Acu’ acasă :P

Mişto la Slobozia. Lume multăăă. Tineri mulţiii. Nici urmă de Voicu. Am o poză, apoi aparat clacat. Restul de poze sunt la tritonici, dar cred că numai de descărcat poze nu le arde. Şi mâine spre seară vă spun mai multe. Până atunci… citiţi. Ce vreţi voi, numai să o faceţi. A, da, câştigătorii elfei vor primi curand coletele. Mâine le pun la poştă. No, mi somn. Bye!

Update: Un ochi aici

UPDATE2: Doi ochi: unul aici, altul aici – cred ca trebuie sa-i multumesc Simonei 🙂 

Si o recenzie aici. Gata!

Reclame

Mâine la Slobozia

Regina Elfa_rgb                          indicii_anatomice_banner-iunie

Mi-am terminat treaba pe ziua de azi şi sunt obosită. Mai ales că n-am dormit în ultimele douăzeci şi patru de ore decât cinci ore şi alea pe bucăţi. Cred că o să încerc să-i dau o şansă somnului.

După cum spuneam mâine sunt la Slobozia de Ialomiţa, că mai e una şi în Argeş. Asta aşa, pentru a nu crea confuzii. Da, se lansează Regina Elfă, dar eu doar voi vorbi despre ea ca despre un basm puţin atipic. Un basm pentru tineri, dar şi cei mai în etate îl pot încerca. Însă, cu toată împotrivirea, dacă va fi, voi prefera să vorbesc tot despre Crime Scene şi despre Indicii Anatomice. Asta din mai multe motive. Nu prentru că nu mi-ar plăcea Regina, chiar îmi place după ce am recitit-o, dar nu mai vreau să vorbesc despre SFFH. Iar dacă până la Gaudeamus nu o să apară Parfumul Văduvei Negre, nu am de gând să mă duc să lansez Dinastiile. Nu e răzbunare, puteţi să-i spuneţi prostie dacă doriţi, dar nu mai vreau să fiu asociată cu genul mai sus amintit din care doar elitele fac parte. La Crime se mai acceptă şi ăştia mai proşti ca mine.

În curând pe punct ro voi avea şi un blog destinat cărţilor crime pe care le scriu. Cu multe explicaţii, aşa cum e frumos să fie. Şi sper ca domnii dernajaţi de prezenţa mea să nu încerce să-l dea şi pe ăla jos cum fac cu bietul Club. Îi mulţumesc în mod deosebit domnului care-şi dă silinţa, din păcate ip-ul m-a dus şi la persoana din spatele celui deranjat. Dar dacă tot nu are treabă acasă să mai încerce. Cine sunt eu să mă opun?

Aşa că ne vedem mâine la Slobozia.

Deputaţi prăbuşiţi.

DlDeputat_rgb   Click pe poza

 

Da, s-au lansat Indiciile. Chinezu’ a fost la înălţime, George Arion m-a emoţionat rău de tot, o nebunie, dar vă spun mai multe mâine seară. Pentru câteva poze priviţi la Lucia, mâine vin şi eu cu altele. A, l-am văzut şi pe Adrian Ciubotaru. Dar vorbim şi despre asta.

În schimb nu uitaţi că mâine la ora 17 Domnul Deputat se prăbuşeşte. Cei mai de succes autori români s-au adunat şi au pus de o carte. Desigur, vorbim despre proză scurtă menită să-i scuture pe mai marii ţării. Nu, încă nu mi-am luat cartea, pentru că am lăsat-o la stand cu menţiunea de-a primi autograf de la toţi autorii, altfel nu o citesc 😀 Nu rataţi evenimentul.

O zi în Satu Mare…

Invitatie Indicii Satu Mare

Am început cu o cafea, am continuat cu o masă. Apoi ne-am întâlnit cu Giorgi sau ea cu noi 😀 Am plecat la întâlnirea cu bloggeri (vă spun eu care zilele ce vor urma), apoi am fost la TV.

Am terminat râzând foarte bine cu Darius, Crina şi Marian. Dar am râs, nu glumă 😀

 

P.S: Doru, nu ţi-am trimis, sunt la Satu Mare, de unde să-ţi trimit. Puţină răbdare că nici n-am pus mâna pe carte 😛

 

Acum mă duc la somn, vorbim mâine seară. Adică eu vorbesc 😛 Hei, nu uitaţi, mânie vă aştept la lansare.

Baia Mare pe harta lansărilor

Ei bine, Chinezimea sa, trebuie să recunosc, s-a dat peste cap pentru mine. Aşa că încă o dată mulţumiri!

 

Programul pentru Baia Mare e următorul:

 

Prezentarea volumelor Indicii anatomica de Oana Stoica-Mujea si Blestemul Manuscrisului de Bogdan Hrib
Data: 12.06.2009
Ora: 12.00
Locatia: Biblioteca Judeteana Petre Dulfu Maramures, Salonul Artelor
Vorbitori:
dr. Teodor Ardelean, director Biblioteca Judeteana Petre Dulfu Maramures
dr Petre Dunca, decan Facultatea de Litere, Universitatea de Nord Baia Mare
Ion Burnar, presedintele Cenaclului Asociatiei Scriitorilor Maramures

 

Ce or vorbi toţi aceşti oameni? 😀

 

Ne auzim din Satu Mare. Bye!

P.S: Si inca o recenzie a Reginelor. Multam fain, Doru! 🙂

Întâlniri de gradul trei

Azi Corina a fost în Piteşti. Din păcate n-am apucat să o văd, dar a „agăţat-o” tata sau, după cum spune Corina, ea pe el. Adevărul e la mijloc 😀 Acum Corina se îndreaptă spre Cotmeana, apoi spre Craiova. Aşa că încă o mai puteţi vedea dacă sunteţi din zonă. Eu îi ţin pumnii, strânşi, strânşi, strânşi.

ultimul_papa_site

De asemenea, bucureştenii, joi, vor avea parte de o întâlnire de grad maxim cu Luis Miguel Rocha, autorul romanului „Ultimul papă”. Pentru mai multe detalii, vă voi da mai jos comunicatul de presă. O să mai vorbim despre autor zilele astea şi despre cartea pe care a scris-o. Momentan vă spun doar atât: vineri dimineaţă o să beau o cafea în compania lui chiar în Piteşti, la vestitul restaurant „Zahana” Să muriţi de ciudă şi alta nu 😀

Momentan vă las cu comunicatul de presă şi mâine vă voi spune mai multe. Heiiii, nu rataţi întâlnirea din Bucureşti, nu se ştie niciodată când veţi mai avea ocazia.

Invitatie Ultimul Papa

 Joi, 4 iunie, orele 18, vă invităm la Ceainăria Cărtureşti- Arthur Verona, unde va avea loc lansarea cărţii „Ultimul papă”(La muerte del Papa) de Luis Miguel Rocha. Cartea va fi prezentată chiar de către autor, fiind urmată de o sesiune de autografe.

Învitaţi alături de autor la eveniment vor fi: Răzvan Dolea, coautor Blestemul Manuscrisului şi Bogdan Hrib, Editor Tritonic.

 

 

Romanul Ultimul Papă combină ficţiunea cu faptele reale, într-o povestire palpitantă, centrată pe moartea misterioasă a Papei Ioan Paul I, în 1978. Relatările din presa acelor vremuri compuneau un tablou înceţoşat despre ceea ce se întâmplase cu Sfinţia Sa. Chiar şi rapoartele din perioada respectivă erau controversate. Cartea lui Rocha se bazează pe aceste inconsistenţe, dezvoltând teorii ale conspiraţiei într-un thriller incitant. Volumul a fost deja tradus în 11 limbi, iar în august 2008, a devenit bestseller.

 

În septembrie 1978, la doar 33 de zile de la numirea în funcţie, Vaticanul anunţă moartea Papei Ioan Paul I – un atac de cord, conform certificatului de deces, un mister rămas

nerezolvat, conform altor opinii.

 

 Douăzeci şi opt de ani mai târziu, ziarista Sarah Monteiro la întoarcerea acasă, la Londra, din vacanţă, găseşte un plic cu o listă de nume necunoscute şi un mesaj codificat. Aparent inofensive, hârtiile care i-au intrat în posesie o vor pune în pericol şi în situaţii limită, pe măsură ce descoperă povestea lor. Lista se dovedeşte a fi o dovadă preţioasă pentru demascarea unui complot de proporţii internaţionale, care implică personalităţi politice şi religioase antrenate în incredibile abuzuri de putere, corupţie şi crime. Reţeaua conspirativă pe care ziarista ajunge să o dezvăluie puţin câte puţin, o conduce către noaptea morţii „Papei zâmbitor”, Ioan Paul I. Sarah Monteiro luptă pentru viaţa ei, ameninţată de o organizaţie secretă interesată de documentele cu pricina, dar şi pentru adevăr, cu aceeaşi îndârjire, încercând să afle ce s-a întâmplat de fapt în acea noapte din 1978, de ce, dar mai ales în interesul cui.

 

Un secret pe care Vaticanul îl păstrează de zeci de ani. Noile realităţi cu care este nevoită să se confrunte îi zdruncină serios percepţia asupra vieţii şi asupra graniţei dintre bine şi rău. Un thriller într-un ritm ameţitor, bazat pe fapte veridice.

 

                                                       *

 

Luis Miguel Rocha s-a născut în Portugalia, la Porto, în 1976. Studiind ştiinţe umane, a lucrat mai apoi în departamentul de producţie pentru televiziunea TVI. A petrecut câţiva ani la Londra, supervizând scenarii pentru diverse case de producţie britanice. În prezent, autorul se dedică exclusiv scrisului şi îşi împarte timpul între Porto şi Londra.

Dacă nu mor de bună voie…

… sigur mă omoară Tritonicii 😀

 

No, nu v-am spus eu că până pe 17 iunie sunt liberă ca o pasăre călătoare? Ba v-am spus. Dar ştiţi ce au zis cei mai sus menţionaţi? Că ar trebui să îmi bag minţile în cap. Cică pauzele nu sunt pentru mine. Am treabă eu. Dacă Iulia îmi tot face rost de interviuri şi colaborări, care îmi par ok, Andreea şi Bogdan s-au gândit că n-am văzut de ceva timp Bucureştiul. Aşa că au zis că până în iunie e mult, mult timp şi nu mai au pe cine chinui 😀 Şi în felul acesta m-am ales cu o lansare la Muzeul Bucureştiului pe 28 mai. Cică e din aia cu tămbălău. M-am dus, că tare bună sunt să vorbesc în public. Pot să fug de acum din ţară 😛

 

Şi dacă nu mă omoară Tritonicii, găseşte Lucia un motiv pentru care să o facă. Găseşte întotdeauna 😀 Aşadar, punem pariu că nu rezist până la sfârşitul anului? Ori unul, ori celălalt, tot îmi va face cunoştinţă cu viaţa de apoi. Asta dacă nu mă fofilez eu bine. Că şi Vânturache al lui Pratchett a păcălit moartea de câteva ori, dar el era vrăjitor. Bine, şi eu sunt Merlin 😉

 

Până atunci, dragi piteşteni, nu uitaţi de concursul lui Dumis. Am văzut că au participat câţiva: Geocer, care a scris o poveste chiar mişto, Ioana, la care mă voi instala imediat şi Aceeaşi Eu. Ei, mai e timp şi pentru restul. Oricum, câştigătorilor le dau şi cafeaua 😀 Condiţia e să vină la cafea să-şi ridice premiul, că doar nu aşa degeaba 😉 Să ne cunoaştem, să vorbim, să nu mai beau cafeaua singură, normal 😆

 

Un premiu de consolare l-a câştigat deja Iulian, cel mai vechi om de la Zahana, şi cel mai profesor, adică pe bune profesor, nu la mişto.

Hai gata că am de citit şi întâlnire cu tata la cafea. Am vorbit destul 😉

Doi fără ghinion

Adică am să vă prezint două trestii, să nu le zic chestii.

 

Mai întâi: mâine e lansare mare cu împuşcături, bătăi şi Dumnezeu ştie ce o mai fi. Poate face autorul vreun atac de orice fel. Eu zic să aveţi grijă. Tocmai de aceea nu ar trebui să rataţi lansarea cărţii „3 cu ghinion” la ora 18, la Muzeul Bucureştiului. Ar putea fi o experienţă cu adevărat interesantă, mai ales că e prima lansare pe Crime Scene. Totuşi, oameni buni, aveţi grijă şi la inima autorului că şi aşa sunt puţini, nu vrem să rămânem şi fără cei pe care îi mai aveam. Plzzzzzz 😀

 

Mai apoi: dar voi ştiţi că cei din urmă, uneori, sunt cei dintâi. De data asta chiar aşa e. Azi nu numai că am lenevit, oarecum, dar m-am simţit şi bine în compania unei doamne extraordinare. Gina Rizea profesoară de română, la pensie, şi bloggeriţă. Mi-a făcut mare plăcere să stau de vorbă cu un om ce a acumulat atâtea poveşti. Şi povesteşte extraordinar de frumos. Nici nu mi-am dat seama când au trecut patru ore. Şi vreau să repet experienţa cât mai des, dacă tot am timp până în iune să fac cam ce îmi doresc eu.

Astăzi, pot spune, m-am îmbogăţit din multe puncte de vedere. M-am simţit atât de bine încât, de nu ar fi trebuit să ajung şi în altă parte la ora 16, nu cred să mai fi plecat.

Oh, să nu uit, Zahanaua ne-a găzduit 😉