Înainte de-a fugi în pădure

Nebu… pardon, cel mai iubit dintre preoţi stă cu ademenitul. Aşa că… Să fie, dar eu nu cred.

Reclame

Ultimul episod

Dap, s-a finalizat Inocentul? O fi bine să zic „finalizat”? Adică, am văzut că dacă te apuci şi zici din astea, nu le sună bine unora. Iar eu mă gândesc să-mi sune mie sau să le sune lor?

Acum că s-a terminat foiletonul parcă îs un pic tristă. Adică abia aşteptam să-l termin, ca apoi să îmi pară rău. O să-i simt lipsa. Mulţumesc, Loredana! Loredana l-a făcut PDF şi îl puteţi descărca. După ce-l citiţi îmi puteţi trimite banii la… 😆

Bine, gata.

Adevărul e că nu sunt în toane prea bune. E vorba de cap. Nu, nu mă doare, doar că e el negativ. Tâmpit de negativ.

Azi am realizat cu Ivona nişte lucruri frumoase. În străfundul sufletului meu dansez de fericire, dar capul… Oricum, sunt chiar bucuroasă că am reuşit aşa ceva. Adică că vom reuşi. Acum, cel puţin, pot să văd ceva spre viitor. Noroc că am avut cu cine pentru că nu oricine e deschis spre nebunie pură 😀

Tot acum îl anunţ pe Mircea Pricăjan că da, adică că voi avea ceva de spus pentru Suspans.ro. Până duminică. Îmi cer scuze că am cam întârziat lucrurile, dar tot capul e de vină. Şi cum nu mă pot despărţi de el, asta e. Îl păstrez că nu am de ales.

Dacă tot suntem aici o să vă spun şi asta: de pe 1 august voi avea un articol pe săptămână în Feminis. Le mulţumesc că m-au contactat şi mi-au dat de gândit.

Tot azi, că azi a fost zi de zis „tot azi” 😀 , m-am întâlnit şi cu Cristian Gheorghe. Noi ne-am mai văzut la Bookfest, dar acum ne-am văzut şi mai bine. Ştiţi, Cristian se ocupă şi de Cantina Socială. Am gătit şi eu pe acolo. Fireşte, apoi au murit toţi cei ce au mâncat, doar Piţi a supravieţuit. Doar v-am spus că a făcut-o.

Tot azi, da, că toate sunt azi, doar v-am zis, Vania a continuat cu celălalt Inocent.

Tot azi Griska a zis ca-i place de Piţi.

Tot azi am condus de am făcut băşici în tălpi… asta nu cred că era de interes naţional…

 

Aaa, dar să vă spun, că totuşi ceva tâmpit de negativ, dar cumplit de funny tot s-a întâmplat. Bine, funny acum că sunt acasă, atunci n-a prea fost.

Blonda de mine pleacă de acasă, pe autostradă – nu la produs că aveam bani, poate mâine – cu gândul că bagă motorină de la km 30, ca de obicei. Dar muzica bum, bum, blonda cânta, sula motorină că am uitat. Pe la jumătatea autostrăzii, tot blonda de mine, îşi dă seama că e groasă. O sută nouăzeci la oră şi motorina cam scădea. Eh, am zis, asta e, nu-i bai, vine Agipul imediat. Bine, el a venit, eu am oprit. M-am dus ca o lady la pompă şi i-am făcut semn „sclavului” să vină să mă ajute. El îmi rânjeşte ca un… să nu zic, şi zice: „S-a oprit curentul”.

Mno. Disperată, de data asta cu o sută douăzeci la ora, să scot consum bun, nu?, merg spre următorul peco şi ultimul. Nu. Nici acolo curent. Tot cu o sută douăzeci rulez până în Bucureşti. Nici de muzică bum, bum nu mi-a mai ars. Ceea ce s-a văzut că având magazie cu şase cd-uri, la un moment dat muzica ajunge la Mădălina Manole. În alte ocazii aş fi schimbat imediat pentru că, la drept vorbind, soarta ei m-a cam impresionat, dar în situaţia dată nici n-am auzit-o. Bun. În Bucureşti mă duc la Petrom, bag motorină şi încalc vreo sută şi ceva de reguli de circulaţie. Dar nimeni nu m-a claxonat, nimeni nu m-a înjurat, ba din contră. Poate că se citea pe mine panica.

Asta da situaţie stupidă, să ai peco la dispoziţie dar să nu fie curent. Acum mai bine îmi culc neuronul ăla cu gânduri negre. Mâine va fi mai bine… sau nu.

Între bagaje şi alte cele

Ţinând cont că voi pleca departe, departe, tot mai departe, ghiciţi ce?, aha, vă las cu Vania să vă facă zile negre. Că tot n-am avut timp de nimic zilele astea, doar la sală ce-am mai scăpat. Şi nici bagajul n-am reuşit să mi-l fac până la ora asta, păi de ce?, zău aşa. Aşa că iar am treabă.

De scris de pe drum voi scrie, dacă voi mai avea vlagă. O să încerc să nu uit nimic, să înmagazinez totul în creier şi să relatez cu maximă subiectivitate 😉

Pe această cale – că apoi o fi şi personal – îi mulţumesc lui Andrei Crivăţ pentru implicare, o să detaliez în curând.

Aşadar plecăm gaşcă mare. Eu, Bogdan, George Arion, Ivona Boitan şi, desigur, Alexandru Petria pe care-l vom ridica de pe drum. Şi aşa, în gaşcă, venim să vă spunem despre cărţile noastre şi nu numai. Aşa că ne vedem la: Târgu Mureş ora 17:00, mâine, unde vedeţi pe afişele de mai jos. Poimâine Dej şi Cluj, respectiv 14:30 şi 19:00. Da, apoi voi dormi bubă. Nu ştiu de ce dar asta cu dormitul cred că o să-mi iasă de mâine seară. Dimineaţa trezirea la 6:30, aşa că, da, va trebui să vă părăsesc devreme în seara asta. Încă mai am de călcat, de gătit, de spălat, de aranjat, de văzut şi gândit. Cam multe pentru un singur om. Aşa că ne auzim când om putea, dacă om putea. Eu zic că da. See you!

 

UPDATE: Noua mea obsesie:

Câteva vorbe şi o leapşă culturală…

Pe Club aveţi o mică prezentare a lui „Dorian Gray”, da „Portretul lui Dorian Gray”, carte scrisă de Wilde.

Dacă mă mai întreabă cineva de ce recitesc, again, „Infernul” lui Dante răspunsul îl are public: pentru că vreau să ştiu exact unde ajung, fără ocolişuri. Ar fi bine să îl citiţi şi voi, s-ar putea să vă intereseze. Despre operele lui Platon n-am să vă povestesc acum. Mă gândesc că e destul de greu să le recenzez, dar găsesc eu o soluţie. Oricum, şi astea ar trebui citite, încă sunt actuale. Vă garantez. Iar puţină gândire filozofică nu strică. Cel puţin n-au cum să vă bage mai rău în depresie. Aaa, scuze, eu eram aia cu depresia. Voi, ca să ajungeţi depresivi, vă rog citiţi „Infernul” sau recitiţi-l.

 

Şi acum leapşa.

E a doua leapşă pe care mi-o dă Daniela. Prima oară m-am fofilat. Acum nu mai pot, dar îmi şi place aşa că nici nu mai vreau să o fac. Să începem:

 

1 Citatul tău preferat dintr-o poezie a lui Eminescu:

Ei, hai, că am tot zis care e poezia mea preferată, doar că o prefer cu totul, nu la citat. Dar o să încerc cu două strofe, fie: „Amorul unei marmure”

 

Căci te iubesc copilă, ca zeul nemurirea,

Ca preotul altarul, ca spaima un azil;

Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,

Ca visul pe-un copil.

 

Şi pasu-n urmă-ţi zboară c-o tainică mâine,

Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit,

Cu fruntea-nvineţită, cu faţa cenuşie

Icoana ce-a iubit.

 

2 Poeţii preferaţi de naţionalitate română:

 

Minulescu

Coşbuc

Eminescu

 

3 Poeţii preferaţi de naţionalitate străină:

 

Poe

Baudelaire

(Or mai fi dar nu mi-i amintesc acum)

 

4 Poeţi contemporani:

Răzvan Dolea

George Arion

Adrian Suciu

Şi mulţi alţii…

 

5 Scriitori preferaţi

Wilde

Poe

Cervantes

Dante

Şi mulţiiiiiiiiiiii……

 

6 Scriitori contemporani

Oh, cât de mulţi sunt:

Lucia Verona

George Arion

Bogdan Hrib (Somalia a fost chiar bestială)

Ivona Boitan

Ioan Sorin Usca

Constantin Stanoiu…

Şi mai sunt…

 

7 Ultima piesă de teatru văzută

„Lady Capuletti”

 

8 Ultimul spectacol de opereta vazut

„Voievodul ţiganilor”

 

9 Cărţi preferate

La asta chiar nu pot să răspund pentru că depinde mult de starea de spirit. Dar „Infernul” rămâne printre primele. Nu întreaga „Divina comedie”, ca să ne înţelegem.

 

10 Cu ce scriitori, dacă ar trăi azi, ţi-ai dori să fii prieten

Cu Dante şi Wilde.

 

11 Ce carte scrisă deja ţi-ar fi plăcut să fie scrisă de tine şi de ce

Ei na, sunt prea arogantă ca să-mi doresc aşa ceva.

 

Şi cam atât. M-am gândit bine şi dau leapşa mai departe în lumea spiritualităţii şi cea a poeziei: Vania, na, să te saturi 😀 ; Cella, te rog, sunt sigură că e pe gustul tău.

Hai să nu dăm titlu azi.

Să încep cu Isabella, care zice de mine că sunt nebună. Dacă ea vă pare sănătoasă… 😀 Oricum, tare mişto a scris, „m-am” râs o groază.

Dar şi motanul Griska zice ceva de mine, dar am priceput de ce, s-a dat cu rusul. Alt Lazăr. De ăştia nu mai scapi nici după moarte. Jesus 😀

 

Şi-am fost la sală. Nu, nu mă laud. Că am fost aşa, aşa adică ca să mă duc dracului undeva. Că de acum o lună şi jumătate de când a apărut R (adică instructorul), parcă e mai mişto sala 😛 Pe R îl cunosc de pe vremea când făceam judo, mă rog, el dansa, dar ne intersectam pe holurile alea. Şi la un moment dat cineva mi-a zis că e gay. Şi a fost prima oară când am auzit cuvântul. Şi nu am ştiut ce înseamnă, dar m-am gândit oricum că e ceva care se ia. Apoi am aflat ce înseamnă. Dar nu mi s-a părut deloc a fi ceva foarte rău. Oricum, sigur, sigur nu se ia. Aşa că m-am împrietenit cu R şi am aflat că într-adevăr e.

Mno, dar nu se vede că ar fi. Adică e un tip bine, masculin pe de-a întregul. Nu-l trădează absolut nimic. Doar că nu îi plac femeile. Şi nici nu ştiţi voi ce mişto e să bârfeşti bărbaţii cu un alt bărbat.

Şi azi, după cum v-am spus, m-am dus la sală. Dar neechipată, pentru că abia mâine o să am oră de sport în toată regula. Şi am stat acolo până când R a scăpat de două gagicuţe îmbrăcate cam strident şi machiate din abundenţă. Şi m-am întrebat şi eu ca tâmpita de ce dracu’ s-ar duce cineva machiat la sală? Nu pe bune. Ca şi la plajă. Am văzut o groază de minuni machiate pe plajă. De ce? Nu cred că ar şti cineva să-mi dea un răspuns satisfăcător. Părerea mea.

Bine, şi R îmi spune că tipele alea două vin la sală de fiţe, adică să se dea la el. El nu le poate spune că e gay, pentru că patronul i-a interzis. Şi ce se face el cu minunile alea două? Eu le-aş zice sorcove, dar R e mai drăguţ ca mine. Ce să-i faci?

Şi punem un plan la cale pentru când or mai veni alea. Şi ne râdem şi apoi R îmi propune să mă înveţe samba. Pe mine? Eu cu două picioare stângi în ceea ce priveşte dansul? Mno, da, pe mine. Şi chiar mi-au ieşit doi paşi. Apoi am băut cafeaua şi până la douăsprezece am fost acasă, cu zâmbetul pe buze.

Şi acum mi s-a pus pata că vreau să dansez. Adică vreau să dansez pe bune, începând cu primii paşi. Aşa că, ştie cineva pe unde se învaţă dansuri de societate prin Piteşti? Desigur, pentru babalâci. Nu de alta, dar a fost prea mişto şi mai vreau. Şi vreau să dansez şi să dansez ca în povestea aia cu pantofii fermecaţi, până o să mor. Nu că e un vis măreţ?

 Şi pentru că la sală au şi un LCD mare care stă tot timpul pe KissTv, mi-a rămas în cap videoclipul de mai jos. Nu ştiu încă dacă-mi place melodia, dar povestea din videoclip mi s-a părut mişto. Umană. Aşa că îl împart şi cu voi.  

 

UPDATE: Dedicatia de la Adakiss, multam si aici, public 😀 Vin! Poate chiar inainte de Pasti. 😉

Personaje cu P.S

P.S:

 

Ordinea e aleatoare, adică aşa cum o am în arhiva mailului.

 

Mariana Ciutacu (http://www.mana.ciutacu.ro) – „ Pot eu să zic altceva? Accept, sigur că da! Şi mulţumesc!”. Nu, Mana!, eu îţi mulţumesc pentru că te-ai lăsat băgată într-o afacere aşa urâtă. Despre Mana ar fi multe de spus, dar n-am să vă spun nimic. Nici nu am pretenţia că o s-o descoperiţi pe ea cea adevărată, pentru că nu va fi aşa. Dar important este că există în acest roman-foileton.

 

Darius Filip (http://desprepsd.wordpress.com) – „Your wish is my command.”. Aşa spune mereu, dar nu trebuie luat în serios.

 

Andrei Bădin (http://www.badin.ro) – „ Dragă Oana, nu am nimic împotrivă. Sper să nu fiu criminalul…” Eu cred că şi-ar fi meritat-o, doar pentru a-i dovedi că speranţele pot fi spulberate. Dar nu m-a lăsat inima. Îmi e prea simpatic.

 

Roger Pop (fără blog şi cel mai bun prieten al lui Darius Filip în viaţa reală. I-am promis să mă răzbun pe el în cartea asta, pentru o fază care mi-a făcut-o chiar la mine acasă) – „ Depinde cum te răzbuni, poate că o să-mi placă”. Să fie sigur că am făcut-o, cu toate că în realitate îmi e drag.

 

Isabela (http://isabellelorelai.wordpress.com) – „Bine dom’le, hai să te văd. Dar te avertizez: vezi că am premoniţii”. Isabelle mi-a fost alături când mă părăsiseră cam toţi. Nu o să pot uita niciodată gestul pe care l-a făcut faţă de mine cu ocazia unui anumit eveniment. Şi pe calea asta o anunţ că orhideea pe care mi-a oferit-o înfloreşte tot timpul.

 

Ruxandra Georgescu (fără blog. Acesta nu e numele ei real, dar din anumite motive a trebuit să-i păstrez anonimatul) – „Bine, draga mea!”. Trebuie să vă spun că Ruxandra este o prietenă specială, şi mai multe nu spun pentru că sper să-i fiu şi naşă.

 

Lucia Verona (http://luciaverona.blogspot.com) – „Tu chiar eşti nebună? Ok, ştiu că eşti.” Nu e cel mai frumos accept din toate? Mai ales că îmi cunoaşte psihicul. Cel puţin ea a spus adevărul în ceea ce mă priveşte ha ha. Lucia nu numai că e specială, dar dacă nu era printre personaje m-aş fi simţit foarte frustrată.

 

Andrei Crivăţ (http://www.andreicrivat.ro) – „Da, sunt foarte de acord să apar în cartea ta”. Credeţi-mă că omul e sadic bine. Adică mă întrece şi am impresia că se simte bine în pielea lui. Ceea ce mă sperie.

 

Shauki şi atât (http://shaukisbookcase.wordpress.com) – „Haide bree, chiar mă faci personaj de carte? Am înţeles. Sunt vedetă. Ai acceptul meu. Dar vezi ce mă pui să fac, că dacă nu-mi place scriu şi eu o carte. Şi ai să vezi ce păţeşti”. Copiii ăştia, hmmm. Ce subtili sunt. Dar până acolo, Shauki e un prieten cu totul şi cu totul special. Şi îmi pare rău că nu veţi avea ocazia să-l cunoaşteţi la adevărata lui valoare. Dar ţinând cont că îl am în vedere pentru a fi personaj într-o carte fantasy, nu e chiar o tragedie.

 

Cella (cu nume real în carte) (http://bloglenesrau.wordpress.com) – „ACORD DAT! ACCEPT. Adică nu vreau decât să omor timpul, că în rest sunt sigură (hm, măcar mă fac) ce rol am… duc tava criminalului, da?” . Nu, Cella, el îţi aduce ţie tava. Asta e clar. În rest, tu ai spus, omori timpul. Dar pe al cui nu ai specificat. Ştiţi sigur că Cella, adică Angela, e prietena mea şi că n-aş îndrăzni să o omor pentru că n-aş mai avea pe cine chinui cu manuscrisele.

 

Cetin adică Arhi (http://www.arhiblog.ro) – „Dacă o să fiu personajul grăsuţ, funny, cuceritor, uimitor, genial, cu succes la femei, dar sărac, desigur că sunt de acord”. Eu sper să nu citească soţia lui ce fantezii are. Oricum, nu ţi-am putut îndeplini toate dorinţele, dar cred că eşti original, aşa cum eşti tu de obicei.

 

Ioan Usca (http://ivanuska.wordpress.com) – „Pune-mă personaj, dacă este necesar…” Ei, na, chiar necesar nu era, dar se impunea. Pe Ioan Usca sau Vania îl puteţi cunoaşte mai bine accesându-i blogul. O să vedeţi că nu vorbim de un singur personaj. În el se adună mai mulţi.

 

Cristian China-Birta adică Chinezu (http://chinezu.eu) – (omul ăsta m-a omorât încă de la început, norocul lui că îl ador cu tot cu familia lui de chinezi) – „Prin prezenta, subsemnatul Cristian China-Birta, numit în lipsă de altceva mai bun, declar pe propria răspundere şi cu riscul de rigoare următoarele:

1 Oana Stoica Mujea este fată faină (aici se dădea pe lângă mine să nu-l omor)

2 Îmi dau acceptul să fiu făcut criminal, terorist, blogger mârşav sau orice altceva consideră necesar să mă facă Oana în cartea pe care urmează să o scrie.

Semnez (în aproximativa deplinătate a facultăţilor mentale având în vedere ce am scris mai sus): Cristian China-Birta. SS indescifrabil”

Omul ăsta mă omoară cu zile, dar a fost singurul fără pretenţii. Cum să nu-l ador?

 

George Cernătescu sau Geocer (http://www.geocer.blogspot.com) – „Am râs cu lacrimi când am aflat că vrei să mă faci personaj de roman. Accept, cum să nu? Ai grijă, nu cumva să scap de bănuiala cum că eu aş fi criminalul. Şi să mă implici şi într-o relaţie dintr-aia scandaloasă, că altfel aş fi un personaj prea plictisitor. Acestea fiind zise, îţi urez să ai cât mai multă inspiraţie în a scrie romanul şi să devină un bestseller. Eventual să se facă şi un film după el”.

Eu am observat aşa: Geocer vrea relaţii scandaloase şi film în care să apară şi actorul care-i poartă numele. Şi ai zice că e un tip normal dincolo de online. Să mai ai încredere în cineva în zilele noastre. Puh.

 

Simona Ionescu (http://www.simonaionescu.ro) – „Desigur, draga mea. Am văzut ce fain scrii! Iar cum eu ani de zile am scris şi am format ziarişti de investigaţie (inclusiv crime celebre), nici măcar nu fac parte din ficţiune! Serialul meu despre Râmaru a fost material didactic pentru câteva lucrări de licenţă. Aşa că… Spor la treabă!”

Poate că ar fi mai bine ca Simona să nu citească cartea asta.

 

Victor Ciutacu (http://www.ciutacu.ro) – „Da!” E atât de încrezut că n-a putut să scoată decât un „da”. Ca să nu mai credeţi că glumeşte. Dar îi trece lui după ce vede ce-a păţit. Muhaaaa.

 

Giorgiana Păduraru cu „Gi” (fără blog. Cea mai bună prietenă a Crinei, după mine, nu vă jucaţi) – „Pot să fiu eu criminalul?”. Darius zice că ar putea, din cauză de privire nimicitoare. Eu nu mă bag, îmi place Giorgi.

 

Sorin Stoica-Mujea (îl cheamă şi George – ştiu, să se ducă dacă-l cheamă – dar ar ocupa prea mult spaţiu numai numele. Şi da, este soţul meu) – „Dacă nu mă faci personaj în cartea asta dormi cu peştii”. Nu m-am prins dacă era o ameninţare de tip mafiot sau se referea la acvariu. Dar am decis să nu risc.

 

Crina Dunca (http://satmareanca.wordpress.com)  şi Bogdan Hrib (http://www.tritonic.ro) să-şi pună pofta în cui. Ei apar unde vreau eu, fără a-mi trebui vreun acord scris.

 

Acestea fiind spuse nu pot decât să-mi cer scuze dacă am vorbit mai mult despre anumite personaje decât despre altele. Adevărul e că sunt multe personaje reale şi mai sunt câteva şi fictive. Îmi era imposibil ca într-o carte de mici dimensiuni să mă opresc asupra fiecăruia. Vă mulţumesc că m-aţi lăsat să mă joc cu voi şi îmi cer iertare dacă v-am neglijat. 

 

Îl poţi ucide pe cel pe care-l iubeşti?

Întrebarea din titlu mai aşteaptă, pentru că am de făcut nişte anunţuri importante:

 

1 Am donat pentru Daniel Răduţă. Mă aştept ca şi alţii să o facă, pentru că e vorba de viaţa unui om. El are nevoie de ce a mai rămas uman în noi. Chinezu, de asemenea, are o iniţiativă în ceea ce-l priveşte, aşa că vă rog să intraţi şi să vă informaţi.

 

2 Am reuşit, în sfârşit, să mai trimit şi eu ceva la „Cenuşa de trandafir”, recunosc că am o lene teribilă, dar iată că m-am forţat şi aş vrea să citiţi şi să-mi răspundeţi. Acolo, nu aici.

 

3 Dacă nu-i dau lui Vania link o să scad în Zelist şi o să mă sinucid 😀 Tot nu pricep ideea cu Zelistul. Adică îmi explică cineva de ce sunt toţi obsedaţi de chestia asta? Că mie nu-mi pasă. Mă simt bine fără, oricum n-am intrat decât o singură dată acolo. Aşa că… Zău că o duc bine şi fără asta.

 

Şi acum să trecem la ceea ce vă spunem. V-am povestit de thriller-ul pe care-l scriu: „Sărutul morţii”. V-am dat câteva indicii. Inclusiv că asasinul meu e îndrăgostit. Că un viitor asasin e îndrăgostit de aceeaşi persoană ca şi asasinul principal. Că serviciile au luat-o razna şi nişte crime îngrozitoare se petrec în ţara cu cele mai multe servicii secrete. (Staţi calmi, abia am reuşit şi eu să mă prind care e legătura între crime şi Anastassia – eu tot nu ţin minte cum a apărut în Somalia). Bine. V-am spus că apare şi Lala, ca personaj secundar, şi Stelian Munteanu, şi Sofia Matei, şi mama 😀 … Nu, mama nu apare.

Dar am rămas la problema Anastassiei. Vânată de serviciile secrete şi cele militare şi cele foarte secrete, ea nu face decât să se gândească la domnul ’cela. Adică nu e bine. Serios. Puii mei, e un asasin. Nu are timp de tâmpenii. Mă rog, adevărul e că nici nu prea le face tâmpeniile. Doar că-i cam piere pofta de ucis. Şi cu toate astea nu prea are de ales. Ori ea, ori ei. Iar ea nu e pregătită să moară. Nu până nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat în cei cinci ani care i-au fost şterşi din memorie. Şi când îşi va aminti va fi şi mai nasol, pentru că atunci chiar o să vrea să-i omoare pe toţi.

În fine, crima din Bucureşti o zguduie, şi îşi dă seama că ori ia arma în mână, ori îşi sapă singură groapa şi-şi trage un glonţ în cap. Dar are o problemă, e îndrăgostită. Şi aici intervine nebunia. Pentru că Anasatassia se gândeşte să-l ucidă. Crede ea că astfel va scăpa de o problemă şi va reveni la ceea ce e ea de fapt.

Acum acţiunea se complică, pentru că nici el nu stă în banca lui şi după ce o vede (sau i se pare că o vede) ucigând un om cu mâinile goale, începe să facă săpături şi s-o caute. Cumva, serviciile află de existenţa lui şi îşi pun în cap să-l prindă şi să încerce s-o şantajeze, cu toate că sunt sceptici. Doar o cunosc de mai bine de zece ani şi e cam greu de şantajat. Le trece şi lor prin cap că e un asasin, antrenat de ei, care ar putea să nu reacţioneze în nici un fel. De obicei ea nu reacţionează la sentimentalisme.

Aşadar Anastassia trebuie să decidă: îl omoară? (cu toate că ştie că el nu are nici o vină), îl lasă în viaţă şi îşi „taie” ea venele (doar teoretic, desigur) sau îl salvează? Bine, şi dacă-l salvează, până la urmă ce va face? Şi-l va scoate din minte pentru totdeauna? Lăsându-l să zburde. Sau îl va păstra pentru ea?

Acum să nu uităm esenţialul, cu toate că nu contează absolut deloc, dar există. El e însurat. Bine, şi ea e măritată, dar nu se pune, doar soţul e un agent pus pe capul ei şi a mai încercat şi s-o ucidă.

No, acum să vă văd. Ajutaţi-mă să scriu romanul ăsta. Daţi-vă cu părerea. Aleg eu ce-mi convine, desigur 😉

A, şi ţineţi cont şi de faptul că asta e totuşi o acţiune secundară. Că oricât ar fi ea de dusă cu pluta, tot e în pericol. Şi tot trebuie să ucidă. Şi câte şi mai câte. O nebunie totală. Să nu mai spun de crime. Criminalul din Indicii a fost şi va rămâne mic copil. Aici vorbim de sadism adevărat. Şi vă rog să mă credeţi că asta îmi ia mult timp de gândire. Trebuie să fiu sadică până-n măduva oaselor. Pe partea cealaltă mă gândesc şi cum ar fi normal să se poarte un asasin pus faţă-n faţă cu amorul. Hai, hai, vreau idei.  

O luăm de la capăt.

Pentru că punctul 18 va fi premiat de Lucia, si pentru că oricum trebuia să completez, iată varianta finală:

1.         Marele premiu – Pentru ca-mi place – George Cernătescu, sigur, sigur, sigur

2.         Cel mai bun blogger dintre scriitori  – Rămân totuşi la părerea mea: Hobbitul

3.         Cel mai bun scriitor dintre bloggeri  – Aici îmi e uşor, ca să fiu sinceră: Adrian Suciu

4.         Blogul cu cel mai mult umor  – Ei, şi aici rămân la părerea mea: Ioan Usca

5.         Cel mai bun critic literar – No, aici sunt în ceaţă. Eu zic că tot Hobbitul şi-ar merita un loc

6.         Cel mai bun cititor – Dacă are blog se pune? Adrian SM, garantez pentru el.

7.         Cel mai bun blogger dintre politicieni – Fără doar şi poate că ăsta e AN-ul, dar cum a câştigat deja anul trecut, nu ştiu, cred că locul lui îi revine lui Darius Filip, chiar dacă e un politician mai mic, dar peste câţiva ani va fi la cârmă. Ştiu eu.

8.         Cel mai bun politician dintre bloggeri  – Răspunsul ar fi Corina Creţu. O fi câştigat anul trecut? Nu mai ştiu.

9.         Cel mai informat blogger  – Io pe ăsta nu-l cunosc, dar dacă îmi vine vreo idee revin

10.  Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – adică Cella şi ca să fie şi un domn îl adaug pe Canguru’

11.  Cel mai gustos blog  – Cum Hadean nu intră în joc zic eu că Laura Frunză.

12.  Cel mai bun blog al unui ziarist  – Clar că Ciutacu .

13.  Cel mai bun blog anti-băsist – Mă rog, mă gândisem eu la cineva, dar a mai câştigat, aşa că io zic că Alexandru sau DSN. Nu mă pot decide.

14.  Cel mai fericit blogger  – Dacă Isabella zice, zic şi eu că Dan e cel mai fericit. Şi cred că e

15.  Blog de criză sau blogger crizat  – Sibilla şi Dan Badea

16.  Cel mai artistic blog – Mirela zic eu. Zic iar eu, zic tot eu  Şi Alex Maziliu ar mai intra aici, pentru minunăţia de poze pe care le face.

17.  Cel mai bizar blog – Nu am dat de el până acum

18.  Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu)

19.  Cel mai bun comentator politic – Sigur, el era cel mai cel comentator politic, cel puţin pe vremea când eu urmăream comentariile politice. Ştiam pe cine am în cap, dar nu îmi mai aduceam aminte exact cum se numeşte, pentru că n-am mai urmărit fenomenul. Da, el, Bibliotecarul.

20.  Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Mana Ciutacu

21.  Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Habar n-am

22.  Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Io? Nuuu. Atunci să fie… Andrei Crivăţ?!

23.  Cel mai bun blogroll – Ăsta clar e al Isabellei, fără doar şi poate. Alţii nu mai ştiu cu un blogroll atât de bogat.  

24.  Cel mai bun blog de sport – Sigur că am uitat de Sportlocal, aşa că-l nominalizez.

25.  Cel mai schimbător blog – Ăsta e tot popa, că el e dus cu creirii capului. Adică Husca

26.  Cel mai luptător dintre bloguri – Aici sunt două, şi mie îmi e clar că nu merge unul fără celălalt: Isabelle şi Simona Ionescu, pentru ceea ce fac pentru copiii aceia amărâţi şi bolnavi.

27.  Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – Eva.ro s-o încadra aici? Eu zic că da. Poate.

28.  Cel mai activ blogger – PrWave

29.  Cel mai prost blog – Ei, na, la câte sunt…

30.  Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Ăsta nu o mai fi câştigat şi anul trecut? Adică Mordechai.

31.  Premiul “Pixelul albastru şi flacăra violetă” – Dannnnn Voiculescu

32.  Premiul de popularitate – Tot Dan Voiculescu pentru că e super haios pe blog.

Şi cu asta, basta. Nu mă mai răzgândesc. E ultimul şi cel din urmă clasament. Cu toate că ar fi meritat mulţi să fie nominalizaţi, nu-mi fac griji, am văzut că i-au nominalizat alţii. Aşa că las alegerea destinului şi fiecăruia în parte.

Pe toţi cei nominalizaţi îi rog să preia acest post şi să facă nominalizări. Data limită e 1 februarie.