A fost frumos. A fost greu. A fost superb, dar am rămas şi cu un gol. Golul se numeşte Iulia, ştie ea de ce, nu o să dezvolt acum. Dar o să-mi fie atât de dor de ea…
Şi da, am avut un tur de forţă majoră. Două zile, trei oraşe.
Am pornit ca echipa Crimescene – Doamne, superbă echipă, n-aş da-o pe Ivona Boitan pe nimic, ca să ne fie clar -. Echipă superbă spuneam: Ivona, George Arion, Bogdan Hrib şi eu mai la coadă. Şi am început cu Târgu Mureş, oraşul în care a copilărit Ivona. – Vlad poate confirma -. Apoi am mers spre Dej pentru a lansa o carte din colecţia Lit şi anume „Zilele mele cu Renata”. Pot spune că Alexandru Petria a avut succes, dar mă pot lăuda puţin şi eu cu succesul. E ciudat cum la alte lansari dai şi tu autografe, mai ales când e vorba de Primar şi Viceprimar. Hi, hi, hi, cred că mă vor urî tare. Pe mine ca pe mine, dar pe domnii Ciutacu şi Bădin… dar iar nu dezvolt, vă prindeţi singuri cum e cu sucul de portocale.
Din Dej, încărcaţi cu alţi doi pasageri, respectiv Petria şi soţia, pornirăm noi spre Cluj unde ne-a întâmpinat killer-ul şef… Andreiiiiiiiiii Crivăţ. Ştiţi care e problema? Mai nebună eu că l-am lăsat să-mi arate beciurile ale ciudate. Vă daţi seama? Era şi Bogdan prin jur, dar până se prindea el hop, asasinul îşi făcea treaba. Dar iată că au scăpat toţi cu bine de data asta. Mi-a fost cam teama cu asasinul lângă noi, dar măcar eu cu Bogdan am fost înarmaţi şi pregătiţi să tragem în tot ceea ce e suspect.
Cred că nu greşesc spunând că evenimentul din Cluj a fost unul extrem de reuşit. Oamenii au pus întrebări, au fost curioşi. Unii citiseră Indiciile, alţii cărţile lui George Arion sau ale lui Bogdan. Sigur, Ivona e proaspătă, proaspătă în crime, aşa că n-ar fi avut timp să citească, dar ştiu eu că se vor îndrăgosti de Dada 😉
Am fost sechestraţi în Pub vreo două ore şi un pic. Ce îşi poate dori mai mult un autor? Iar Crivăţ este excepţional. Eu n-am întâlnit om mai sufletist. Şi tocmai pe el m-am trezit să-l fac asasin 😀
Clujul lui 04-05-2010 cu siguranţă va rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri ever. Şi nu numai pentru mine, ci pentru noi toţi. Cred că şi Petria e de acord că a fost cu noi acolo. Da, încă o dată se dovedeşte că la Ardeal e rost de amintiri pentru o viaţă.
Şi dacă tot vă spuneam de echipă… Doamne, ce mândră sunt de echipa asta crime. Ce oameni, ce caractere, ce valori. V-am spus că o ador pe Ivona? Recunosc fără nici un interes ascuns sau alte cele că după Lucia Verona (ca autori de sex feminin vorbind), Ivona Boitan m-a cucerit definitiv şi irevocabil. Am mai spus cât sunt de mândră? 😀 Ei bine, acum o vreau şi pe Lucia în echipa Crime, aşadar la treabă doamnă, vreau carte poliţistă până anul ce vine. E păcat de noi, tare bine ne stă împreună. Dar chiar ne stă bine…
Bine, bine, tac. Ba nu. Vă las cu nişte poze, din păcate momentan aparatul meu are o problemă şi nu le pot descărca pe cele de la Dej, dar mâine vor fi ok. Nici cele de la Cluj n-au putut fi descărcate momentan, noroc cu prietenul lui Crivăţ care ne-a făcut câteva fotografii. Dar o să revin cu poze atât aici cât şi pe facebook (pe face mai multe, clar).
Iar despre Vlad din TG Mureş… eheee, eu ştiam că e un special, dar după lansare profesoara lui de franceză mi l-a lăudat atât de tare că sunt mândră, mândră, mândră că îmi citeşte cărţile. V-am spus că încă mai există tineri excepţionali, iar el face parte din acea categorie. Vlad, să nu te dai bătut. Urmează-ţi toate visele şi rămâi cel mai bun ca şi până acum.
Tur de forţă, da. Obositor în draci, da, dar şi superb. Şi ce amintiri… A, da, eu tăceam 😛
Ei? Sunteţi curioşi? Trebuie să recunosc că am fost la Bucureşti cu un amic, care are darul de-a mă face să râd într-un asemenea hal că uit şi unde plec. Aşa că prima parte a zilei a fost ca şi asigurată. Cred că tot de aia n-am mai avut nici un fel de emoţie, aşa că am preluat şi ştafeta lui Bogdan şi am zis. Şi am zis, de m-am mirat şi eu că tot zic. Şi m-am şi oprit. Şi le-am spus puştilor cum acum douăzeci de ani unii au murit în stradă pentru a le da lor dreptul de-a se exprima.
Încet, încet au început să se şi exprime. Şi am descoperit nişte copii extraordinari. Poate că nu toţi au citit clasici sau autori români, dar, aşa cum le-am spus şi lor, nu judecaţi oamenii după exterior pentru că nu aveţi de unde şti ce ascunde sufletul lor. Şi uite aşa ne-am dat la „bârfă”. Unul din puşti, absolut senzaţional, mi-a compus poezii pe loc. Din alea cu sărutări 😀 Şi apoi mi-a cântat, la pian, Fur Elise.
Ce îţi poţi dori mai mult de la o astfel de întâlnire?
Cel mai mult m-a bucurat că fetele din primul rând – care, zic eu, fuseseră cam sceptice la început – mi-au mărturisit că s-au simţit bine şi chiar le-a plăcut. Am vorbit chiar şi despre cărţile Lorenei Lupu şi i-am îndemnat să le cumpere. Dar şi despre altele.
Mărturisesc că imediat ce a ieşit profesorul din sală le-am zis de Andrei Mladin şi Stelian Munteanu, că nici despre crime nu trebuia să zic. Dar am zis. Na!
Asta se poate numi o zi cu adevărat bună. Aşa că nu vă miraţi că sunt, totuşi, şi obosită.
Acesta e un program aproximativ a ceea ce va urma să se întâmple. Din păcate nu ştiu dacă pot anunţa evenimentul de pe 19-21 sau 18-20, cum o fi, dar vă spun că nu e în ţară 😀
Iar pe 16-17 ar trebui să mai fie ceva la USR, dar încă nu ştiu sigur. Vă anunţ din timp.
Acum, zice Iulia (vă reamintesc că nu toate sunt bătute în cuie, aşa că o să le anunţ şi pe rând la momentul oportun):
Începem cu 15 aprilie – Şcoala Centrală Bucureşti – fantasy (dar pun pariu că or să vrea crime 😀 )
23 aprilie – Piteşti. (După cum vă spuneam înainte de asta este şi acel eveniment peste hotare, dar nu vă spun că nu cred că am voie încă).
Pauză până în mai care începe în forţă:
3 – Târgu Mureş 😀 Iah, again. Şi cu arkuda, dar şi cu crime-ul.
… şi s-au înghesuit, şi m-au dat peste cap. Noroc, până la urmă, cu Adakiss şi cu Răzvan că m-au făcut să-mi amintesc cum eram eu la vârsta lor. Dar parcă ei sunt mai serioşi ca mine, ceea ce nu e neapărat rău 😀
Şi mă întreb, dacă cred suficient de mult într-o minune se va ivi? Minunile le putem oare genera doar dorindu-le cu disperare? Pentru că în alte cazuri se poate. Am testat eu şi se poate. Dar o minune nu mi-am dorit niciodată. De exemplu anul ăsta n-am putea trece peste Paşti? Vă rog eu frumos. Doar anul ăsta. La anul mai negociem. Doar un Paşti, nimic mai mult. E ca şi cum ar anunţa la TV că în ziua de 4 vine sfârşitul lumii şi toţi am aştepta cuminţi să ni se întâmple. Până când ne dăm seama că nu s-a întâmplat a trecut şi sărbătoarea. Ei? Ce ziceţi? Vreţi? Bănuiesc că nu. Asta e. O să mor.
Dar alte minuni nu aveţi pentru mine? Cred că şi o minune mică, mică, m-ar face fericită acum. Un răhăţel de minune, pentru Dumnezeu, până nu mă duc singură la spitalul… ăla din Vedea, că e mai aproape şi am auzit că au şi rezerve mişto, şi le cer să mă sedeze vreo cinci vieţi. Să uit tot şi să-mi amintesc nimic.
Şi adevărul e că sunt agitată. Şi îmi vine să plec. Uite aşa, la ora asta târzie. Să mă sui în maşină şi să plec. Sunt în stare să promit că merg cu zece la oră, numai să fac ceva. Cine dracului m-a scos din priză? Să mă bage la loc. Plzzzzz!
Dar nu o să plec. O să fac yoga eventual. Habar n-am cum se face, dar o să fac. Cumva, găsesc eu pe net cum. Să ne liniştim trupul şi spiritul. Eu nu-mi înţeleg spiritul de ce dracului e aşa agitat. Ce-a păţit? Ce nu i-a convenit lui?
Şi mă gândeam mai devreme. Dacă ar fi să anunţe ăştia pe bune că vine sfârşitul lumii, mi-aş lua la revedere de la cineva? Şi m-am tot gândit. Şi m-am tot gândit. Şi am ajuns la o concluzie. Ştiţi că pisicile când simt că mor se pitesc, pentru a nu le vedea nimeni? Ei, cred că la fel aş face şi eu. Adică, serios, cu ce ar mai încălzi pe cineva dacă i-aş spune „Pa, ne vedem pe cărarea cealaltă. Ai grijă să ai o monedă la tine, nici nu ştii cât de scârţar e Charon”. Şi apoi, probabil că aş râde, gândindu-mă că barca aia veche a lui Charon ar fi neîncăpătoare pentru toată populaţia globului. Şi nici n-au cum să ajungă toţi în acelaşi loc. Dar măcar Charon s-ar alege cu miliarde de monede. Sper ca asta să-l facă fericit. Şi totuşi, cât ziceaţi că mai e până la sfârşitul lumii? Nu de alta, dar nu prea ştiu ce planuri să-mi fac pe viitor.
P.S: Daniela mi-a dat o leapşă zilele trecute, care ar fi cele zeci legi după care mă ghidez eu. Şi, din păcate, pentru leapşă, desigur, am ajuns la concluzia că la mine nu există aşa ceva. Nu ştiu dacă îmi place să fiu luată prin surprindere, dar ceea ce-mi doresc cu ceea ce se întâmplă nu prea se pupă. Aşa că nu există nici legi. Şi dacă ar exista, să mor dacă aş şti să mă ţin de ele. Poate o zi două, că apoi îmi trece musai. Adică mă scuzam că nu sunt capabilă să răspund unei lepşe. Dar ştiţi ceva, i-o dau lui Xreder, să facă el treabă în locul meu.
P.S2: Iolanda se plânge că toată lumea a aflat cum a anchetat ea cazul PR-ului ucis. Iulia, înainte să scrie, mândră, desigur, asta aici, mi-a trimis un mail în care îmi spunea ceva de genul: „Asta e cu subînţeles? Vrei să mă omori?” Doamne, fere, ce copil nebun 😛
Dar până ajungem la a vă explica ce e cu titlul să începem sistematic. Oh, o să fie al dracului de greu.
La Târgu Mureş, în primul rând, l-am cunoscut pe Vlady. Apoi, Stela a lansat „100 de zile” şi a avut mare succes. Eu am lansat Parfumul, iar Bogdan Somalia. Apoi, eu cu Bogdan ne-am mutat la cealaltă lansare şi am lăsat-o pe Stela să facă faţă întrebărilor despre Moldova. Adică ne-am dus la „Bloguri, Facebook şi Politica”. Până aici e clar.
A doua zi la Bistriţa, Alexandru Petria alături de familia sa minunată ne-a invitat la o cafea. Sau să fi fost invers? Ne mai gândim 😉 Alexandru va ieşi în curând cu o carte pe piaţă. Vă spun despre ce e vorba când vom avea copertă. Apoi „furăm” la Biblioteca Judeţeană, unde printre cei maturi au venit o grămadă de pici. Le-am povestit despre Dinastii, dar când i-a întrebat Bogdan dacă vor să vorbim despre fantasy sau poliţiste… da, da, toţi au zis că poliţiste 😀 Au fost foarte haioşi. Au pus întrebări şi ne-au cerut pistoalele să le ţină şi ei în mână. Apoi ne-au întrebat dacă vindem şi pistoale 😆 Funny! În cele din urmă am dat multe autografe, atât eu cât şi Bogdan. Dar… eheee, am dat autograf şi pe una din cărţile lui Liviu Radu, cred că pe „Waldemar”, sigur, atât eu cât şi Bogdan. Sper că nu se va supăra Liviu Radu. La Bistriţa, recunosc, a fost foarte, foarte mişto.
Şi ne-am dus la Cugir, unde mama Iuliei – mulţumim! – ne-a primit cu o cină demnă de nişte împăraţi. Minunaţi părinţi. Iar Ioana – pe care nu o cunosc – mi-a făcut un tort. Excelent!!!!
După care, evident, la Deva. Unde, la fel, printre maturi, mulţi puşti, de data asta de liceu. Pentru că n-am putut să-l împuşc pe Bogdan, aşa cum era planul iniţial, am tras în sală. Dar nimeni nu s-a speriat. În schimb toţi s-au amuzat 😀 Trebuie să recunosc că la Deva am avut o mică dezamăgire, am cunoscut primii tineri care nu au citit nimic în afară de lectura obligatorie, dar le-am stârnit interesul prin împuşcăturile noastre 😉
Şi da, Stelian şi Iolanda, în cele din urmă, s-au confruntat. Finalul nu vi-l spun.
Şi la final, chiar dacă cu asta trebuia să încep, vă spun că un puşti, care vrea să rămână anonim şi are 15 ani, mi-a dedicat melodia de mai jos. Mi-a spus să ascult bine versurile – care-i aparţin lui Eminescu – pentru că el aşa mă vede pe mine cea reală dincolo de ziduri şi alte măşti. Recunosc că m-a impresionat destul de mult. Dar ajunge, că mă pun pe bâzâit 😀
E aproape unu noaptea, iar eu sunt de la moartă în jos.
Am plecat vineri, după cum am anunţat, spre Gaudeamus. Am ajuns, m-am cazat şi am invitat-o pe Lucia la o cafea unde am vorbit în mare secret. Nu, chiar e un mare secret aşa că nu o să-l spun. Ceea ce vă pot spune e să cumpăraţi luni „Saptamana Financiara”(scuze, Lucia), dar nu în asta constă secretul. – A fost un târg cu multe secrete, important e să nu le uit –
Şi a fost vineri lansarea Crimescene Publishing cu Flacăra şi Tritonic, dar mai ales cu Flacăra. Unde a venit domnul Ciocan – îl ştiţi, purtătorul de cuvânt al poliţiei capitalei – soţii Morogan, George Arion şi restul 😛 . Oh, să nu o uit pe Bianca Brad care a participat la eveniment. Frumoasă femeie… eh.
Sigur că nu am vrut să-i iau gloria lui George Arion, aşa că am dispărut repede când lumea s-a repezit după autografe 😀
Frumoasa surpriză a consituit-o fiţuica „Barintown News” realizată de George Arion – puteţi încă să puneţi mâna pe ea la standul Flacăra, e gratuită. Aveţi patru pagini A4 de râs 😀 Să vă dau un exemplu sau două: „Oana Stoica-Mujea – Indiciile dumneavoastră anatomice sunt perfecte – 90-60-90” 😆 Sau: „Poliţist corupt asigură alibi fără cusur”. Vă asigur că aveţi de ce vă amuza. Doar puneţi mâna pe „Barintown News” şi vă veţi dori mai mult.
Bine, am terminat lansarea, s-au dat autografele, ne-am pupat, ne-am dat mâna, am luat şi noi autografe, iar eu am fugit s-o duc pe Lucia acasă. Apoi am poposit într-o locaţie secretă – eu v-am spus că a fost o chestie cu multe secrete – unde am avut de discutat multe secrete alături de Bogdan, Teodoraaaaaaa (dar Teo a fost mai preocupată de vinul pe care Bogdan şi l-a pus în poală 😛 ), George şi Alexandru Arion. Soţii Morogan, prietena lui Alex şi doamna de la radio. – Evident că trebuia să uit un nume 🙄 ). Ce am discutat acolo, eh, e secret de maximă siguranţă. Aşa că…
Am ajuns la hotel şi mi-am dat seama subit:
Mi-am uitat antialergicele – şi ştiţi cum e cu psihicul. Eheee, doar m-am gândit că le-am uitat şi m-au apucat toate alergiile. Drept urmare am dormit vreo două ore chinuite. Al dracu’ psihic. Dacă le aveam la mine, normal, nu mă apuca nimic. Dar dimineaţă am compensat întreaga nefericire cu un mic dejun în pat şi o cafea la sediul „Flacăra”. Unde iar s-au spus secrete. – Io cred că SRI-ul, în momentul ăsta, e foarte invidios.
Şi a început ziua de sâmbătă. Unde am aşteptat-o pe Silvanna care a venit pregătită să cumpere tot târgul, alături de tatăl ei şi două colege. Unde am aşteptat-o pe Manole care a ajuns în ultima clipă. Unde am întâlnit cârcotaşi 😉 şi m-am bucurat de prezenţa lui Liviu Radu. Şi, în sfârşit, pentru Dumnezeu, am reuşit să-i „fur” un autograf 😀 Aşa că întreaga serie „Waldemar” se află acum la loc sigur. Abia aştept să citesc şi această ultimă carte din serie. Dar poate Liviu Radu se gândeşte să apară şi cu ceva Junior. – aşa mi-am amintit că mai am un secret şi în privinţa Tritonic JT, devine frustrant 😦
Şi s-a lansat „Regina Elfă” după zânele lui Liviu Radu. Iar Silvanna a fost de-a dreptul excepţională. Recunosc că am avut emoţii pentru ea, în timp ce alţii aveau emoţii pentru mine. Vedeţi cum merge treaba? Nimeni nu are emoţii pentru el. La un moment dat am crezut că Silvanna s-a blocat, dar mi-a tăiat-o scurt să o las să zică 😀 S-a descurcat minunat. Şi trebuie să-i mulţumesc încă o dată pentru tot. Eu la vârsta ei, să-mi facă cineva ce i-am făcut eu azi, aş fi plâns. Vă jur. N-aş fi fost în stare să vorbesc în faţa oamenilor. Foarte mult m-a bucurat că Balin s-a oferit să o susţină pe Silvanna şi să o îndemne să scrie. S-ar putea să încep să am o părere foarte bună despre el, ceea ce mă sperie 😀 Ar fi unul dintre puţinii SF-işti care şi-ar da interesul pentru cei mai mici. Iar pentru asta chiar are toate aprecierile mele.
Oh, să nu uit să-i mulţumesc lui Liviu Radu că a rămas la lansarea Reginelor. Cred că a fost singurul SF-ist, dacă nu mă înşel. Dacă mă înşel îmi cer scuze. Eu m-am uitat tot timpul urât la Manole 😛 şi la Lucia. Evident. La câte complimente îmi face Lucia pe metru pătrat 😀
Încă o dată trebuie să le mulţumesc Luciei, Teodorei şi lui George Arion că s-au „chinuit” după mine prin târg. Încep să cred că am ajuns să chinui foarte tare nişte oameni.
La standul „Crime” o doamnă foarte drăguţă m-a băgat în seamă şi mi-a spus că „Indiciile” se vând foarte bine. Am stat puţin de vorbă şi mi s-a părut foarte drăguţă. A fost chimie, ce mai 😀
M-am întâlnit şi cu Horia de la care am furat două cărţi cu neruşinare – vă spun altă dată. L-am cunoscut şi pe Nicu şi l-am reîntâlnit pe Bebe. Dar m-am ciocnit şi de Marian Coman 😀 de câteva ori.
– Sunt convinsă că am uitat mulţi oameni, dar mă vor ierta. Pe alţii nu i-am uitat, dar nu merită atenţie – (Sigur că n-am uitat-o pe Simona care a semnalat evenimentul. Mulţumiri multe!)
Într-un final, după lansarea mea, am ţinut morţiş să o văd pe Andreea Marin, dar n-am apucat. Asta din pricină de ameţeli febrile. Aşa că am tulit-o spre casă alături de finii mei şi Xreder. După ce am mâncat parcă a fost mai bine, dar nu prea bine. Aşa că încă mă simt destul de rău. Ştiu, mimez perfect dispoziţia înfloritoare. Dar realitatea e interioară.
Şi trebuie să mărturisesc că la acest târg i-am simţit tare rău lipsa Crinei. Nici măcar n-am apucat să o sun cu toate că am vrut s-o fac în fiecare moment.
Dacă n-aş fi avut atâţia prieteni lângă mine, cred că aş fi omorât câteva persoane. Dar Lucia şi George Arion, prin simpla prezenţă, mi-au ţinut firea vulcanică în frâu. Desigur, mai era şi Silvanna în momentul în care era să fac o chestie tare urâtă. Aşa că m-am abţinut cu multă graţie. De data asta. Dar m-am simţit oarecum răzbunată de Bogdan.
Trebuie să-i mai mulţumesc şi Iuliei. Biata de ea. După târgul ăsta va fi un zombie.
Cu alte detalii voi mai reveni când Iulia îmi va da pozele. Dar acelea vor fi detalii în imagini 😀
De al bloggerilor care citesc. Asta pentru că aseară greaţa mea politică s-a intensificat la maxim. Dar cu toată greaţa anunţ că voi vota anti Băsescu. Cu toate că nu-mi face nici o plăcere, asta-i viaţa.
Dar să trecem la lucruri mai frumoase şi mai serioase, că politicienii ăştia tot cu răzgândeala şi furtul rămân. Pentru noi nimic bun în viitor.
Pentru cei ce vor să afle lansările Tritonic de la Gaudeamus îi trimit fuga la Vania. Nu ştiu de unde are domnul menţionat programul, pentru că eu n-am reuşit să-l aflu de la editură, iar aseară Iulia nu-l ştia. Oricum, vor fi mici modificări pe care vi le voi anunţa la timpul potrivit.
Dar a fost vineri. În fiecare săptămână există vineri, se ştie, dar vinerea trecută a fost vinerea noastră, a bloggerilor care citesc. De data asta am avut un om în plus, nepunându-l la socoteală pe Xreder care vine când are domnia sa chef 😀 şi nici pe prietenul Emei, al cărui nume l-am uitat dar citeşte foarte mult. Acum vorbeam despre Mişu, care vrea ori ba, tema lui pentru data viitoare e tot romanul ăla mic cu ochi galbeni „Indicii anatomice”.
Ca de obicei Geocer a avut de obiectat. Nu, nu mă deranjează, el obiectează tot timpul 😀 Dar ăsta e farmecul lui. Ioana a fost avocatul meu, în timp ce Ema şi Raluca încerau să alfe despre carte, dar şi să fie atente la Mişu care le ţinea lecţii politice.
Important e că am aflat ce scrie Cangurul. După ce m-am gândit vreo două zile, mi-am dat seama că acea carte chiar ar putea avea un succes răsunător. Reţeta e bună, personajele sunt suculente, îi rămâne doar să găsească o „împachetare” atrăgătoare. O va găsi cu siguranţă. Şi voi fi mândră să-i dau îndrumări chiar dacă nu mă pricep la subiect, dar la rândul meu le cer şi eu mai de sus.
A, nu-i vedeţi? Nu-i bai. Vă explic eu, sunt verzi. Dar nu culoarea conta, ci profunzimea. Care profunzime? Exact, care?
Mă uimesc şi eu pe mine, iar lumea ţine neapărat să mă debusoleze. Să vă explic, avem tabere. Tabere care mă privesc, că altfel nu aş fi atât de debusolată. Dar asta îmi arată şi cât de diferiţi sunt oamenii şi cum fiecare carte îşi găseşte publicul ei.
Dar mai întâi vă arăt topul cărţilor Tritonic făcut de Maria. Ieri, pe facebook, Mihai, vecinul meu, spunea că ar vrea totuşi să scriu fantasy, că lui îi place mai mult. Mai e un nene, Marian se numeşte şi tot aşa îl strigă. Şi el tot cu elfii. Bun. Mai sunt câţiva care spun că Indiciile sunt ok, dar Elfa e wow. Dacă ar fi să întreb pe altcineva ar spune exact pe dos, ba chiar ar nega existenţa ambelor cărţi. No, atunci eu ce să mai cred:
1 Că scriu mai bine poliţiste
2 Că scriu mai bine fantasy
3 Că scriu bine ambele genuri
4 Că nu scriu deloc bine şi doar mă dau mare pe net.
Da, puteţi răspunde la commenturi cu 1,2,3,4. A, cred că mai era şi varianta 5.
5 Merge, dar nu e grozav.
Bine, acum că am lămurit-o pe asta, mă rog, n-am lămurit-o, că încă sunt debusolată, dar ce mai contează? Ideea e că putem trece mai departe.
Tocmai am terminat cu somalezii. Deci puteţi citi şi voi. Nu, n-am făcut mişto de Bogdan, pentru că acolo încerc să fiu cât de cât serioasă. Dar nu va scăpa 😀
Ideea ideilor era că vine târgul Gaudeamus, iar eu mi-am luat în primire programul care urmează a fi:
Vineri, 27 ale lunii în curs, ora 17:30, Crime Scene face o dublă, triplă, multiplă, lansare. Ţinând cont că se împlineşte un an de când Crime Scene e pe piaţă, se va sărbători. Dar nu e singurul motiv de sărbătoare. Românii noştri suedezi (da, am scris bine), adică Viorica şi Teodor Morogan vin să fie alături de noi, dar şi pentru a vorbi de romanul lor poliţist „Plăceri nevinovate”. Apoi urmează cina cu George Arion.
Sâmbătă, 28 tot ale lunii curente, ora 13, Tritonic Junior prezintă „Regina elfă”. Da, ştiu, am zis că nu o voi lansa, dar am fost obligată şi chiar nu vreau să o fac 😦 Dar cică sunt neprofesionistă. Asta-i viaţa.
Despre celelalte vă voi spune atunci când o să am o listă completă.
Cred că am uitat să menţionez că Iulia Cioară e noul PR şef al editurii.
O, da, şi n-am mai găsit niciunde Adevărul de Seară. Dacă cineva îl are, vă rog să mi-l aduceţi şi mie mâine. Adică aţi priceput la cine fac referire 😀
Oana Stoica Mujea 