După întâlnirea de ieri cu Lucia şi Mordechai în care am pus cultura la cale. Adică, să fiu mai explicită, am pus la cale cum să scoatem cultura din plictiseală. Şi cum să le spunem oamenilor că nu numai elitele au acces la cultură. De azi înainte, am decis noi, toată lumea are acces la cultură, iar aceasta poate fi chiar distractivă, indiferent că e vorba de pictură, literatură, muzică, etc… Azi a venit rândul celor de la Radio Guerrilla.
Dacă nici Radio Guerrilla nu ştie cum stă treaba cu distracţia culturală, cine mai ştie? Cei de la Guerila i-au invitat pe toţi cei care de-a lungul timpului au intrat în direct să spună ce melodie le-a rămas pe creier şi de ce. Au făcut o înregistrare. Melodia o aveţi la final, motivaţia la radio.
Până acum le-am îmbinat bine şi ţinând cont că mai am treabă, vă spun repede ceea ce voiam să strecor de câteva zile.
E oficial de vreo două luni, da, eu, George Arion şi Bogdan Hrib facem parte din „Valul românesc care cucereşte Europa”. Cu alte cuvinte, e oficial, cărţile noastre, printre care şi Indicii Anatomice, au fost traduse în Anglia. Ni s-a dat un avans în euro şi urmează să plece la tipar. Iar din toamnă, ei da, începem promovarea în afara graniţelor.
Suntem promovaţi ca autori români. Aşa că ţara asta, până la urmă, n-are parte numai de imagine negativă afară. Uite că noi am reuşit cu ceva frumos şi zic eu că e o treabă bună. În plus, Asociaţia Crime Writters Club acum face parte din marea familie anglofonă. Adică, nişte scriitoraşi tâmpiţei din România au reuşit să treacă graniţa engleză. Ştiu, voi credeaţi că doar dacă pozăm toţi trei în pielea goală ne va remarca Anglia. Iată că a fost suficient să scriem. Aşa că felicitările, masa şi dansul le aşteptăm pe adresa redacţiei Flacăra 😀
„Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Satu Mare a găzduit ieri, de la ora 13.00, lansarea volumelor “Dinastiile” – “Regina arkudă şi amuletele puterii” şi “Hoţii de timp”, cărţi apărute la editura Tritonic şi Crimescene Publishing. Pe lângă autoarele Oana Stoica Mujea şi Ivona Boitan, pe numele ei adevărat Ivona Codruţa Georgescu, au mai fost prezenţi directorul cotidianului Gazeta de Nord-Vest, Crina Dunca, directorul Bibliotecii Judeţene, Mircea Ardelean, directorul editorial al Gazetei de Nord-Vest, Voicu D. Rusu, şi directorul editurii “Citadela”, Aurel Pop. Evenimentul a fost organizat de Gazeta de Nord-Vest şi Nord-Vest TV, în parteneriat cu Centrul Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale şi Biblioteca Judeţeană Satu Mare.” – Citat din Gazeta de Nord Vest, restul vă las pe voi să citiţi.
Şi acum să vă povestesc. Ca de obicei Crina Dunca, roşcata care acum e mai mult violet, dar nici violet, o ştiţi din „Indicii anatomice” sau „Parfumul văduvei negre”, dacă nu, o ştiţi de la Gazetă… ei bine, ca de obicei s-a zbătut şi a organizat un eveniment foarte mişto. – Doar v-am zis că cele mai tari lansări sunt la Satu Mare.
Ei bine, în ecuaţia asta eu nu sunt foarte importantă. Pentru că s-a dus Lala şi s-a lansat arkuda. Să zicem că e un fel de ciudăţenie a naturii.
Ca de obicei public mult. Autografe multe. Felicitări şi flori. Eu cred că Ivona şi-a câştigat un public important la Satu Mare, iar acum depinde doar de noi două să ne ţinem de promisiunea făcută şi să îi surprindem. Fireşte, nu o să-i surprindem doar pe sătmăreni, că ne-or mai vrea şi alţii.
Ce să zic, Ivona a făcut treabă bună şi a fost ascultătoare. La Nord-Vest TV, unde ne-am cam râs (sic) cu Victor Ivona a avut ocazia să dea o carte cadou. Recunoaştem, erau mai multe, dar redacţia a sărit pe ele şi nu i-am putut refuza că nu se face.
În rest ne-am distrat de minune, ceea ce, desigur, ne-a şi obosit. Ca de obicei Satu Mare ne-a întâmpinat cum nu se poate mai bine. Cei prezenţi au fost minunaţi, iar liceenii de-a dreptul adorabili. Despre „restul” nu mai spun, că doar ne sunt prieteni şi ar fi fost culmea să nu fie de la foarte bine în sus. Doar sunt o fiţioasă, nu? Aşa că ei mă acceptă aşa cum îs 😛 Acum au adoptat-o şi pe Ivona, dar fără supărare, aşa cum a zis Voicu, eu sunt prima „fiică a Sătmarului” 😀 Am fost înfiată.
Dacă mai doreşte cineva să ne înfieze noi acceptăm cu plăcere. Doar că de aici înainte va trebui s-o cam faceţi la pachet 😛
Şi aici închei transmisia. Ivona are legătura. Oboseala m-a doborât. Cred că şi pe ea.
Pe vremea când se vindea cu „Parfumul văduvei negre” sau „Hoţii de timp”. Acum, ambele cărţi, sunt la vânzare, pe site. Preţul e modic, adică şi le poate permite oricine. Doar opt lei.
Dacă aţi citit „Indicii anatomice” şi n-aţi apucat să citiţi şi Parfumul, acum puteţi. Dacă vreţi să vedeţi cum a recidivat Ivona – şi poate doar aţi auzit despre asta – iată că aveţi ocazia.
Şi că tot vorbeam de ea, v-am spus că Ivona şi-a făcut blog, că v-am spus. Dar ce nu v-am spus e că azi pe blogul ei a vorbit despre „Indicii Anatomice”. Iată ce-a zis Ivona. Adevărul e că iar a dat-o în cuantică şi eu n-am înţeles 😀 Dar am priceput că îi sunt datoare cu un butoi de cafea. Cum de ce? Pentru că ieri la Voxpublica a vorbit şi despre cărţile mele. Vedeţi, băi, că autorii români se promovează între ei? Ce? ziceaţi că dacă suntem femei ne tragem de păr, nu? Ha!
Tot cu această ocazie măreaţă vă spun că a ieşit „A doua lună plină”. Fanii seriei ştiu clar despre ce vorbesc, aşa că nu mai insist. Dar dacă vă plac thriller-ele fantastice încercaţi-o şi pe asta. V-am spus că-i cu umor, nu omor… ba şi omor, dar cu umor 😀
Şi tot azi, că na, am fost sprintenă, m-am întâlnit cu Andra şi Răzvan (să le mai zic şi lor pe nume, că tot după id mă iau) la Curtea de Argeş. Întâlnirea s-a derulat aşa: „sunt acolo”; „eşti departe”, „păi mi-a zis un nene că în sus”, „neah, trebuie să faci stânga şi să întorci”. Păi şi ce dacă era sens unic? Am întors, da, până la prima străduţă care mi-a permis să mă duc pe sensul unic şi corect. Împuşcaţi-mă, am încălcat vreo zece reguli de circulaţie, na. Apoi am sunat şi-am zis: „păi stânga aia de m-a băgat în centru m-a dus la Biserica Domnească” – ştiu, trebuia să-mi fac o cruce – „stai acolo că venim noi… la dracu’(asta a fost în gândul Andrei).” Bine, la un moment dat, la telefon, foarte glumeaţă, Andra îmi spune: „te rog să nu ieşi din oraş”. Futu-i! 😀 Aşa am ajuns. Dar eu tot nu-mi explic cum mă pot rătăci într-un pic de oraş. A, da, şi am văzut şi Confragul când am ieşit din CA. NU ERA MĂI ROŞU, damn.
Am auzit că autorii români ar pune de-o revoltă, la modul că vor să facă ceva pentru a se promova. Să ducă o luptă comună, nu una pe cont propriu cum a fost până acum. Să ne unim minţile oameni buni şi să facem ceva împreună. Sunt zeci de lucruri pe care le-am putea încropi de nu ne-am mai crede zeii universului. Vă spun ceva, nu suntem. Fiecare o fi zeu în universul lui, dar nimic mai mult, puteţi să mă credeţi că ştiu ce vorbesc. Aşa că ce-ar fi, măcar o singură dată în viaţă, să facem şi noi ceva ca lumea. Să fim solidari şi să nu ne mai criticăm ca nişte gâşte toată ziua. Deja suntem pe echipe: crime, SFFH, Lit, etc. Ce-ar fi să fim doar „Scriitorii români”? S-ar putea să fie naşpa, că toţi vor la ciolan. Dar mai vedem.
Şi am mai auzit că în curând vom avea ceva campanii mişto la Tritonic, încă le mai gândim, dar vor fi. Şi se vor resuscita câteva nume care, din păcate, nu prea au avut parte de promovare. Aşa că trăiască autorul român. E momentul să facem ceva şi pentru el. Şi voi pentru noi.
Aşa că îi invit nominal pe următorii să preia campania Lalei (încep cu blogurile, dar ne extindem):
Ştiu că ar mai fi mulţi de strigat, dar poate-i mai strigă şi Lala. În plus, dacă voi strigaţi mai departe s-ar putea să iasă ceva. Celor care au preluat-o deja le mulţumesc.
Începem cu UPDATE: Geocer a avut concurs, cu premiul cel mare AICI si două premii mai mici, adică două Parfumuri cu văduvă neagră cu tot. Câştigătorii celor două premii sunt: Iulia şi Ema Hateg. Aşa că, domnule Geocer, aştept să-mi dai adresele pe mail pentru că le voi trimite eu. Să nu avem discuţii, clar?
Aşadar, vă spuneam cum vă spuneam, dar trebuie să o anunţ pe Lilick că s-a făcut, adică am un ciorap negru şi unul mov, plus eşarfă de pus la fustă. Să nu ziceţi că nu m-am chinuit 😉
Şi cum spunea şi titlul, cred că adolescentul din mine îşi începe rebeliunile. Da, poate că azi n-ar fi trebuit să ies din casă, că numa’ tâmpenii îmi vin în cap. Dar nu m-am putu abţine când am văzut – cum să-i zic – cabinetul de piercing. Şi mi-aş fi făcut pe loc, dar nu eram convinsă că nu sunt alergică la titan. Am aflat că nu sunt, dar cum m-am luat cu alte treburi nu m-am mai întors. Dar m-am programat pentru miercuri.
Da, mama a făcut un atac în direct la telefon. Spunându-mi că numai fufele îşi pun cercei în nas. Ei, na, asta este. Vedeţi cum şi la vârsta asta vrea să-mi ştirbească personalitatea? Ceea ce n-a înţeles nimeni e că n-am cerut voie să fac chestia asta şi că o voi face pur şi simplu. Indiferent de părerea oricui. Îmi pasă puţin spre deloc. Vă aştept cu un infarct. Nu-i bai. Miercuri o să-mi pun şurubul ăla în nas şi gata. Mă puteţi tăia de Crăciun dacă vă simţiţi mai bine aşa 😀
A, da, şi nici părerea cititorilor acestui blog nu mă interesează. Decizia e luată. Programarea făcută. Deci o să fac ce am zis că o să fac. Şi cu ocazia asta o să-şi facă şi Lala piercing, numai aşa de nebună. Să vedem ce zice poliţia română. Or s-o dea afară? Eu zic că nu. E prea bună pentru a-şi permite s-o piardă 😀
Următorul pas e să fac bumping jumping. Adică la modul serios. Chiar vreau să fac asta. Mai aveţi propuneri? Sunt în faza de rebeliune, aşa că nu mă dau la o parte de la nimic. Ştiu, ştiu, sunt nebună. Eu nu ştiu de ce a avut senzaţia cineva vreodată că nu aş fi. Deci da, s-a hotărât. O voi face. Data viitoare când ne revedem vă rog să-mi admiraţi piercingul, până atunci…
Nu uitaţi că mâine sunt la Buzău. Afişul e mai jos. Doar că i-am indus în eroare. Le spunem că lansăm „Indicii anatomice” când, de fapt, noi vom lansa „Parfumul văduvei negre”. Sau nu? Adică eu ce fac acolo? George Arion e clar ce face, că dacă nici el nu ştie „ce” şi încotro se îndreaptă romanul poliţist românesc, e clar că nu mai ştie nimeni. A, era şi Bogdan pe afiş. La naiba, cum mi-o fi scăpat? 😀
Aşadar mâine vă ţinem de vorbă, ba chiar ne vom şi împuşca. Doar puţin aşa, promitem să nu lăsăm vânătăi prea mari.
Dacă nu veniţi nu ştiţi ce rataţi.
Şi cam atât momentan. Dacă-mi mai vine vreo idee o adaug, dacă nu, nu.
P.S: Mai pe seară veţi avea recenzia romanului „O viaţă împreună” fix aici. Da, ştiu, lăsaţi-l pe Dorian Gray şi aşa e la recitite după mulţi ani, mai exact, fix 12. Mamă, câţi ani.
Bine, că şi-a făcut blog ştiţi deja. Pentru că na, nu putea lipsi martie din post. Dar că a fost ucis un PR-ist, nu cred că ştiţi, decât dacă aţi intrat pe blogul ei şi aţi citit. Dar nu acolo se petrece acţiunea, ci la Prwave, care găzduieşte şi foiletonul. Şi cei care o ştiu pe Violeta Loredana Pascal, sigur îşi vor da seama că e implicată.
„Un proiect inedit de PRwave şi Oana Stoica-Mujea PRwave lansează o serie inedită care are în centru (printre alţii) omul de PR. Primul lucru din această serie este un foileton scris de cunoscuta şi apreciata autoare Oana Stoica-Mujea. Vom avea aşadar un prim mini-roman poliţist online. Lala – personajul principal este în fapt Iolanda Ştireanu pe care sigur o ştiţi din romanele „Indicii anatomice” şi „Parfumul Văduvei Negre”. De această dată provocarea este una specială: trebuie să afle cine-a ucis PRistul! Primul fragment din „Inocentul” poate fi citit în exclusivitate aici. Tot pe PRwave vor apărea şi următoarele părţi ale seriei.
Oana Stoica-Mujea: „Violeta are întotdeuna idei bune, iar aceasta a venit tocmai la fix, scoţându-mă din amorţeală. Chiar dacă scriu un thriller în care apare şi Lala (care acum are şi blog, Dumnezeu ştie ce o face acolo, dar bine n-o văd), oarecum îmi lipsea ca personaj principal. Şi cel mai mult îmi lipsea faptul că nu puteam gândi cu vocea ei, ci cu vocea personajului principal (care nu e Lala, că de aia mă învârt în jurul cozii). Aşa că ideea asta m-a trezit atât pe mine cât şi pe Lala. Şi sunt mai mult decât fericită să colaborez cu PRwave, dar mai ales cu Violeta cărei îi mulţumesc şi o mai aştept cu idei”.
„Am mers întotdeauna la PRwave pe ideea de a veni cu ceva nou, inedit, diferit. Şi această nouă iniţiativă se înscrie în aceeaşi direcţie şi m-am bucurat enorm când Oana a răspuns pozitiv propunerii mele. Vreme de câteva săptămâni PRwave are plăcerea de a publica pe fragmente o poveste – „Inocentul” – care suntem siguri că îi va captiva pe toţi. Vă invit aşadar să urmăriţi cercetările Lalei şi să aflaţi ce s-a întâmplat în realitate” a declarat Violeta-Loredana Pascal, director general PRwave International.”
Dar eu ştiu că nu comunicatul vă interesează, ci crima. Ce s-a întâmplat puteţi citi aici. Foiletonul are titlul “Inocentul” Pe seară o să vă spun mai multe. Lectură plăcută. După cum spunea şi Lala, am treabă!
Da, din păcate sau din fericire lucrurile s-au cam aglomerat şi am cam multe anunţuri de făcut. Diseară urmează altul, aşa că luaţi aminte la astea două că până mâine seară când oi mai posta, veţi avea la ce vă gândi. Ori ba. Cum doriţi.
Aşadar şi prin urmare, dragi tovarăşi şi prieteni, mâine la ora 12:30 la Craiova şi anume la Gaudeamus (sper că am zis bine), o puteţi vedea pe Stela Popa. Stela îşi va lansa sau relansa „100 de zile” după care va da autografe în stânga şi în dreapta.
Tot mâine, tot la Craiova, tot la Gaudeamus, de data asta la ora 16 Crime Scene are o prezentare, alături de „Indicii anatomice” şi „Somalia, mon amour” adică eu şi Bogdan Hrib. Şi noi vom da autografe de ni le-o cere cineva. De nu, asta e, ne vom resemna tăcuţi şi gânditori la o cafea. Trist! 😦
Vineri eu NU! Pentru că îs plecată din nou şi iar. Ca de obicei. Dar în Piteşti se petrece ceva şi anume lansarea volumului de poezie „Iubirea e pe 14 februarie”. Volum coordonat de Andrei Ruse. Veţi avea ocazia să citiţi foarte mulţi poeţi contemporani. Şi, din câte am înţeles, volumul a fost primit cu destul entuziasm prin ţărişoara noastră. Ceea ce e foarte bine pentru poezia secolului nostru. S-o mai dezamorţi. Lansarea va avea loc vineri, după cum spuneam, la ora 11 la Centrul Cultural Piteşti. Am înţeles că au o sală demenţială. Eu o ştiu dinainte de-a fi fost renovată, aşa că nu pot decât să cred că e demenţială şi n-am nici un motiv pentru care n-aş putea crede asta.
Oricum, dacă sunteţi prin preajmă ar fi bine să daţi o fugă. Sunt sigură că Ruse nu va veni singur. Mai aveţi şi voi ocazia să cunoaşteţi ceva poeţi şi să staţi de vorbă cu ei. Cu siguranţă va fi altceva decât lansările obişnuite din Piteşti. Dacă o să am timp o să trec şi eu cinci minute, dar asta rămâne de văzut. Trebuie să mă încadrez într-un timp pentru a ajunge în altă parte unde se pune la cale o conspiraţie mondială. Vă voi spune şi despre asta imediat ce semnez 😉
Aşa că, dragilor, ultimele două zile ale săptămânii sunt pline de evenimente. Şi staţi aproape, diseară vă mai anunţ câteva 😀
Iap, plec la Chişinău. Nu, nu ştiu nici eu ce lansez. La naiba! Cred că şi Parfumul şi Indiciile. Noap, nu s-a decis unde. Mă mută de la deal la vale. Bine că mă mută. Atâta timp cât mă mută se spune că încă sunt în cărţi 😀 Dar am obosit. Am obosit rău. Şi la ce program se anunţă cred că obosesc fără să mă mai deplasez undeva 😛
Ei, dar nu despre asta era vorba. Ideea e că am încercat să-mi rezerv bilet de avion cu plecare pe data de 3 şi sosire pe data de 4. Eu nu ştiu cum o fi la Chişinău, dar la România e naşpa. De ce? Păi ori plec de pe 4 până pe 7, ori de pe 2 până pe 5. Adică în nici un caz cum vreau eu. Doamne ajută că la Satu Mare şi Baia Mare avem avion în fiecare zi, că altfel nu ştiu cum supravieţuiam.
Până la urmă plec. Până la urmă lansez. Da, la Chişninău. Ce? Cum? Unde? De ce? Nici nu mai contează.
Am avut o zi infernală. Şi cu toate că mi-am jurat că o să arunc telefonul imediat ce mai sună cineva care are măcar o mică legătură cu vreo lansare, sigur că n-am făcut-o. Sper că Bogdan mănâncă, cu ghionturi, pentru că a reuşit să-mi strice şi îmbăierea de seară 😀
Şi ca să fie treaba bine pusă la punct, pe 5 se pare că o să am două lansări în Bucureşti. Asta e aşa să-mi ajungă pentru toată viaţa şi să mă las de scris. M-am prins eu. Aşa lucrează tritonicii. Nu iţi dau ei cu şutul, îţi dai singur pentru că nu mai rezişti. Ce oameni 😆
Bine, trebuie să vă mai anunţ ceva. Îl ştiţi pe Nea Costache. Ştiţi că a scris o carte. O carte care a început-o pe blog, pe numele ei „O viaţă împreună”. Deci, da… O carte care a încept pe blog şi s-a finalizat în tipografie. O să iasă la o editură universitară. Ceea ce e bine pentru debut. Ceea ce e bine pentru Nea Costache. Eu l-aş fi sfătuit să mai aştepte, dar ştiu cum e să vrei să-ţi vezi cartea ieşită de sub tipar. Să-i răsfoieşti paginile, să-i simţi mirosul, să-i mângâi coperta. Tot ce pot să-i doresc e mult noroc şi să-l rog să mă anunţe când are copertă. Să zicem şi noi de bine 😉 (adică eu şi celelalte două personalităţi ale mele).
Aş mai fi vrut să vă spun ceva, dar îmi e prea somn. Sau, la drept vorbind, nu sunt convinsă că vreau să vă spun. Până mâine mă mai gândesc.
Şi un mic anunţ: Dragii mei copii, ştiţi despre ce vorbesc. Cei care ştiu, desigur. Din vorbă în vorbă şi din gură în gură s-a dus vestea, în micul nostru cerc secret. Mai e puţin până la sfârşitul lunii, dar eu sunt bună (bine, nu sunt, dar sunt ocupată, na 😀 ) aşa că vă las până pe 15 martie. SILVANAAAA, mă bazez pe tine să-i anunţi şi pe ceilalţi? Merci! A, şi trebuie să vă fac de râs şi să vă spun că până acum am primit două texte. Na!
Oana Stoica Mujea 
