Drumuri diferite

Vania mergea alene prin pădure. Orice îi ieşea în cale era o adevărată minune. De când zâna îl scăpase din închisoarea de bambus, umblase în stânga şi-n dreapta fără nici un gând de-a scăpa. O căuta pe Laura, fata care se chinuia să le croiască fraţilor ei cămăşi de urzici, pentru a-i îndepărta de blestem. În schimb dăduse doar peste Omu’.
– Ce te tot umbli pe aici? întrebă Omu’ arţăgos.
– Da’ ţie ce-ţi pasă?
– Nu ştii că-n pădurea asta nu e loc decât pentru un singur vrăjitor?
Vania se trase de mustăţi.
– Şi ţi se păru ţie că aşa avea eu de gând să rămân în amărâta asta de pădure.
– Toţi vrăjitorii îşi doresc să locuiască aici.
– Nişte idioţi, bombăni Vania şi porni mai departe pe drumul său.
 
*
După ce auzi elfa cum l-a întâlnit Omu’ pe Vania, îşi dădu seama că ceva nu e în regulă.
– Ai fi bun să ne duci unde l-ai văzut ultima oară?
Omu’ se strâmbă.
– Nu, mulţumesc! Mie mi se rupe pe unde se plimbă vrăjitorul vostru. Atâta timp cât are de gând să plece sau… să moară.
Our puse mâna pe toporişcă.
– Dacă nu îl găsim, nici dracu’ nu te mai scapă de el. Iar de luptă dreaptă… hmm… nu ai şanse de câştig.
– Şi cine vorbea de luptă dreaptă? se răţoi vrăjitorul.
– Las-o baltă, îi şopti elfa. Numai nebuni în pădurea asta.
– Da, bombăni Our. Noroc că sunt eu aici.
Crina nu-l băgă în seamă, altfel iar l-ar fi durut capul pe pitic.
– Mişcă caii ăia, i se adresa elfa lui Agriph, să ne punem în mişcare. Nu avem timp de pierdut.
Agriph se îmbujora de fiecare dată când elfa i se adresa.
– Da, domniţă, elfă, stăpână…
– Tâmpitule, îl bombăni Crina. Vrei să te mişti?
Agriph îşi veni în fire şi îşi puse mica armată în mişcare.
– Încotro?, o întrebă piticul pe elfă.
– Încotro vedem cu ochii.
– Ochii mei nu…
Dar preferă să tacă văzând privirea rece a elfei.
 
*
Plecaseră. Omu’ răsuflă uşurat.
– Poţi să ieşi din ascunzătoare.
Laura ieşi cu un braţ plin de urzici.
– Cât urăsc piticii…
– Şi ei pe tine, bombăni Omu’.
Laurei nici că-i păsa de sentimentele piticilor vis-a-vis de ea.
– Şi acum?
– Şi acum mergem la Vania.
– Dar ai promis…, încercă ea să se plângă.
– Credulă, bombăni vrăjitorul.

 

Am luat tot ce am primit

Hehe, am luat tot ce am primit. Că aşa am fost învăţată să nu refuz nimic. Nu refuz nici ascultarea telefoanelor, deci nu pot refuza ceea ce primesc. Normal, prea v-aţi întins la postuleţul de mai jos, aşa că mai fac şi eu puţină conversaţie.
Am primit două clipuri care mi-au plăcut maxim. Adică m-au nimerit. Pe doamna Mim nu v-o arăt că na, apoi o să faceţi mişto de mine până la adânci bătrâneţi. Adică până la anu’ 😀 Domnul Ciutacu mi-a permis cu această ocazie să aduc o jignire pe blogul lui. Hi, hi, ce bine m-am simţit. Flori şi gânduri bune am primit cu carul. Nu sunt zgârcită, aşa că le doresc tuturor exact ce îmi doresc şi mie, mai puţin să ajungă scriitori, deja ar fi prea mult, iar Vania s-ar sinucide. Flori, da flori, multe flori 😀 Doar v-am spus. Petrecere nu mai spun, am primit si petrecere, acum să vedem dacă o ducem trei zile, dacă nu ne-om îmbăta şi ne-om călca când dansăm.
Fantasy-uri, cu carul. Cum îi stă bine unui scriitoraş de fantasy, dacă nu între fantezii. Şi aici nu vă las să interpretaţi după capul vostru. Mesaje… Hehe, nici nu am reuşit să răspund la toate. Mă rog, până la urmă m-am lăsat păgubaşă. Telefoane… hehe, dar unul singur l-am primit fix la 00. Mamăăă, păi mă uitaşi? Noroc că şi-a amintit Mana de mine 😀
Normal, am fost şi surprinsă. Surpinsă rău. Pentru că vorbeam cu Mana pe mess, la un moment dat ea se dă invizibilă. Eu cred că a ieşit sau i s-a dus netul, ceva pe acolo, ca apoi să mă trezesc şi cu chef şi cu telefon.
Să nu mai zic de Omu’, Vania şi Crina care mă pregătesc de o săptămână, doar Kmi ce a dispărut. Kmiiiiiiiiiiii, La multi aniiii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Şi acum, în ordinea primirii să vă arăt 😀
Vă mulţumesc tuturor pentru urări. Acum pot să mă întorc în lumea mea? 😆

 P.S Ordinea cadourilor e dupa cum a dorit wordpress-ul!

P.S 2 :

În graba spre petrece, ma rog, petrecuţă, am uitat să-mi fur şi cadoul de la Sibilla. Mă rog, mi se cuvine 😀