O altfel de relatare

Mulţumesc, Crina!

 

A început cu o invitaţie şi o bătaie de inimă. Mult prea sulfetista Crina s-a gândit să mă lanseze – desigur, mi-a lăudat şi continuările lui Bogdan :D.

Crina e prea doamnă pentru vremurile astea. Nu am cum să nu îi rămân veşnic recunoscătoare. S-a ocupat de fiecare detaliu al lansării şi a ieşit minunat de bine. Mai bine decât minunat. Trebuie să spun că mai era nevoie de o Regină, şi cu toate astea nu au mai fost. Blesteme şi Regine, toate se vândură. Sigur, s-au vândut şi multe din celelalte titluri ale editurii.  

Pe Crina o s-o tot laud, aşa că o las puţin acum şi vă voi povesti şi altceva 😀

chinezu-drum

După minunata lansare, despre care am povestit aici, am plecat spre Chinezu, acolo unde se lansa cu fast Sportlocal. După cum se vede drumul a fost greu, iar fulgii de zăpadă păreau a fi pietre.

 

 

hrib1

 

Am luat toată gaşca: Bogdan Hrib, Tritonicul Sorin, Xrederul Sorin, Marian (soţul Crinei) şi ne-am dus să fim alături de Chinezu şi Adina (minunată soţie de Chinez cu clop). Ne-am simţit mai mult decât bine. Oricum am stat din bar în bar şi din restaurant în restaurant 😀 Am avut şi laptopuri la dispoziţie pentru a intra pe minunatul site sportiv – recunosc, în viteză ne-am verificat şi blogurile 😀

Păcat doar că cei doi chinezi (soţ şi soţie) au plecat aşa de repede.

chinezu1

chinezu2

chinezu3

chinezu-ultim

Totul a decurs minunat pentru toată lumea, şi încă o dată mulţumiri Crinei 😉

 

Ce am mai aflat în acest scurt turneu:

Crina are un soţ minunat. Are un râs de-a dreptul bestial, se vede că ori râde, ori nu râde. Bogdan Hrib este cel mai mare domn pe care l-am cunoscut. Ehe, aveam eu bănuiala asta dinainte, dar deh, ştiţi cum sunt oamenii şi încearcă să-ţi schimbe părerea. Noi ne-am simţit super alături de tritonici, chiar sunt nişte oameni deosebiţi şi poţi discuta orice cu ei. Totul a fost bestial. Mai bine decât mă aşteptam să fie. Minunat, minunat, minunat!!! Se vede, da, că sunt încântată? În plus, trebuie să recunosc că eu aşa mi-am imaginat întotdeauna că ar trebui să fie relaţia dintre editor şi scriitor, adică aşa cum e acum.

Cu poveşti o să revin, dar acum oboseala m-a răpus. Mulţumiri pentru cuvintele frumoase domnului Chinez, domnului Darius şi lui Horia. Mulţumiri pentru trandafiri lui Trexel şi Cellei – Cella, mă bucur tare mult că am reuşit să ne vedem. Mulţumiri şi Corinei, care ne-a sunat să vadă cum au mers lucrurile – mare doamnă!!! Mulţumiri şi lui Vania pentru deplasare.

Desigur, le mulţumesc bloggerilor sătmăreni şi piteşteni: Ema, Dumis, Killer etc… Dar, în special aş vrea să le mulţumesc ziariştilor sătmăreni şi piteşteni: Gazeta de Nord Vest şi Nord Vest TV, Argeşul, Curierul şi Jurnalul de Argeş, dar şi celorlalte ziare sătmărene şi orădene.

A fost un turneu frumos. Voi avea şi alte surprize, dar cu rândul 😀

 

P.S Mai multe foto aici

Reclame

Cu un pas spre Satu Mare

Nu, nu mă duc să văd dispensarul, poate doar aşa, de o ieşi în drumul meu. Cică l-au renovat, aşa o fi. Mă duc de aia şi de cealaltă.

macheta-lasare-satu-mare1                         invitatie-razboiul-reginelor1

Şi, în primul rând, mă duc să o văd pe Crina, Darius şi Chinezu (Darius, sper că ţi-ai dat seama că eşti înaintea Chinezului). Desigur, dacă şi alticineva îşi mai doreşte să mă vadă, îi stau la dispoziţie sau cel puţin încerc că aşa e frumos. Apoi mă duc s-o văd pe Cella, care mă tot ameninţă cu o cafea. În plus o să le povestesc orădenilor despre carte. Ştiţi voi, cartea aia a mea. Dar ca să nu vă plictisiţi până găsesc eu răgaz să scriu, treceţi pe la Killer să vă spună despre lansare. Şi pe la Vania să vă spună cum vede el Şarama şi Războiul.

img_79261

Sunt multe de făcut azi. În primul rând mi-am făcut unghiile în culoarea maşinii mele. Nu de alta, dar s-a stabilit că Honda rulz. După ce am spălat-o, aranjat-o, buchisit-o, nu mai mergem cu ea. Că se anunţă vremuri căcăcioase, aşa că luăm Jeep-ul. Maşina aia pe care n-am mai condus-o de ceva timp. Bine, nici acum nu o voi conduce, cu Xreder n-am nici o şansă decât să-l sedez – hmm, ce idee genială.

Nu ştiu nici eu ce trebuie să mai fac. Bagajul, da. Pentru doi, cum altfel. Pisica e pe mâini bune. Oricum, cel mai mult, când plec de acasă, îmi lipseşte maşina. Lao Ţ (aka Piţi) ştiu că îşi ţine dădaca trează, aşa că nu îmi fac griji. Nu se plictiseşte el. Dar maşina mea?! O să plângă după mine? Sigur că o să plângă. Cine o mai iubeşte ca mine?

Tot azi am aflat că Simona e vionovată pentru Chinez 😛 O să fiu cu ochii pe el.

Bine, dacă vreţi să mă scoateţi la o cafea, să îmi vorbiţi despre vreme sau pur şi simplu să-mi faceţi o poză, vorbiţi cu roşcata, ea e PR-ul meu, aşa că nu îi ies din vorbă. Cine nu îşi face programare din timp… ştiţi voi.

Nu ştiu ce să vă mai spun. Nu mai am ce pentru moment. Aş mai avea, de fapt, dar nu cred că interesează pe nimeni. Până nici pe mine nu mă mai interesează. Ziua s-a scurs repede. Eu sunt cam obosită. Cred că o să dorm câteva ore şi cu graţie voi rata examenul de mâine. O să plecăm mai devreme decât ne-am propus. Sunt nerăbdătoare s-o văd pe Crina. Cui îi pasă de un examen când roşcata rulz? 😀 Şi cu asta vă las. Nu de tot, nu vă bucuraţi, voi transmite în direct 😀

Dumis, nu uita de „Jurnalul de Argeş”, să-mi dai mail 😉

Hai, Ardealul!!!