Blog de Blog

Majoritatea cunosc, dar unii poate au aterizat mai de curând, aşa că vă informez eu. La începutul fiecărui an Lucia Verona, dramaturgul nostru bloggeristic, organizează concursul Blog de Blog, unde voi propuneţi şi juriul votează, cât poate el de subiectiv. – Uneori merge şi cu bani, să ştiţi. Vă spun asta pentru că fac parte din juriu. Nu vă înghesuiţi toţi la Adrian Năstase că mai sunt şi eu, da? – Pe lângă faptul că e distractiv avem şi ocazia să înmânăm premii şi să ne cunoaştem personal. Ba chiar am de gând să dau şi eu un premiu, dar asta după ce vorbesc mâine cu Lucia.

Ca să vă spun cum stă treaba: Juriul îl vedeţi aici. Nu de alta, dar să mituiţi bine. Atenţie, nu accept argint sau alte tinichele, numai de la aur în sus, ştiţi că sunt alergică. Aşa, ziceam? A, da, juriul. Ohooo, aveţi ceva de mituit. Şi cel mai frică îmi e de George Şerban pentru că mereu vrea şi partea mea. Eu nu-l pot înţelege. Pe cuvânt de pionier. Şi toate astea după ce am stabilit că ne oligarhizăm. Aşa sunt în general bărbaţii, se dau prieteni până îţi fură şi cămaşa după tine. Ăăă… da, vorbeam despre altceva – cred că a intrat Lala peste mine.

Aşadar, până luni, 10, aveţi posibilitatea de-a propune categoriile fix aici. Normal, ţinând cont că e criză şi categoriile vor fi cu 25% mai puţine. Ştiu, e nedrept. Dar vorbiţi la Cotroceni.

Ca şi anul trecut, probabil, iar ne vom bate – juriul adică – pe câştigători. Iar vom avea chestii de genul: „Dacă nu câştigă cutare la categoria cutare o chem pe Iolanda”. Acum o chem pe Anastassia, na!

Am zis că va fi subiectiv? Nu de alta, dar n-am chef de ţipete că nu-i corect. Am o veste pentru voi: viaţa nu-i corectă! Aşa că va trebui să acceptaţi deciziile juriului. Fie că vă place, fie că nu.

Bun, v-am spus, acum mă duc la treabă că am ceva. Ne auzim în curând cu alte poveşti.  

Reclame

Cuvântul scris nu moare

Şi aveţi de unde alege.

 

Deja ştiţi de concursul de Romane Poliţiste. Dacă nu ştiţi, aruncaţi un ochi aici. Citiţi cu atenţie şi purcedeţi ori ba. E o şansă. Niciodată nu se ştie de unde sare şi ce sare.

Dar Concursul Asociaţiei RCWC nu e singurul de pe „piaţa” literară. Ceea ce nu poate decât să ne bucure.

Un concurs foarte interesant, pentru cei care se pricep şi le place, fireşte, eu recunosc nu că jubilez aici, este cel organizat de Millennium Pres. Pentru mai multe detalii intraţi aici. S-ar putea să rezoneze cu gusturile şi doleanţele voastre. Dacă sunteţi iubitori de SFFH şi vreţi să vă încercaţi norocul cam asta e şansa voastră. O repet, nu puteţi şti niciodată de unde sare iepurele. Aşa că nu vă sfiiţi. Citiţi cu atenţie şi puneţi-vă pe treabă 😉

Şi un alt concurs, de care trebuie să recunosc că sunt al dracului de interesată, este cel lansat de Horia Gârbea. Da, minunat. Teatru. Ştiţi doar că am o pasiune pentru teatru. Asta e, n-am ce face. Detaliile concursului le aflaţi aici. Cu toate că aş vrea să nu participaţi în număr prea mare, pentru că dacă am timp aş vrea să particip eu 😀

Aşadar: crime, SFFH şi teatru. Ei, nu e ca şi cum n-aţi avea de unde alege. Acum nu mă întrebaţi dacă altfel de concursuri pe alte genuri nu se ţin, pentru că n-am de unde să ştiu. Ştiu că mulţi ar fi interesaţi de alte genuri, dar momentan eu zic să vă mulţumiţi cu ce aveţi. Şi aşa pentru ţara noastră mi se pare a fi un pas măreţ. Trei concursuri… eheee, nu e chiar de colea. Aşa că puneţi-vă pe treabă. Baftă!

Din Inbox

Mă rog, asta a fost chiar telefonic, dar putea la fel de bine să fie şi în inbox. Cred că va trebui să am o categorie care să se numească aşa la câte mailuri tâmpite primesc. Nuuuu, nu e cazul persoanei de faţă. Doamne, cum reuşesc eu să gafez mereu.

De fapt voiam să vă spun că s-a schimbat planul. Nu ştiu dacă voi mai fi joi la Şcoala Centrală, dar sigur voi fi miercuri la Liceul Mihai Eminescu în locul lui Răzvan Dolea. Aşadar: miercuri, ora 14:30, Liceul Mihai Eminescu. Vorbim despre fantasy, că am înţeles că literatura poliţistă nu, că prostim copiii, brrr. Right! Chiar aşa. Dar ne conformăm, ce să facem.

Vineri sunt iar în Bucureşti la USR. Chiar aş vrea pe această cale, dacă se poate, ceva mai multe detalii. Chiar şi un afiş ceva pentru a prezenta evenimentul. Domnule, Gârbea, se poate? Sau Lucia. Care doreşte 😀

Iar duminică plec la Londra pentru fix patru zile.

Ce fac acolo? Eh, o să vă spun eu. Da. E legat de cărţi. De cele poliţiste. Cum adică ce fac acolo? Treabă. Clar? Că nu se duce nimeni la distracţie. Ruşine să vă fie dacă măcar aţi gândit una ca asta.

Nu numai că am multă treabă, dar şi evit orice contact real sau virtual

Şi cum am descoperit-o pe Liliana Filişan:

 

„ FĂRĂ EL, FĂRĂ TINE

 

Din mine au băut fără măsură,

mulţi ani de-a rândul, nopţile de gând,

înalt de sete-i pântecul de zgură,

în care mai aud tăceri gemând.

 

Am alergat prin ceruri despuiate,

cu-n ciob de iad potrivnic în călcâi,

am sângerat din ele jumătate,

dar n-am ajuns nicicând la cel dintâi.

 

Şi trec din mine-n mine mai departe,

ştiind ce bogăţii în suflet port,

când am plătit atâtea vămi deşarte,

mai am încă vreo şapte pentru ort.

 

În orologiul orei muribunde,

bătăile în două se despart.

Am împărţit din mine pe oriunde…

dar timpul mort cu cine să-l împart?

 

Şi mai aştept acum, când noaptea vine,

în camera în care îngeri tac,

pe Dumnezeu să stea puţin cu mine

şi chiar de nu-s a Lui să mă prefac…

 

(Îmi e atât de bine fără tine,

că de trăiesc, sau mor, e tot un drac!)”

 

Şi poezii din astea foarte mişto mai are. Iar eu am descoperit-o în revista „Luceafărul”, revistă a USR, datorită lui Horia Gârbea, normal.

 

Şi cum spuneam, am atâta treabă şi evit atât de mult unele lucruri… aşa că prefer să lucrez, chiar dacă cumva aş putea amâna. Dar să muncim tovarăşi. E mai bine pentru mine şi suflet. Vă spun eu 😉

 

Treceţi pe la Lala, poate aveţi mai mult noroc acolo, cu toate că din câte mi-a spus e depresivă aşa că nu vrea să vorbească cu nimeni. Dar voi puteţi vorbi cu ea, că doar nu-i bruiaţi creierul.

Povestea unor lansări

Am atât de multe să povestesc şi am rămas atât de în urmă… Sper doar ca Basarabia să mai aibă puţină răbdare până voi veni cu impresiile mele legate de acele locuri. La fel şi Nea Costache, pentru că merită să fie promovat, dar momentan am atâtea să vă spun…

Mai întâi trebuie să le mulţumesc unor oameni:

Lucia…

Horia Gârbea…

Ciutacii (Mana şi Victor)

Chinezu din popor

Simona Ionescu, pentru că şi-a smuls din programul ei aglomerat pentru a veni şi pentru că n-a răspuns la telefoanele ce-i ţârâiau tot timpul.

Geocer, pentru că m-a răbdat

Arionii, pentru că încă mă mai suportă

Adrian Năstase, pentru că mi-a cerut autograf… 😀

Membrilor juriului nu le mai mulţumesc, dar ei ştiu că o fac… Lilick şi Mădălina au fost senzaţionale, iar Valive este timidă, cu toate că n-ar trebui.

Roger şi Sorin, hai să zic şi de voi… 😛

Vorbim despre prima parte a zilei. Cu toate că, acum, am un regret pentru că cineva nu a putut să participe pur şi simplu la eveniment. Îmi cer eu scuze… cine ştie, ştie. Am încercat cu o ironie fină să-i atrag atenţia, dar deh… n-a mers. În fine, nu mai contează şi întotdeauna la un eveniment unde sunt persoane importante vor fi şi cârcotaşi. Doar că eu am crezut că suntem între prieteni.

Trecând peste partea asta trebuie să vă spun că Mana a ţinut să-mi facă o surpriză. Aşa că nu a venit numai ea, dar l-a adus şi pe Victor.

Horia Gârbea a fost acolo să ne susţină pe mine şi pe Lucia.

Lucia, desigur, a fost strălucitoare ca de obicei, iar cartea ei… da, e prima în vârful celorlalte. I-am detronat pe toţi 😀

Chinezu, ca un Chinez şi el, a tot comentat şi a stat tot timpul cu laptopul în braţe. Ce oameni…

Geocer, desigur, ne-a suportat.

Iar Adrian Năstase a ţinut un speach de zile mari. Mamă ce am mai râs. E chiar mişto. Aşa că le-am propus celor prezenţi un exerciţiu de imaginaţie: să-şi închipuie că AN-ul dispare chiar atunci din faţa lor, iar Lala intră în scenă.

Pe urmă Lucia şi moi am dat autografe, iar Mădălina mi-a propus s-o otrăvesc. Încă nu vreau s-o fac 😀

Apoi l-am confundat pe domnul Mladin cu domnul Coşovei, dar Ştefania Coşovei mi-a luat apărarea 😀

Oi mai fi făcut prostii, eu ştiu…

Oricum, prima jumătate a zilei a fost excepţională. Mă oftic doar că n-am apucat să fac poze cu Ciutacii şi Chinezu.

Cel mai dulce moment al zilei a fost telefonul lui Alex, cine ştie cunoaşte 😉

 

 

 

 

 

 

Apoi m-am mutat la Muzeul de Istorie şi Târgul de carte Amplus. Acolo le-am găsit pe Oana Duşmănescu cu minunea ei de bebe, dar şi pe Stela Popa. Mă bucur că Stela a acceptat să stea lângă mine în timpul lansării pisicii. Dar îmi pare rău că din pricina oboselii a ratat azi Sibiul. Asta este… Se mai întâmplă. Oricum, Stela tot va ajunge la Sibiu, v-o trimit eu legată dacă e cazul.

Apoi m-am mai lansat şi eu o dată şi m-am bucurat să-l revăd pe Mihai însoţit de două domnişoare foarte frumoase: Steluţa (cu o imaginaţie puţintel mai perfidă ca a mea :D) şi Cristina(?!), dacă ţi-am greşit numele poţi să dai, promit să stau.

 

 

 

 

După toate astea, alături de Bogdan Hrib – doar nu vă închipuiţi că a lipsit vreun moment – am avut o mini şedinţă din care Geocer n-a auzit absolut nimic 😛

Aşa că în miez de noapte am ajuns şi acasă.

Îmi pare rău doar că am ratat prăjiturile Luciei. Dar am promis că după toată nebunia asta o iau de mână pe Mana şi o vizităm aşa cum se cuvine.

Aaa, şi să nu uit, am primit trandafiri galbeni, de la cine nu vă spun, numa aşa de-a dracu’ 😀 Ziceţi voi că nu merit să zac. Nu, nu merit, că am de scris ceva important ce trebuie predat mâine la prânz. În concluzie nu merit nimic.

Şi acum… da, mă pregătesc pentru Ardeal. No, staţi că viu… dar mai încet, ardeleneşte aşa 😆

Concluzii găsiţi la Geocer, Mădălina, Lucia, Lilick şi pe unde or mai fi că eu nu mai pot.

P.S: Meme, eşti o dulce şi când nu eşti prezentă fizic. Sper să te revăd într-o zi.

Lungă zi…

Dar frumoasă. Şi m-am bucurat să-mi revăd unele din personajele reale. Şi m-am întristat gândindu-mă că altele sunt departe. Dar nu o să dezvolt acum, vă las cu poze, câteva, pentru că sunt peste o sută. Iar mâine… trebuie să muncesc, altfel mă omoară Alexandru Arion, cu toate că din poze s-ar zice că altfel stă situaţia.

Lucia, mulţumesc pentru tot!

Geocer, îţi mulţumesc că ai rezistat 😀

Oh, şi da, subtil domnule Roger, foarte subtil 😀 Dar voi dezvolta, promit, mâine cum voi prinde puţin timp liber.

Şi tot atunci o să vă spun şi despre Nea Costache – îmi cer scuze, dar nu mai sunt capabilă să pun şi linkuri. Punem mâine tot ce trebuie. Cei care mă aveţi prietenă pe facebook veţi putea vedea mai multe poze.

Şi mai multe aflaţi la Lucia şi Geocer

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu scuzele de rigoare… şi cu invitaţia în mână

Trebuie să recunosc că Lucia a făcut toată treaba de data asta. A făcut promovare, a muncit, a ţipat, v-a invitat… Aşa cum ar fi trebuit să fac şi eu. Din păcate sau din fericire, ştiţi ce am tot făcut zilele astea. Iar cu netul am stat cumplit de prost, abia am reuşit să încarc pozele alea. Dar un mic reportaj despre Chişinău şi poze cu Stela o să vă ofer zilele ce urmează.

 

 

Acum, după cum vedeţi, avem mare, mare lansare: „Labirint obligatoriu”, „Domnul deputat se prăbuşeşte” şi, desigur, „Parfumul văduvei negre”.

Vă aşteptăm mâine la 14:14 la USR. Vă promitem o întâlnire de zile mari.

 

Tot mâine, la ora 17, Oana Duşmănescu îşi lansează romanul de debut la Muzeul de Istorie şi anume „Urechile pisicii Olga”. Voi fi şi eu acolo să spun câteva cuvinte 😉

 

Tot mâine – ştiu, ştiu – la ora 18, tot la Muzeul de Istorie se relansează „Parfumul văduvei negre”.

 

Şi tot mâine la ora 19 voi muri. Aşa că vă rog să-mi scrieţi epitaful. Eu nu o să am timp să o mai fac şi pe asta. Vă mulţumesc şi vă aştept!

Taxă pe manele, bă, nu pe literatură!

Aşa cum se ştie, idiot cum e (G)guvernul nostru vrea să pună taxă şi pe drepturile de autor. Incluzând aici mai multe ramuri artistice, dar şi literatura. Aşa că pentru a înţelege mai bine poziţia scriitorilor am luat următorul text de la Lucia, care la rândul ei l-a primit de la Horia Gârbea. Mai mult, am păstrat şi P.S-ul Luciei pentru ca voi să înţelegeeţi cam cât câştigă un scriitor şi cam cât i-ar mai rămâne pentru a trăi.

Aşa că îmi permit să întreb, idioţii ăia împuţiţi de cântă manele au plătit în viaţa lor vreo taxă? Dar ăia de ascultă şi ne bruiază nouă urechile? Ha?!

 

Uniunea Scriitorilor din România își exprimă îngrijorarea în legătură cu introducerea CAS pentru drepturile de autor

Uniunea Scriitorilor din România își exprimă îngrijorarea în legatură cu inițiativa Guvernului privind ridicarea excepției de la plata contribuției de asigurări sociale pentru sumele provenite din drepturile de autor.
Introducerea CAS în cuantumul drepturilor de autor va însemna o reducere semnificativă, de aproape 30%, a veniturilor creatorilor români, rezultate din creația artistică. Aceasta în condițiile în care, chiar și fără această impozitare suplimentară, drepturile de autor aveau, cel mai adesea, o valoare simbolică.
Socotim că argumentul potrivit căruia în acest fel se elimina evaziunea fiscala rezultată din utilizarea abuzivă a acestei modalități de plată este netemeinic. Nu înțelegem de ce ținta luptei împotriva evaziunii fiscale, în loc să fie marii evazioniști, ajung să fie scriitorii români.
Uniunea Scriitorilor din România își exprimă susținerea pentru acele amendamente la Legea Bugetului de Stat pe anul 2010 care prevăd o majorare a bugetului Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. O tentativă de creștere substanțială a impozitării drepturilor de autor, în condițiile în care finanțarea culturii scade, în termeni reali, cu aproape 10% față de 2009, ajungând la 0,12% din PIB (!?) reflectă o atitudine cel puțin stranie, una care nu acordă respectul cuvenit creației artistice românești.
–- P.S Lucia:
Am primit acest comunicat de la Horia Gârbea. Nu ştiu dacă ar mai fi de adăugat ceva. Doar să facem aritmetică. Dacă un scriitor primeşte 20-30 lei pentru un articol în presa literară şi 500-1000 lei pentru o carte (puţini primesc mai mult), să se calculeze… Ce să se mai calculeze?”