cunosc şi pe Sofia – nu scriitoare, chiar dacă ştiu cine e, ci întruparea – n-am cum să mă abţin. Desigur, publicul larg va crede că totul e ficţiune. Dar eu ştiu, şi va fi foarteeeeeeeee amuzant. Cât mişto o să fac. A, am început de azi 😀 În rest, ca subiect, culmea e că nu m-au plictisit nici comunicatele de presă. Cu toate că eu am zis că peste alea voi sări. Dar n-am sărit. Până acum chiar mi-a plăcut. Desigur, detaliile reale le ţin pentru mine. Cu toate că Bogdan mă enervează, am ochii verzi, nu negri. Şi cică ştia. Puha… Şi pe baza acestei cărţi va trebui să am o discuţie serioasă cu el. Aşa, deci, da? Lasă, ştii tu despre ce e vorba. Spui tot sau te tai.

În plus, visul meu de o viaţă se va concretiza, în sfârşit. Voi scrie o carte în colaborare. Nu vă dau de acum detaliile, dar o să spun tot când va veni vremea. Şi nu veţi avea de aşteptat mai mult de trei sau patru luni. Bine, pot să vă spun că „Amurg” se întoarce, în variantă jumate britanică, jumate românească 😀 Sunt happy 😀

Şi da, sunt isterică. Nu ştiu de ce, dar sunt.

 

P.S: Totuşi, să-mi aduceţi aminte că mâine e zi de politică. Plzzzz!!! 😆

Căutări simpatice…

carti

Cu toţii aveţi parte de căutări simpatice venite direct din google şi aterizate în blogurile (siteurile) pe care le deţineţi. Oh, da, să nu le uităm pe cele porcoase sau pe cele fără nici o legătură. De te miri şi tu, biet proprietar de bucată virtuală, cum s-a ajuns în pagina domniei tale. Ne mai facem şi semnul crucii uneori, pentru că prostia îşi atinge limitele sau îl vedem pe însuşi diavolul mărşăluind prin virtual.

Cu toate astea sunt şi lucruri drăguţe, unele disperante. De exemplu, cel puţin de 20 de ori pe zi, cineva tot caută „delfini”. Nu înţeleg nici să mă tăiaţi. Ce treabă au delfinii? O fi ceva mistic, peste puterea mea de înţelegere. Desigur, cele mai multe căutări sunt: Oana Stoica Mujea, Oana Mujea, Oana Stoica sau Oana Stoica Mujea blog. Cu toate astea, trebuie să recunosc, uneori, „delfinii” sunt pe primul loc. Şi iar mă întreb de ce?

Dar acum vreo săptămână am dat peste ceva cu adevărat simpatic. Aşa că nu avea cum să nu îmi aducă zâmbetul pe buze 😀

„ Oana Mujea, cu ce carte ai dormit în braţe?”. Da, da, era o întrebare. Aş fi vrut să mi se pună direct, dar ştiţi cum e cu blogul. Uneori se formează comunităţi, iar ceilalţi au impresia că ei nu vor fi la fel de bine primiţi. Mă rog, eu cred că le e frică de Vania 😀

Nu îmi amintesc dacă i-am povestit sau nu Crinei, cred că ei i-am povestit treaba cu „Reginele Oanei Mujea”, probabil, nu ţin minte – poate ucide cineva pisica?, că nu mă pot concentra.

Ei bine, am zis să răspund acelei întrebări, dar am tot amânat. Păi… 😀 Nu, nu e suficient. Dorm cu cărţile lângă cap, nu le iau în braţe. Singurul lucru pe care-l suport în braţe când dorm e perna. Iar dacă simt că adorm citind las cartea pe noptieră, ca să nu existe vătămări ulterioare. Poate că nu e răspunsul dorit, dar altul nu am. Şi nici n-am chef să fabulez cum că odinioară… ştiţi voi. Deci nu, nu am dormit cu nici o carte în braţe, oricât de dragă mi-ar fi fost. 

 

P.S:

 Invitatie Razboiul Reginelor2

O alta zi

După o zi cumplit de lungă, în care fundul şi spatele meu arată exact ca scaunul maşinii. După alergături, coafor – pentru prima oară manechiură, la ce, nu ştiu – după ce mama mi-a pierdut rochia, dă-i şi aleargă prin tot oraşul, găseşte dadaca pisicii, la dracu’ în praznic şi ia rochia. După ce m-am rătăcit prin cartierul Gavana – Dumnezeule, ce o fi greu să pună şi ei nişte indicatoare: „Spre Spitalul Judeţean”, după mii de înjurături, din suflet, pentru nesimţiţii de la volan, m-am calmat. Şi nu, nu a fost nevoie să iau vreo pastilă pentru asta. Pur şi simplu, am venit casă, mi-am făcut fundul canapea de data asta şi l-am văzut pe Ion Cristoiu. Aşa că mi-au sărit nervii. A, da, şi m-am tuns, destul de scurt. Mi se luase de tot părul ăla. Gata.

Ajung acasă, fac schimb cu Xreder de lucruri. Adică cele din portbagaj. Alea de la mine s-au mutat la el şi invers. Nu mai zic că am de călcat, de… de… de şi mâine dimineaţă o iau din loc. Doamneee, încep să urăsc drumurile, cu toată plăcerea mea de-a sta în maşină.

Bun, intru pe net, bag câteva commenturi acolo unde mă şi duce capul să zic ceva şi caut pe propriul blog googăli. Aşa că îmi dau seama că „delfini”, Dumnezeu ştie de ce, sunt super căutaţi. „Ivona Boitan” mă detronează 😀 , iar numele meu rămâne aşa, un simplu nume. Dar a fost şi o chestie care m-a distrat, o căutare tâmpită dacă mă întrebaţi pe mine: „spp molestează studenţi în pantofi de sport”. Ce? Spp-ul are vreun fetiş cu pantofii de sport? Funny!

Trexel, în sfârşit îşi termină lucrarea, desigur, poate vă aşteptaţi să v-o dau, să o citiţi. Dar nu, o să fac asta marţi seara, ca să nu vă plictisiţi până vineri. Să citiţi uşor. Aşa, fără grabă de teamă că mâine bag altceva.

Bine, nu vă las mare lucru acum. Nu-i nici literatură, nici ceva relevant. Eu ştiu doar că sunt naşă la Alba Iulia şi că mâine trebuie să dovedim un drum al dracului de lung. Restul, vorba reclamei, e can-can.

Vor avea grijă fetele de voi când vor putea. Care fete? Ce întrebare: Cella şi Crina, normal. Aşa că gata, mă duc să-mi termin cartea… ă…ă…. de citit, desigur 😀

Să ne auzim cu bine duminică. Vă doresc un weekend plăcut tuturor! Nu ştiu dacă naşa va mai avea timp să intre pe net, dar va încerca 😉