Ce-a fost azi nu va fi mâine

Era să uita. Am gătit pentru Cantina Socială, iată 😉

Şi e normal să fie aşa.

Să vedem. Am băut vreo două cafele cu George Arion, care ne-a vizitat tocmai la fix pentru a agăţa eu TVR-ul şi a-l băga în stand. Hi, hi, funny a fost când am agăţat Antena 1 😉

Ei bine, Oana Duşmănescu cu pisicile… adică cu „Pisica Olga” a stat la stand. Sigur, s-a mai şi mişcat. Cum altfel?

Autografe s-au dat şi nu prea. Un domn a cumpărat pisica, mai multe pisici, dar n-a vrut autograf pentru că le vindea mai departe. Hmm. Deh.

Apoi a urmat lansarea „divelor”: Oana Duşmănescu şi Stela Popa şi-au lansat romanele în prezenţa unui public numeros – cu această ocazie editura pentru copii de vis-a-vis, fireşte, ne-a iertat şi nu ne-a mai pus melodii cu muşchetarii, aleluia.

Chiar şi eu am dat autografe. Cum vedeam pe cineva că-mi cumpără o carte, cum săream pe el de ziceai că e aur 😀

Dar să vă spun ce se întâmplă mâine.

Mai întâi lansările:

 

VINERI, 11 iunie

Ora 13,00 – Lansare Jurnalism

 “Limba de lemn in presa” si “Jurnalism in exil si diaspora”

Coordonator: Prof.Univ.Dr.  Ilie Rad

 “Interviu:recurs la memoria colectiva” – Coordonator: Prof. Gabriela Rusu Pasarin

Invitati: Bogdan Hrib

 

 Ora 15,00   Lansare Comunicare “Comunicare si conflict”, Laura Marusca,

                                                            “Criza si Media”, Mirela Abrudan

 

Ora 16,00  Lansare LIT

“Zilele mele cu Renata” Alexandru Petria

“Labirint obligatoriu” Lucia Verona

Invitati: Daniel Cristea Enache, critic literar

              Bogdan Hrib, editor Tritonic

            Oana Stoica Mujea, editor Tritonic

 

Bun, avem şi autori la stand. La ora 10:00 avem o surpriză. Nu o dezvăluim, vă spunem doar că ar fi bine să fiţi acolo.

 

La ora 14:00 Lucia Verona vine să vă dea autografe şi va rămâne în standul Tritonic până după ora 16:00.

Ştafeta îi va fi predată lui Alexandru Petria care va mai rămâne după lansare o oră sau două, să vă zică cum e cu sexul… ăăă, mă rog, vă lămuriţi voi 😛

 

Aşadar şi mâine e zi plină. Important e ca voi să fiţi acolo şi să ne întrebaţi de vorbă. Dacă nu vă întrebăm noi 😉

 

Şi poze de azi, câteva. Mai multe pe facebook.

 

 

Reclame

Avatar again

Oh, la naiba. De ce nu se hotărăşte tot neamul la un loc? Nu o să-mi pot explica în veci. Clar e că eu sunt aia de trebuie să meargă cu toţi. Aşa că pentru a treia oară, azi, voi viziona avatarul. De care mi s-a luat la drept vorbind. Dar nici n-am putut refuza, tot la drept vorbind. Şi uite aşa, în loc să stau să mai citesc o carte, dah, mă duc iar să văd elfii indigeni 😀

Dacă vedeţi cumva că o iau rău cu creierii capului să ştiţi de ce.

 

Am mai terminat trei cărţi. Două pe care, dintr-un motiv care-mi scapă, le-am tot amânat. Alta care mi-a picat la rând. Dar părerea mea despre ele cred că de mâine. Nu de alta, dar îmi va trebui material pentru că am de gând să merg mai departe cu seria Millennium a lui Larsson şi asta cu siguranţă îmi va lua vreo patru zile ca popa. Şi dex-ul e mai subţire, vă jur. Cel puţin partea a doua e imensă. Dar abia aştept să reintru în contact cu personajele. Nu m-am grăbit să o termin pentru că apoi o să-mi pară rău. Mă cunosc. Ştiu eu de ce sunt în stare. O să plâng. Cam aşa mi s-a întâmplat cu Anne Rice şi ale ei vrăjitoare. De parcă nu mai apucam să citesc cartea. Aşa o să mi se întâmple şi cu „Jocurile foamei”, prevăd eu. Bine, acum plâng că n-am partea a treia. Cine ştie după ce o să mai plâng în curând. Vom vedea.

Şi ca să ştiţi cam ce urmează pe Club în următoarele zile, iată, deci 😛

După mai bine de patru luni m-am decis să termin seria Lumii Pământene a Liciei Troisi. Eh, părerea mea o veţi afla poate mâine. Tot după mai bine de un an, am decis să citesc şi eu „Masca morţii roşii şi alte povestiri” a lui Poe. Pe asta am tot amânat-o pentru că jumătate din poveşti le citisem deja cu ceva timp în urmă. Şi nu prea aveam chef de luat de la capăt. Iar la rând a venit Hary Salem cu „Întrerupătorul”. Eu mă tot mir cum SF-iştii zilelor noastre nu l-au descoperit. Sau cum n-au auzit de el. Sau… sau. Sau or fi auzit dar tac? Nu ştiu ce să spun. Dar cartea asta ar merita o reeditare cum se cuvine şi nişte reclamă. Părerea mea. Şi chiar ar merita să fie premiată undeva pe la nişte premii sf-istice. Tot părerea mea. Oh, şi să nu uit că am început şi „Limba de lemn în presă” a lui Ilie Rad. Interesantă, mai aflii chestii noi. Şi încă mă fascinează cea zis Dulcan despre experimentele telepatice ( eh, ar trebui să ghiciţi cui îi foloseşte treaba asta 😀 )

                                

 

Şi cam atât, că doar v-am spus că am fost condamnată la Avatar. Dar jur că e ultima oară. Nu mai pot nici eu. Adică chiar nu mai pot. Cât de scelerat să fii totuşi. Dar mă consolez cu faptul că se doarme bine în scaunele alea. Aşa că voi avea trei ore de somn. Bye, bye, ne auzim când ne auzim.

Şi nu uitaţi de nominalizările bloggistice 😉