Nu, careul nu dispare, din contră, el apare, joi, 21 octombrie la Biblioteca Judeţeană din Piteşti – pe această cale ţin să le mulţumesc în mod deosebit Denisei Popescu şi domnului Sechelarie, care au susţinut mereu proiectele noastre mai non-conformiste. Cum ziceam, careul de dame, o să mă număr printre ele cu modestie, pentru că vreau să vă spun de acum că nici nu vreau şi nici n-am chef să vorbesc despre mine. Am făcut-o de atâtea ori că până şi eu m-am plictisit de mine. Aşa că o să vă rog să veniţi în număr cât mai mare pentru a le cunoaşte pe: Lucia Verona cu minunatul roman „Crima de la Jubileu”, Monica Ramirez cu „Asasin la feminin” – nu mă certa, dar încă n-am apucat să citesc, acum sunt pe filosofie, misticism, adică în căutarea mea – şi Ivona Boitan cu deja cunoscutul roman „Hoţii de timp”.
Ştiu că Ivona nu se va supăra că am lăsat-o la final, ştie că… 😉
Aşa că joi, 21 octombrie, ora 15, vă aştept în număr cât mai mare la Biblioteca Judeţeană Piteşti. Nu pentru a vorbi neapărat despre cărţi, ci despre autoare. Mi-ar plăcea ca măcar de data asta oamenii să vină şi să „interogheze”, aşa ar fi frumos. Jur că trag dacă nu o faceţi.
Printre dame va fi şi popa de roşu, adică Bogdan Hrib. Fără el nu era careul complet, iar un careu de dame are nevoie măcar de un popă. O fi de roşu sau de tobă? În fine, alegeţi voi.
Şi după cum spuneam avem şi o dispariţie, a mea. Dispar până sâmbătă pentru că simt nevoia să tac. Am închis telefonul, calculatorul, sufletul şi mintea. Vreau doar să citesc şi să stau. Să stau aşa, ca proasta. O să vă întrebaţi de ce până sâmbătă, păi e simplu. Sâmbătă voi fi prezentă în „loja maso…”, m-am tâmpit, în „Loja Bloggerilor” la congresul PSD şi cred că o să am chef de a face live blogging sau live facebook (s-o zice aşa?). Aşa presimt eu, că o să am chef. Până atunci n-am chef nici de mine. Aşa că mă dau rănită. Asta nu înainte de-a vă lăsa o notă pe facebook la care să meditaţi. Căutaţi în notele mele şi veţi şti despre ce e vorba.
Şi cam atât că vorba lungă, sărăcia omului sau aşa ceva. Ce mai ştiu şi eu. După ce mă încarc suficient revin, atât cu amănunte despre lansare, cât şi cu poveşti din viaţa de zi cu zi. Dacă nu mai apar, aprindeţi şi voi o lumânare 😆
„Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Satu Mare a găzduit ieri, de la ora 13.00, lansarea volumelor “Dinastiile” – “Regina arkudă şi amuletele puterii” şi “Hoţii de timp”, cărţi apărute la editura Tritonic şi Crimescene Publishing. Pe lângă autoarele Oana Stoica Mujea şi Ivona Boitan, pe numele ei adevărat Ivona Codruţa Georgescu, au mai fost prezenţi directorul cotidianului Gazeta de Nord-Vest, Crina Dunca, directorul Bibliotecii Judeţene, Mircea Ardelean, directorul editorial al Gazetei de Nord-Vest, Voicu D. Rusu, şi directorul editurii “Citadela”, Aurel Pop. Evenimentul a fost organizat de Gazeta de Nord-Vest şi Nord-Vest TV, în parteneriat cu Centrul Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale şi Biblioteca Judeţeană Satu Mare.” – Citat din Gazeta de Nord Vest, restul vă las pe voi să citiţi.
Şi acum să vă povestesc. Ca de obicei Crina Dunca, roşcata care acum e mai mult violet, dar nici violet, o ştiţi din „Indicii anatomice” sau „Parfumul văduvei negre”, dacă nu, o ştiţi de la Gazetă… ei bine, ca de obicei s-a zbătut şi a organizat un eveniment foarte mişto. – Doar v-am zis că cele mai tari lansări sunt la Satu Mare.
Ei bine, în ecuaţia asta eu nu sunt foarte importantă. Pentru că s-a dus Lala şi s-a lansat arkuda. Să zicem că e un fel de ciudăţenie a naturii.
Ca de obicei public mult. Autografe multe. Felicitări şi flori. Eu cred că Ivona şi-a câştigat un public important la Satu Mare, iar acum depinde doar de noi două să ne ţinem de promisiunea făcută şi să îi surprindem. Fireşte, nu o să-i surprindem doar pe sătmăreni, că ne-or mai vrea şi alţii.
Ce să zic, Ivona a făcut treabă bună şi a fost ascultătoare. La Nord-Vest TV, unde ne-am cam râs (sic) cu Victor Ivona a avut ocazia să dea o carte cadou. Recunoaştem, erau mai multe, dar redacţia a sărit pe ele şi nu i-am putut refuza că nu se face.
În rest ne-am distrat de minune, ceea ce, desigur, ne-a şi obosit. Ca de obicei Satu Mare ne-a întâmpinat cum nu se poate mai bine. Cei prezenţi au fost minunaţi, iar liceenii de-a dreptul adorabili. Despre „restul” nu mai spun, că doar ne sunt prieteni şi ar fi fost culmea să nu fie de la foarte bine în sus. Doar sunt o fiţioasă, nu? Aşa că ei mă acceptă aşa cum îs 😛 Acum au adoptat-o şi pe Ivona, dar fără supărare, aşa cum a zis Voicu, eu sunt prima „fiică a Sătmarului” 😀 Am fost înfiată.
Dacă mai doreşte cineva să ne înfieze noi acceptăm cu plăcere. Doar că de aici înainte va trebui s-o cam faceţi la pachet 😛
Şi aici închei transmisia. Ivona are legătura. Oboseala m-a doborât. Cred că şi pe ea.
Crina a scris mişto în Gazeta de Nord-Vest, aşa că eu aş putea să tac. Ceea ce, pe lângă faptul că ar fi o dovadă de înţelepciune, ar fi şi benefic. Dar nu pot să tac, când am tăcut eu? Că aşa zice şi Osho, că oamenii nu sunt liberi pentru că le e teamă să spună pe gură prostiile ce le au în cap. Mie nu îmi e. 😀
Revenind în cireada noastră. Mai întâi staţi să vă spun că dacă vă duceţi la Cora Pantelimon şi vi se întâmplă să daţi de romanul Ivonei „Cu sânge rece şi albastru”, nu rataţi să-l achiziţionaţi. Ar fi păcat.
Ei bine, mergem la Satu Mare să ne lansăm. Recunosc că eu mai mult vreau s-o lansez pe Ivona. Azi chiar am făcut şi o aroganţă declarându-i Gazetei că sunt acolo în calitate de PR al Ivonei, printre altele. Aşa că, ha ha, Ivona vrea nu vrea are PR. Important e că a aflat şi ea 😀 Pe parcurs or să mai afle şi alţi autori. O să fie funny.
Dar ziceam de lansare. Ce puii mei. Ne lansăm la Satu Mare. Puneţi covorul roşu şi scoateţi pălinca că nouă nu de citit ne arde. Doar aţi văzut ce se discută în târg. Mai întâi documentaţi-vă cum e cu cititul şi apoi spuneţi voi: cărţi sau băutură. Asta ca să fim şi noi la modă şi fericiţi 😆
S-o luăm de la început că am stricat bunătate de post.
Ivona va lansa aşa: „Cu sânge rece şi albastru” – care-i cartea mea de suflet, tre să recunosc, altfel nu m-aş fi făcut PR – şi „Hoţii de timp” un roman poliţist-fantasy. Iar eu, repede aşa vă zic despre a treia carte din Seria Dinastiile „Regina arkudă şi amuletele puterii”.
Pentru sătmărenii care citesc aceste inepţii pe care le poate scoate din taste, cică, o scriitoare, Iolanda Ştireanu va fi acolo. Arogantă, genială, gata să vă dea peste gură dacă o enervaţi. Ideea e că aş vrea să avem un dialog. Mai ales voi cu Ivona. Fiind pentru prima oară în SM vreau să o faceţi să se simtă prost. Să îi puneţi întrebări, să vă arătaţi curioşi în ceea ce o priveşte. Şi vă rog eu nu începeţi cu întrebări cretine de genul: „Şi cum e Măruţă?”, pentru că noi venim să vorbim despre cărţi. Întrebaţi-o de ce şi-a ales să scrie ţinând cont că lucrează la Pro unde e cald şi bine. De ce vrea neapărat să transmită ceva prin scris şi, mai ales, ce transmite. Na, că v-am dat şi idei de întrebări.
Că să mor de nu, pe care-l aud întrebând de Măruţă, Pro TV sau mai ştiu eu ce alte alea, îl trimit acasă la telenovele. Şi chiar dacă nu pot urca pistolul în avion, de plesnit tot vă pot plesni.
Nu vreau să fiţi sobri şi să veniţi cu întrebări scoase din Kant. Vreau o atmosferă destinsă, să glumim, să vorbim, să fim ca între prieteni. Altfel vă fac de râs pe unde apuc. Deci ne-am înţeles?
A, eu numai de lansare n-am vorbit aici, nu? Dar puteţi citi şi singuri. Un ultim detaliu: septembrie, vineri 17, ora 13 la Centrul Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale ( vă rog să-i scurtaţi numele 😀 ).
No, ne vedem vineri. Cu restul ne vedem joi când vom bea până vom cădea sub masă (dar asta rămâne doar între noi 😉 )
Nu, nu de oboseală. Că aşa amândouă suntem varză. Două verze. Uneori din mintea căte uneia mai iese o idee. Recunosc că ultima idee a Ivonei a fost genială. Dar nu ăsta e subiectul discuţiei.
Mă gândeam eu aşa. Băi, fraţii mei gri, că albi nu puteţi fi, decât în imaginaţia voastră sau dacă nu v-aţi văzut niciodată semenii pe stradă. Toţi suntem gri. Când o să ajungem negri… deviez, da.
Aşadar, doamna Cristina Popescu îmi scrie azi pe facebook că a comandat trei cărţi tritonice printre care şi Parfumul. Şi îmi spune, cu multe lacrimi că a mea s-a epuizat. Şi nu i-au mai trimis-o.
Eu am zis, hmmm, nu se poate, ce naiba. Doar mai erau. Abia au fost puse pe site, deci mai erau. Nu aveau cum să se epuizeze. Aşa că îmi iau angajamentul să încerc să văd ce s-a întâmplat. Sigur, în sinea mea zic că s-a greşit comanda, că una, că alta. Din astea.
Intru pe siteul Tritonic căutând date despre Ivona şi despre cele două cărţi ale ei: „Cu sânge rece şi albastru” şi „Hoţii de timp”. Asta pentru că trebuia să-i trimit Crinei. Lasă vă spun eu povestea asta mai săptămâna viitoare. Citesc eu despre Ivona, despre Cu sânge şi ajung la Hoţi. Hopaaaa, scrie mare: New, dar epuizat. Mă scarpin în cap până-mi dă sângele. Aşadar, Ivona s-a epuizat. Bine, bine, nu Ivona, cartea. Hoţii adică. Şi n-au fost decât nouă mii de exemplare. Un fleac. Şi atunci îmi aduc eu aminte de discuţia avută pe facebook. Şi dau repede la Parfum. Eh, şoc. Da, şoc: New, dar epuizat.
Aşadar avea dreptate doamna Popescu. Stocul a fost epuizat. În fine. Ar fi trebuit să-mi cam dau eu seama de aseară când băiatul de la Tritonic a adus o mână de Parfumuri. N-am zis nimic. Chiar nimic, dar mi s-a părut cam în neregulă şi m-am întrebat, în sinea mea, mâhnită: De ce, frate? De ce Parfumul nu?
Acum am aflat. Iote de aia.
S-a epuizat. Şi din alea tot un fleac de nouă mii au fost. Fir’ar. Aşteptăm continuarea 😀
Pe vremea când se vindea cu „Parfumul văduvei negre” sau „Hoţii de timp”. Acum, ambele cărţi, sunt la vânzare, pe site. Preţul e modic, adică şi le poate permite oricine. Doar opt lei.
Dacă aţi citit „Indicii anatomice” şi n-aţi apucat să citiţi şi Parfumul, acum puteţi. Dacă vreţi să vedeţi cum a recidivat Ivona – şi poate doar aţi auzit despre asta – iată că aveţi ocazia.
Şi a zis şi Vania, iar de cele mai multe ori le zice bine, bine, hai, mereu le zice bine. Aşa că, vedeţi voi Ivona chiar a scris o carte mişto. Eu v-am spus, voi poate m-aţi crezut sau poate nu. Şi ţinând cont că mai e puţin până la sfârşitul lunii, eu zic să achiziţionaţi repede Revista Flacăra cu Hotii de timp la doar zece lei. Haideţi oameni buni!
Şi că tot vorbeam de ea, v-am spus că Ivona şi-a făcut blog, că v-am spus. Dar ce nu v-am spus e că azi pe blogul ei a vorbit despre „Indicii Anatomice”. Iată ce-a zis Ivona. Adevărul e că iar a dat-o în cuantică şi eu n-am înţeles 😀 Dar am priceput că îi sunt datoare cu un butoi de cafea. Cum de ce? Pentru că ieri la Voxpublica a vorbit şi despre cărţile mele. Vedeţi, băi, că autorii români se promovează între ei? Ce? ziceaţi că dacă suntem femei ne tragem de păr, nu? Ha!
Tot cu această ocazie măreaţă vă spun că a ieşit „A doua lună plină”. Fanii seriei ştiu clar despre ce vorbesc, aşa că nu mai insist. Dar dacă vă plac thriller-ele fantastice încercaţi-o şi pe asta. V-am spus că-i cu umor, nu omor… ba şi omor, dar cu umor 😀
Şi tot azi, că na, am fost sprintenă, m-am întâlnit cu Andra şi Răzvan (să le mai zic şi lor pe nume, că tot după id mă iau) la Curtea de Argeş. Întâlnirea s-a derulat aşa: „sunt acolo”; „eşti departe”, „păi mi-a zis un nene că în sus”, „neah, trebuie să faci stânga şi să întorci”. Păi şi ce dacă era sens unic? Am întors, da, până la prima străduţă care mi-a permis să mă duc pe sensul unic şi corect. Împuşcaţi-mă, am încălcat vreo zece reguli de circulaţie, na. Apoi am sunat şi-am zis: „păi stânga aia de m-a băgat în centru m-a dus la Biserica Domnească” – ştiu, trebuia să-mi fac o cruce – „stai acolo că venim noi… la dracu’(asta a fost în gândul Andrei).” Bine, la un moment dat, la telefon, foarte glumeaţă, Andra îmi spune: „te rog să nu ieşi din oraş”. Futu-i! 😀 Aşa am ajuns. Dar eu tot nu-mi explic cum mă pot rătăci într-un pic de oraş. A, da, şi am văzut şi Confragul când am ieşit din CA. NU ERA MĂI ROŞU, damn.
Am auzit că autorii români ar pune de-o revoltă, la modul că vor să facă ceva pentru a se promova. Să ducă o luptă comună, nu una pe cont propriu cum a fost până acum. Să ne unim minţile oameni buni şi să facem ceva împreună. Sunt zeci de lucruri pe care le-am putea încropi de nu ne-am mai crede zeii universului. Vă spun ceva, nu suntem. Fiecare o fi zeu în universul lui, dar nimic mai mult, puteţi să mă credeţi că ştiu ce vorbesc. Aşa că ce-ar fi, măcar o singură dată în viaţă, să facem şi noi ceva ca lumea. Să fim solidari şi să nu ne mai criticăm ca nişte gâşte toată ziua. Deja suntem pe echipe: crime, SFFH, Lit, etc. Ce-ar fi să fim doar „Scriitorii români”? S-ar putea să fie naşpa, că toţi vor la ciolan. Dar mai vedem.
Şi am mai auzit că în curând vom avea ceva campanii mişto la Tritonic, încă le mai gândim, dar vor fi. Şi se vor resuscita câteva nume care, din păcate, nu prea au avut parte de promovare. Aşa că trăiască autorul român. E momentul să facem ceva şi pentru el. Şi voi pentru noi.
Aşa că îi invit nominal pe următorii să preia campania Lalei (încep cu blogurile, dar ne extindem):
Ştiu că ar mai fi mulţi de strigat, dar poate-i mai strigă şi Lala. În plus, dacă voi strigaţi mai departe s-ar putea să iasă ceva. Celor care au preluat-o deja le mulţumesc.
Azi sunt tăcută. Ascult. Am ascultat multe, de la cum îşi aleg femeile lenjeria intimă, la cum se face un master plan pentru un rahat pe băţ. N-am înţeles nimic pe moment, dar apoi le-am analizat. Lumea e superficială. Toată. Chiar şi cei ce mă înconjoară trăiesc în acest glob plin de „artificii”. Nu ne putem desprinde de ele pentru că ni s-ar părea că face notă discordantă. Şi e urât să faci notă discordantă, nu? Al dracului de urât. Ar fi culmea să ieşi tu moţ din gloată. Aşa ceva e inacceptabil.
Şi cum problemele mele se axează pe psihologia maselor din care mă exclud fără pic de ruşine, pentru că nu-mi e ruşine o s-o las baltă. Oricum pentru a explica eu cum e psihologia, cu masele, cu gândirea de turmă, ar trebui să am şi oameni dispuşi să mă asculte. Şi fiind vorba de un blog, cred că nimeni nu are răbdare să-mi asculte mie teoriile. Răbdare ca rădare, dar mai avem nevoie şi de deschidere şi de a accepta faptul că totuşi psihologia nu e o chestie pe care s-o foloseşti în loc de hârtie igienică. Dar s-o lăsăm…
Trecem la fizica cuantică, pentru că datorită acestei materii Ivona Boitan rezolvă un caz complicat în care sunt implicate patruzeci şi şapte de Elene P. Dacă vreţi să ştiţi mai multe vedeţi aici. Apoi dacă sunteţi curioşi aveţi şi săgeţele spre locurile de unde se poate procura cartea. Mai mult nu zic, acum vreau să ascult liniştea. Vorbăria tâmpită de azi m-a obosit.
Oana Stoica Mujea 