Am lansat şi n-am dansat

Am lansat şi la Curtea de Argeş. Domnul director Mitrofan, directorul Centrului de Cultură şi Arte e foarte tare şi plin de poante. Nu ne-am lansat doar pe noi, chiar dacă suntem două dive, vorbeam de mine şi de Andra, am lansat toată colecţia românească de Crime. Acum dacă nu l-am avut pe Bogdan cu noi am fost nevoită să fac şi pe editorul. Ar fi fost păcat să nu, mai ales că nu suntem prea mulţi autori români de crime.

Andra a avut mare succes şi chiar aştept să-mi povestească reacţia de după a colegilor. Acolo e acolo.

 

Vom mai avea lansări cu „Sărutul Morţii”, nu ne oprim aici. Eu sper să avem şi un tango la Bookfest, depinde acum de partenerul meu, dacă da sau dacă ba.

 

Dansul Florilor s-a terminat. Am avut şi noi partea noastră de câştig. Mai precis Lisa şi Alex, ai noştri. Dumnezeule mare, după ce o vezi pe Lisa dansând îţi poate dansa oricine, nu se mai compară.

 

Am stabilit penultimele detalii şi despre „Programarea binelui”. Acum aşteptăm finalul. Zilele astea staţi cu ochii pe mine o să fie şi concurs.

 

Dar, mai aştept ceva veşti şi de la Ivona… tam-tam…

 

În rest? Începe să plouă, iar eu sunt mai obosită decât însăşi moartea…

Mai şi lansăm

A scris multă lumea, s-a povestit, s-a spus, s-a, s-a… Nu mai am nici răbdarea necesară de-a da linkurile.  Sunt toate pe facebook în grupul „Sărutul Morţii”. Dar să vă povestesc şi eu…

Sărutul Morţii a avut prima lansare la Piteşti – vă anunţ mâine când e cea de la Curtea de Argeş -. Lume multă, câtă frunză, câtă iarbă s-a adunat la Librăria Mea – ceainăria de pe strada Crinului -. Dar pe lângă lume multă şi bună au fost, în afară de mine şi Andra şi patru dintre cei mai mari autori de crime: Lucia Verona, George Arion, Monica Ramirez şi Bogdan Hrib. Ivona Boitan ar fi ajuns şi ea, dar nu s-a mai putut, dar noi ştim că a fost acolo.

Mulţumiri speciale se îndreaptă spre Candice Luana Dragotă şi Simona Ionescu care au venit direct de la Bucureşti pierzându-se puţin prin labirintul piteştean.

Dar a fost o lansare mişto. În aburi de ceai şi cafea lumea s-a strâns. Am vorbit, am avut chiar şi dialog – prea mult şi fără rost pe alocuri – şi am râs pe săturate.

Cred că de mult n-a mai fost o acţiune atât de mişto la Piteşti cu atâţia bucureşteni la prezidiu 😀

Am prezentat fiecare ce am putut şi ne-am văzut de ale noastre. Am şi vândut, am dat şi autografe. Mai mult găsiţi pe la alţii, cum spuneam sunt şi prea obosită şi fără inspiraţie pentru a bate pasul pe loc. Aşa că vă las cu câteva poze şi cu o oarecare promisiune că voi reveni asupra subiectului. Bine, nu sunt convinsă că se va întâmpla, dar vom vedea.

http://www.simonaionescu.ro/?p=3694

http://can-gurul.blogspot.com/2011/05/lansare-de-carte-thriller.html

http://geocer.ro/2011/05/oana-pistolara-si-arion-nostalgicul.html

http://adapavel.wordpress.com/2011/05/06/libraria-mea/

http://emapirciu.blogspot.com/2011/05/lansare-de-lansare.html

http://enache.biz/2011/05/07/sarutul-mortii/

http://www.ziarulargesul.ro/index.php/cultura/oana-stoica-mujea-a-treia-carte-politista.html

http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=22409&Itemid=377

http://ralucanicula.blogspot.com/2011/05/s-lansat-sarutul-mortii.html

http://www.epitesti.ro/stiri/stiri/oana-mujea-si-a-dezvaluitsarutul-mortii.html

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mulţumiri speciale Foto Club Trivale!

 

 

 

Puţin timp, multe de făcut…

… dacă mai pun şi răceala la socoteală ies pe minus.

Aş spune multe lucruri pentru că azi sunt nervoasă pe politicieni, pe viaţă, pe cei din jurul meu (Piţi a fost cuminte), pe vreme şi, mai ales, pe timp.

Dar n-am timp să vă spun tot ce am pe suflet. Asta ar însemna să vă pierd şi vouă minute bune şi să scriu un mini-roman pe blog. Nu se face. Aşa că reiau în ordinea înfăptuirii şi vă spun lucruri constructive şi motivaţionale.

Mai întâi ţin să vă anunţ că „Aventuri din grădina cu pisici” cartea minunatei Candice Luana Dragotă se afla în librăriile din Piteşti. Am văzut-o eu. Aceasta fiind nota informativă.

 

 

 

 

 

 

 

 

Apoi, vineri, 6 mai, ora 13:00, Librăria Mea, ceainăria din Piteşti, va găzdui evenimentul numit „Comando Crime Scene”, eveniment în care „Sărutul Morţii” va fi vedeta. După cum puteţi observa, cei mai mari autori ai genului şi nu numai, vor fi în Piteşti să-şi prezinte operele: Lucia Verona şi „Afacerea Clonegate”; Monica Ramirez şi „Cum să scrii un best-seller”, George Arion cu „Fortăreaţa nebunilor” şi Bogdan Hrib cu „Ucideţi generalul”. Dar, fiecare dintre noi, avem mai multe cărţi de arătat. Vedeta incontestabilă este Andra Pavel care la numai şaptesprezece ani debutează cu un roman destul de complicat, adică „Sărutul Morţii”. Eu oricum sunt pe moarte deci nu contez.

 

 

 

 

 

 

 

 

Lunea aceasta, din tipar, va ieşi şi cartea care, de fapt, conţine două cărţi 😉 Atenţie mămici şi pitici: Bunny Detectiv şi Magie într-un pahar cu apă – adică eu şi Ivona Boitan – ies la lumina zilei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tot spre tipar a pornit şi cartea lui Claudiu Lucaci „Programarea binelui”. Ce să mai, e o lună plină, luna mai. Unde mai punem că pe 25-29 mai e şi Bookfest-ul… Da, e luna cărţilor, asta e clar.

 

 

 

 

 

 

Cu speranţa că voi măcar veţi citi şi că mie îmi va trece răceala, mă retrag la hibernare.

În curând…

…apar multe cărţi.

 

Încep în ordine: cei mici cu mine şi Ivona, clar că vă las cu pozele, dacă scriu mă doare şi mai tare capul… Bunny Detectiv şi Magie într-un pahar cu apă la Caii Verzi.

Şi tot Caii Verzi în colaborare cu Tritonic – se poate, vedeţi? – Claudiu Lucaci şi Programarea binelui. Şi-au dat concursul pentru această apariţie: În primul rând autorul, apoi: Mana Ciutacu, Preda Adrian, Bogdan Hrib şi Ştefan Georgescu. Eu doar am dat ordine 😀

Aşa că… eu zic că aveţi la ce vă gândi 😉

Cu juma de neuron…

… n-ai cum face treabă bună. Noroc că nu e şi portocaliu neuronul meu, că atunci chiar că eram pa.

 

Azi a fost ziua Ivonei Boitan, ştiţi voi, scriitoarea Ivona Boitan. Sper că e bine şi sănătoasă. La mulţi ani şi aici!!!!!

 

Înainte de-a ajunge la muze, trebuie neapărat să vă spun. M-am dus să-mi vizitez manichiurista, da, aşa, doar în vizită la salon. La o bârfă de salon, vorba aia. După ce am plecat, frig al dracului. Aşa că am mai stat vreo trei minute în parcare să încălzesc şi dezaburesc maşina. Zis şi făcut. Întorc, plec, drum lung. La un moment dat, să-i zicem momentul t0, se aburesc geamurile. Hmm. Adică maşina era înfierbântată, n-ar mai fi trebuit, nu? Clar că nu. Bine, n-ar fi trebuit oricum să se aburească luneta pentru că merg pe climatizare şi… ştiţi şi voi. Dar fie, dau drumul dezaburirii. Nimic. Dar nimic. Era tot mai mult abur. Nu mai vedeam nimic. Sigur că nu, doar sunt blondă. Era ceaţă. Cum să dezaburesc ceaţa?

 

Ziceam de muze. Ei da, nu ştiu cum o fi. Clar, artiştii masculi îşi iau muze femei, artiştii femei(?!) chiar nu ştiu să vă spun. Dar ar fi logic să le „muzuiască” un mascul. Sau nu? Sau o floare. Sau o pisică. Sau ceva de genul. Oi fi eu anormală, dar pe mine mă „muzuieşte” Mana. De câte ori mă întâlnesc cu ea îmi vine cheful de scris câte ceva. Aşa mi-a ieşit şi asta. Asta o fi şi datorită faptului că e una din puţinele persoane pe care le ascult pentru că îi înţeleg limbajul? Adică eu ascult pe toată lumea, dar unii parcă vorbesc chineză. Sau nu ştiu eu să îi ascult? Vedeţi? Trebuie să-mi pun întrebarea asta, pentru că, da, e posibil ca pe unii să nu ştiu să-i ascult. Sau să-i înţeleg. În fine, până la urmă nu scrie niciunde că ar fi datoria mea umană să înţeleg pe toată lumea. Ştiu că sunt Dumnezeu pe pământ, dar totuşi.

 

Tot „din cauza” Manei, azi am ajuns la Trifu. Lăsaţi, aflaţi voi cine e dacă vreţi. O, Doamne. Da, doi doctori am în Spitalul Militar şi nici unul nu e cu toate piuliţele, dacă mă înţelegeţi. Cineva mi-a zis că atrag nebunii, n-am ce face, nu e vina mea. Da, măi, dar atrag nebunii deştepţi. Asta este diferenţa.

În rest nu mai am chef să vă spun nimic. Aş avea, dar cred că tocmai m-a pălit lenea. Şi dacă n-ar fi serialul meu preferat de pe AXN la ora 12, atunci zău că aş dormi bubă.

Sus e cerul..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sau, dacă vă coafează mai bine: Viaţa e un ospiciu. Dacă ar fi să spun doar o propoziţie despre spectacolul de azi, aceasta ar fi: Viaţa e un ospiciu. Nici nu vă daţi seama ce valoare e Marin Ioniţă pentru ţara asta. Adică zău că aproape n-aş fi crezut nic eu dacă n-aş fi văzut piesa cu ochii mei. Şi sunt mândră că am fost la premieră. Nu, de fapt mă simt al dracului de bine. Am văzut o piesă wow, cu o temă wow, doar v-am spus…Iar Luminiţa Borta, wow din nou. Ce interpretare, fraţii mei. Sunt atât de impresionată. Spectacolu un succes, actriţa un succes, scriitura un succes. Şi zău că am văzut destule piese la viaţa mea. Chiar destule. Nu ştiu exact când va mai fi spectacolul, dar vă garantez că nu e de ratat. Sublim. M-a uns pe suflet. De parcă Marin Ioniţă ar fi intrat în viaţa şi mintea mea şi m-ar fi dezgolit în faţa publicului. Da, m-am identificat cu piesa asta atât de bine încât aş fi fost cel mai nefericit om din lume dacă nu m-aş fi dus.

 

Şi acum să vă spun cum m-a obligat Ivona să cumpăr un Kurt Vonnegut. Ehee, ce?, ziceaţi voi că nemţii n-au umor? Ziceaţi bine, Kurt chiar nu are umor, dar are ironie după ironie ascunsă în mânecă, ca un magician. „Retrospectivă asupra Armaghedonului” nu numai că m-a făcut să râd, dar m-a ajutat şi să-l cunosc pe autor. Să mor dacă n-am impresia stranie că sunt fi-sa. Zău că prea mult îi semăn. O să vedeţi ce vreau să zic când o să-i ridic, frumos, prefaţa, pe facebook. Introducerea e scrisă de fiul lui, alt ironic incurabil 😀

 

Să mai ziceţi voi că o fată n-are cum să se distreze de una singură. Am o singură problemă ziele astea, nu mă întrebaţi de vorbă că îmi e lene să glăsuiesc. Dar, dacă tot vă mănâncă, pot scrie răspunsurile şi vi le trimit mai târziu.

 

Mâine dacă nu va fi cinema, probabil vor fi chestii administrativ-cosmetice 😛 Adică, na, e nevoie şi de asta, mai ales că am văzut un model mişto pe unghiile unei tipe. Astea sunt probleme serioase. Vă rog, nu-mi staţi în cale 😉

Povestiri din grădina… lui Moş Crăciun

Vă păcălesc puţin cu titlul, dar, pentru început, da, chiar vreau să vă spun că mai avem vreo 30 de exemplare din „Crăciunul Mincinoşilor” dar… ei, da, încă mai găsiţi la Cărtureştiul din oraşul vostru. Totuşi, dacă nu aveţi o librărie Cărtureşti în oraş puteţi să comandaţi cartea de pe site. Nu de alta, dar dacă o comandaţi beneficiaţi şi de o reducere. Acum nu vă imaginaţi că ar mai fi prea multe în Cărtureşti, pentru că nu mai sunt. Cu cât vă grăbiţi să puneţi mâna pe ele, cu atât aveţi mai multe şanse să citiţi o poveste frumoasă de Crăciun.

 

*

 

Aia a fost partea de promo. Acum eu aş fi vrut să vă spun ceva, dar vă jur că am uitat cu desăvârşire ce. Adică, na, am uitat. De la o anumită vârstă păţeşti şi din astea. Şi cum nu mai am ce să vă spun din cauză de omisiune. Aşa că putem să zicem cu toţii nimic într-o linişte deplină.

Oh, aproape că mi-am amintit ce voiam să spun. Adică, eu zic aşa, Tritonicul să scoată vuvuzelele. Eu şi Ada am terminat „Sărutul morţii” şi prima noastră ieşire în lume e în Suspans.ro adică fix aici cu click. Adică, prima noastră ieşire în lume în formatul ăsta de Oana şi Andra (Ada) sau Andra şi Oana, cum vreţi voi. Îmi e tot una. Oricum nu vă veţi prinde care ce şi cum a scris. Nici eu nu mai reuşesc să mă prind acum.Bine, ideea e că Anastassia Marinescu şi Iolanda Ştireanu joacă, pentru prima oară, în acelaşi film. Mai apar şi alte personaje pe care unii dintre voi, poate le cunosc. O să vedeţi, poate că Stelian Munteanu vă spune ceva…

A fost şi vor mai fi

Lansări pentru cei mici, pentru cei mari şi pentru cei foarte mari 😀 V-am spus doar că Ivona a avut parte de un succes nemărginit. Ei bine, acum avem poze şi cu ilustratorul, fiul Ivonei Ştefan Georgescu. Da, va trebui să ghiciţi care e. Apropo, primul care-l va indica corect pe Ştefan va primi o carte. Hei, dar nu numai pe Ştefan, trebuie să-l găsiţi şi pe Tudor, celălalt fiu al Ivonei. Hai să vă văd la treabă.